trenduri
Dacă nu mergeți peste hotare la odihnă și nu știți cu ce să vă ocupați acasă, CURENTUL vă propune cîteva destinații turistice din Moldova care merită vizitate.
Se găsește în mijlocul orașului Soroca, la circa 160 km spre nord de Chișinău. În perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăți la Nistru, 2 cetăți pe Dunăre și 3 cetăți în nordul țării. În așa fel, cu un adevărat „brâu de cetăți din piatră”, erau protejate hotarele țării. Cetatea Soroca a fost construită la trecătoarea peste Nistru pe locul unor fortificații mai vechi. Fortăreața este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat așa cum l-au conceput meșterii, iar în bastionul de la intrare există o biserică mică militară.
Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO. Complexul cuprinde câteva zeci de hectare ale oraşului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi.
Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peştere şi Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra şi Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificaţii, locuinţe, băi, lăcaşuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atât din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV), cât şi moldovenească (sec. XV-XVI).
În localitatea Cricova se găsește în subteran un adevărat oraș al vinificatorilor, cu străzi, săli de degustare, depozite etc. Pe străzile subterane „Cabernet”, „Feteasca”, „Pinot” se pot deplasa autobuze cu turiști, însoțiți de ghizi experimentați. Lungimea totală a galeriilor de la Cricova depășește 60 km în subteran, în roci calcaroase, cu o temperatură constantă de cca +12 C și o umiditate de 97-98%. Acestea sunt condiții ideale pentru păstrarea celor peste 30.000.000 litri de vinuri de marcă.
În Cricova sunt produse vinuri spumante, respectându-se cu strictețe tehnologia clasică franceză. Astfel, Cricova a devenit o veritabila carte de vizita a Moldovei.
Mănăstirea Curchi, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, este unul din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești. Ea e așezată în județul Orhei pe valea apei Vaticiu, la o depărtare de 12 km de orașul Orhei și la 55 km de Chișinău. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în același timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcașii lui Ștefan. Mănăstirea are un trecut cultural și religios de două secole și jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cât și în prezent, a fi „cea mai frumoasă și mai vestită mănăstire din Basarabia”. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia spre 2014. Pe teritoriul Mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări.
Situată la cca. 110 km nord de Chișinău, pe malul drept al râului Nistru, mănăstirea „Sfânta Treime” de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova. Aici se găsesc moaște ale Sf. Cuvios Macarie, iar pe una din stânci – amprenta lăsată, potrivit unei legende, de Maica Domnului.
De sus, de pe stâncile din s. Saharna, se deschid niște peisaje de excepție: defileul stâncos și împădurit al râulețului Saharna (16 km lungime) ce saltă peste 30 de praguri și cascade. Tot aici se găsește o stațiune arheologică importantă cu vestigii din epoca fierului (sec. X-VIII i.e.n.) și o cetate de promontoriu geto-dacică (sec. IV-III i.e.n.), una din cele mai conservate de pe teritoriul Republicii Moldova.
La cca. 40 km est de Chișinău, pe malul drept al Nistrului se găsește acest Complex memorial, care a fost ridicat în amintirea celor căzuți, în timpul operațiunii Iași-Chișinău din anul 1944.
Acest memorial este așezat pe un petic de pământ, care în vara anului 1944 avea un front de numai 8 km și o adâncime de 3 km, el fiind constituit din câteva elemente de bază: pe de o parte este un altar stilizat care are în centru un safeu din marmură, edificat în biserică, în care numele celor peste 11 mii de eroi este imortalizat pe plăcile de granit. Pe mijloc se află focul veșnic, ce străjuiește doi piloni înalți, uniți la vârf de o cruce, care veghează asupra celor căzuți. Nu lipsește de aici nici clopotnița înălțată deasupra unor peisaje nistrene pitorești.
Lângă râul Prut, între satele Branişte şi Avrămeni, pe lungime de 8 kilometri şi o lăţime de 2 kilometri se ridică numeroase deluşoare (movile) cu înălţimea de 15-30 m care formează un adevărat spectacol al unduirii solului. Rândurile formate de aceste movile sunt paralele cu lunca Prutului.
„O Sută de Movile” prezintă un peisaj de o mare valoare ştiinţifică şi estetică. Există o dispută ştiinţifică referitoare la modul în care s-au format aceste movile. Unii savanţi spun că „O Sută de Movile” este unicul loc din Europa unde sunt concentrate într-un număr atât de mare recife submarine ale Mării Mediteraneene – bazin de apă terţiar, ce acoperea pe atunci teritoriul de azi al Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani în urmă. Alţi savanţi consideră că movilele s-au format datorită alunecărilor de teren şi prăbuşirilor.
Aici se găsesc peste 3.500 de movile, cu precădere alungite, pronunţate, cu pante abrupte şi înălţimi de la 1-3 m până la 30 m cum este „Movila Ţiganului”. Peisajul cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m a luncii până la 160-170 metri a versantului şi se desfăşoară pe o suprafaţă de cca 1600 ha. Fâşiile dintre rândurile de movile sunt slab văluroase.
La Hânceşti au rămas puţine urme ale lui Manuc Bei Mîrzaian, diplomatul care a participat la decizia din 1812, prin care Basarabia a fost alipită de Imperiul Rus. Castelul este unic în felul său și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a.
Cândva aici era o reşedinţă luxoasă, care avea un castel de vânătoare, grajduri, havuzuri, o biserică armenească şi tot felul de acareturi. La reşedinţa diplomatului armean – proprietate ce se întindea pe zece hectare – şefii Basarabiei ţariste aranjau tot felul de decizii. Astăzi doar acest castel, devenit muzeu, aminteşte de vremurile demult apuse. Băştinaşii afirmă că nu au pus mare preţ pe complex din cauza personalităţii controversate a lui Manuc Bei.
În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant privind restaurarea complexului istoric.
Peştera a fost descoperită în 1959. În timpul lucrărilor cu explozibil pentru lărgirea carierei de gips din zonă, a fost descoperită o gură a peşterii din care s-a scurs o cantitate enormă de apă. Ca rezultat a fost inundată cariera, respectiv au fost stopate lucrările de extragere, în schimb s-au deschis cavităţile peşterii, în care, după uscarea parţială, au pornit ulterior lucrările de cercetare. Astfel a fost descoperită una dintre cele mai mari peşteri din lume formată din roci de ghips. Băştinaşii au numit-o Cenuşăreasa.
În golurile carstice se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: Lacul Dacilor, Lacul Verde, O gură de apă, Lacul Albastru, Lacul Dinozaurilor, Lacul Nautilus, denumite după cultura, imaginaţia şi pasiunile speologilor. Apa lacurilor, după cum au arătat analizele hidro-chimice, are un conţinut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. O curiozitate încă incomplet explicată a peşterii este şi faptul că fiecare sală şi galerie subterană este căptuşită cu argile fine de diverse nuanţe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roşu, negru, alb… Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli şi labirinturi interesante pentru vizite. Peştera, numită în cinstea cunoscutului savant, explorator şi speolog român moldovean Emil Racoviţă, este cercetată şi cartografiată pe o lungime de cca. 91 km de galerii şi labirinturi, care sunt etajate în 3-4 nivele, ce se lărgesc pe alocuri, formând săli mari. Remarcabile sunt Sala celor o sută de metri, Sala aşteptării şi Soborul, care ating lungimi de cca. 60 m, lăţimi de cca. 30 m şi înălţimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante.
Din anul 1993, Pădurea Domnească a fost decretată drept rezervaţie naturală, cu scopul păstrării celui mai reprezentativ complex natural silvic de luncă şi de mlaştini situate în sectorul de mijloc al râului Prut, conservării şi regenerării speciilor rare de plante şi animale, redresării ecologice şi restabilirii biodiversităţii ecosistemelor de luncă.
O importanţă majoră în rezervaţie îl au zimbrii. În baza acordului interstatal dintre conducerea Republicii Moldova şi Republica Polonă, în anul 2005 a fost primită decizia de a reaclimatiza zimbrul în Republica Moldova. Ca urmare, pe 19 august 2005, în rezervaţie au fost aduşi 3 zimbri (un mascul şi două femele) din două rezervaţii ale Poloniei. În prezent, în Pădurea Domnească trăiesc 5 zimbri, pe un spaţiu de 32 de hectare, care poate însă găzdui până la 18 zimbri. La începutul anului 2016 în rezervație s-a născut încă un zimbru.
Anual rezervaţia este vizitată de circa 6-7 mii de turişti în mare parte elevi ai liceelor din Moldova şi studenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, în special facultăţile de geografie, biologie, silvicultură care în afară de asta îşi desfăşoară practica de teren pe teritoriul rezervaţiei.
Cristina Parfeni
