Lola Majeure – este pseudonimul unei femei misterioase, care de doi ani de zile dă întâlnire cititorilor pe blogul în care vorbește deschis și fără ocolișuri despre sex. Maniera ei de a scrie de cele mai multe ori a fost criticată, în special de primii cititori, însă acest lucru nu o deranjează, ba dimpotrivă a determinat-o să lanseze recent romanul ”Sweet Vera Cruz”. În cadrul interviului pentru CURENTUL.md, Lola ne-a povestit de ce a ales să se ascundă în spatele unui pseudonim, cum a apărut cartea ”Sweet Vera Cruz”, dar și ce va face în 2016.

CURENTUL.md: De ce ai ales ca un pseudonim – Lola Majeure și ce semnificație are?

Lola Majeure: Tu simți cât de senzuale, de pline și dulci devin buzele atunci când pronunți această îmbinare de cuvinte? De vină e Nabokov. El și cu Lolita sa. Lola e o Lolită care a crescut și știe ce vrea.

C.: Îți mai amintești de prima postare? Maniera de a scrie atunci se deosebește de cea din prezent?

L.M.: Îmi amintesc. Am scris despre sexul oral, așa cum văd eu acest act, nu cum este prezentat în revistele glamour. Îmi amintesc și reacțiile. O soție de preot care m-a amenințat cu Judecata de Apoi, iar bărbații care n-avuse relații de mult timp, au crezut că postarea e un fel de anunț matrimonial. Și-mi amintesc și oamenii care au înțeles exact ceea ce am vrut eu să transmit.

Postările de acum au mai multă limbă română în ele decât cele de acum doi ani (sunt mult mai corecte din punctul de vedere al exprimării și ortografiei). Inițial am vrut să scriu în rusă, pentru că rusa taie odată și bine, dar româna te otrăvește pic cu pic. Am preferat moartea lentă. Acum găsești nu doar postări despre sex, dar și reflecții la alte teme. Nu poți să scrii la nesfârșit despre unul și același lucru.

C.: De unde te inspiri? Câte procente din ceea ce scrii pe blog e real și câte fantezie?

L.M.: Nu văd nimic criminal sau mega senzațional în ceea ce scriu, nu înțeleg de ce ar trebui să fie fantezii. Toate textele de pe blog au protagoniști reali, oameni vii, care au fost în viața mea. Spre exemplu, Valentina, vecina mea, există o asemenea muiere, n-o cheamă Valentina, dar există, și până-n ziua de azi îmi ciordește factura de la lumină. Cum poate fi produsul imaginației ceea ce scriu? E ca și cum ai vinde ceva, ai zice că e bun, frumos, dar tu niciodată nu l-ai încercat…. De ce ar trebui să ne ferim și să negăm lucrurile firești, care se întâmplă atunci când se lasă seara și se trag obloanele?

C.: De ce majoritatea postărilor tare au tentă sexuală?

L.M.: Pentru că în poveștile cu zâne pe care ni le-au citit părinți când eram mici finalul fericit era atunci când doi oameni rămân împreună. Dar, totul abia începe … nimeni nu ne-a zis că zânele au ciclu menstrual și nu pot face amor în aceste zile, că uneori trebuie să te epilezi la repezeală,  ridicând picioarele în chiuveta de la bucătărie, că feciorii de împărat se pot îmbăta ca porcii, că există și alți feciori de împărat și dacă vrei, poți să arunci coronița și se te tăvălești prin grădină cu feciorii de ingineri. Uite de asta.

C.: Cum reacționezi la critici?

L.M.: Am învățat să nu pun botul la prea multe vorbe de bine și la vorbe de rău. ”De la dragoste de ură e un singur pas, de la ură la dragoste-jumate”. Asta despre ura și iubirea care se schimbă cum se schimbă ziua cu noaptea. Mulți mi-au  zis că vorbesc vulgar și că nu-s un exemplu pentru copii. Nu e vina mea că ei înșiși nu sunt în stare să își educe copii, să le citească din „Guguță”, iar copiii au timp să stea pe net, să citească bloguri (chiar dacă am modificat setările și pagina de facebook.com apare doar pentru cei care au 18 ani împliniți). Eu nu întotdeauna vorbesc murdar, eu pot fi și dulce. E dreptul meu să aleg cum să fiu, drept garantat de Constituție.

C.: Cum e Lola Majeure în viața de zi cu zi?

L.M.: Simplă. Ca apa de izvor. Dacă am iz de femme fatale? Nu întotdeauna, pentru că e obositor, dar știu să fiu fatală.

C.: Numește-mi 3 motive pentru care lumea ar trebui să citească blogul Lolei Majeure.

L.M.: Nu-ți zic nici unul. Faza cu „3 motive” nu e pentru mine. Lola Majeure Blog nu este o afacere, este plăcere. La plăcere se vine din plăcere, fără motiv.

C.: Recent ai publicat cartea ”Sweet Vera Cruz”. De unde te-ai inspirat?

L.M.: Și  până-n ziua de azi nu conștientizez pe deplin faptul că am scris o carte, că ea se vinde (tot în mai multe și mai multe librării), că oamenii o citesc, că fiecare o înțelege diferit. De unde m-am inspirat? De la o vânzătoare de cantină. Am intrat să beau un ceai, că mi-era frig și am observat-o pe femeia ceea, și cât am băut ceaiul m-am uitat la ea și am „băut-o”. Pe urmă am fost la aproape toate cantinele din Chișinău, și la cea deschisă recent în Piața Centrală am reușit să intru. Nu știu de ce asemenea femei foarte rar ajung eroine de cărți. De parcă ele nu există, de parcă nu au dorințe, nu au inimă sau buze pe care trebuie cineva să le sărute.

C.: Cât de  greu a fost să o publici?

L.M.: Nu a fost atât de greu pe cât credeam. Mai degrabă ostenitor: telefoane, contracte, semnături. Dar a trebuit să argumentez: de ce ? De ce e scris cu p…ă în loc de „vagin”, de ce nu e amor, dar f…i și tot așa. I-am convins. Și au publicat-o.

C.: Faptul că lumea nu știe cum arăți e un dezavantaj sau un avantaj pentru tine? Ca și scriitoare?

L.M.: Dezavantaj, probabil.

C.: Pentru că ești o persoană cunoscută de la noi?

L.M.: Pentru că sunt frumoasă și aș vinde totul mult mai repede.

C.: La ce lucrezi la momentul de față?

L.M.: La nimic. Nu poți lucra încontinuu. Acum stau și lenevesc. Îmi fac programul pentru sărbători. Cui să-i trimit cărți (mulți le vor colet, cu autograf), pe cine să felicit, la cine să merg în ospeție ( un fel de lansare de carte între prieteni).

C.:  La ce să ne așteptăm de la Lola Majeure în 2016?

L.M.: Să nu așteptați nimic de la mine, nici de la altcineva. Nu știu de ce oamenii se cred în drept să aibă așteptări de la acele persoane pe care tot ei le-au ridicat la rang de „distinsă doamnă„ sau mai știu eu cum (mai ales, că eu nu sunt întotdeauna doamnă). Îmi dau seama că cititorul e asemeni unui consumator de droguri, mereu mai mult, mai tare, mai rupt, dar nu e cu putință.

Vreau (și sper să o și scriu) o piesă de teatru. Vreau „Sweet Vera Cruz” în traducere. Și poate c-o să-mi schimb designul la blog, că pe mulți îi dor ochii de la negru.

https://lolamajeure.wordpress.com/

http://www.bestseller.md/sweet-vera-cruz-lola-majeure.html

Natalia Moraru