2015 a fost anul în care Alexandru Bordian a decis să-și schimbe viața la 180 de grade. Și-a făcut bagajul cu vise și împreună cu soția și fiica s-au mutat cu traiul peste hotare. În cadrul unui interviu pentru CURENTUL.md, Alexandru ne-a povestit cum e viața în străinătate, de ce îi e cel mai dor din Moldova, dar și ce-și propune să realizeze în viitorul apropiat.

CURENTUL.md: Alexandru, anul trecut ai decis să te muți cu familia peste hotare. A fost dificil să iei această decizie?

Alexandru Bordian: A fost o decizie promptă, fără dubii, a fost de parcă toate sticlele de șampanie din lume ar fi fost destupate în același timp. Cum poți să regreți ceea ce încă din copilărie jinduiești să trăiești? Noi îmbrățișăm orice schimbare prielnică sufletelor noastre. Deci, prietenim cu îngerii.

C.: Mai întâi v-ați stabilit cu traiul în Spania, după care în Italia. În care dintre aceste țări v-a plăcut mai mult și de ce?

A.B.: Viața din Barcelona mi s-a părut un dans, un freamăt al pasiunii în leagănul nopților fierbinți. Și aș dansa în acest ritm o viață întreagă. Ce ține de Veneția, pentru mine această urbă înseamnă o călătorie într-un basm. Mă simt binecuvântat să trăiesc sub dangătele clopotelor și să mă rătăcesc în mrejele artei renascentiste. Cred că ar fi o mare nedreptate să trăiești o viață și să nu vizitezi Veneția. Deci, pentru viață aș alege Barcelona, dar pentru poveste aș prefera Perla Adriaticii.

C.: Dacă ar fi să facem o comparație între italieni și spanioli, prin ce se deosebesc de moldoveni? Ce crezi că moldovenii ar putea învăța de la ei?

A.B.: În Spania am cules atâta lumină din ochii oamenilor de-acolo, încât și-acum mă încălzesc cu ea. Venețienii emană grație, se disting prin bune maniere și am reușit să-mi fac câțiva amici italieni încă din Spania. Mi-au mărturisit că la ei nu guvernul e în fruntea țării, și nici mafia, ci familia. Familia e sacră și ea e în centrul universului. Prin ce se deosebesc de moldoveni? E o prăpastie atât de mare încât eu am aruncat piatra, dar ea încă nu a ajuns la fund. Am învăța multe, doar dacă ne-am dori aceasta. Da, e adevărat că în Europa de Vest suntem tratați de unii drept o hoardă flămândă venită din periferie, dar aceasta nu trebuie să ne izoleze și să stăm cu privirile aplecate evitând contactul cu ei. Nu poți progresa și nu poți să te înfrupți din cultura occidentală dacă trăind în sânul ei o ignori, îți petreci zilele, serile și sărbătorile înnecând dorul de țară cu alți conaționali la nesfârșit. Ieșiți din casă, salutați-l pe John, invitați-l la o mămăligă pe Giovanni sau mergeți la teatru cu Paolo. Cred că-i timpul să ieșim din bârlog, din hibernare. Fiind departe de țară înțelegi mai bine cine ești, cine suntem noi de fapt.

C.: Ai regretat vreodată faptul că ai renunțat la job-ul și la viața din Moldova?

A.B.: Nu regret nimic la niciun capitol din viață parcurs până acum. Ce rost ar avea regretele? Mergem înainte, în urmă nu privim. Îmi lipsesc doar părinții, fratele, Valea Morilor și bucătăria din Moldova. Nu avem nefasta calitate de a cădea în nostalgii și regrete otrăvitoare. Nu ne-am teleportat într-o ficțiune de unde nu este cu putință să mai revenim vreodată. Am venit în Occident pentru a ne învăța să trăim de la început, am venit să ne demonstrăm nouă înșine că putem fi mai buni de-atât, am hotărât să ne depășim propria condiție.

C.: Cum arată o zi din viața lui Alexandru Bordian, acolo în străinătate?

A.B.: O zi din viața mea începe cu zâmbetul Ilincăi. Fără ea aș cădea foarte repede într-o rutină de mama rutinelor. Ador să iau dejunul cu Valentina. Nu ne mai tace gura nici la masă și tot pălăvrăgim despre filme, regizori sau actori fără Oscar. Am cinci ore sacre pe care le dedic jobului, scrisului și lecturii. Sunt disciplinat, îmi hrănesc cu regularitate pasiunile și spiritul pentru a nu cădea în letargie. În serile de-aici îmi place să mă încălzesc cu croissant cu cappuccino și să rătăcesc pe străzi necunoscute.

C.: Știu că citești foarte mult. Cum alegi cărțile? Care sunt preferatele?

A.B.: Scriitorii secolului XX vor continua să mă fascineze până la sfârșitul vieții. Chiar dacă umbrele lui Dostoievsii și al lui Shakespeare nu încetează să răzbească din veacurile lor îndepărtate. Cred că literatura secolului XXI încă nu și-a spus cuvântul, nu și-a cunoscut încă gloria. Eu pot distinge adevărata literatură de cea fără sevă, dar cu pretenții grandilocvente. Nu-mi imaginez ce ar reprezenta astăzi literatura fără James Joyce, Marcel Proust, Franz Kafka, William Faulkner, Thomas Mann, Hermann Hesse, Ernest Hemingway sau José Saramago. Ar fi alta, ar fi mai săracă. În prezent îl citesc pe marele Jorge Luis Borges, dar preferații mei rămân a fi Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa și Henry Miller.

C.: Deși trăiești peste hotare, cu siguranță ești conectat la realitatea din țară. Nu pot să nu te întreb cum vezi sau mai bine spus care este părerea ta despre tot ce se întâmplă în prezent în țară?

A.B.: Acum Moldova este o țară în derivă, un bâlci unde își fac de cap o haită de hoți aplaudați de măscăricii lor. Vorbesc de ceea ce se întâmplă în politică. Uneori mă cuprinde groaza când citesc șiroaie de știri despre bătrâni care nu au căldură și de-ale gurii. Nu cred că totul este pierdut, dar prea multă paragină am scăpat în această grădină frumoasă.

C.: În Moldova plănuiți să mai reveniți? În ce condiții ați fi de acord să vă întoarceți acasă?

A.B.: Ne vom întoarce atunci când vom avea certitudinea că suntem îndeajuns de eficienți pentru a face parte din puzzle-ul schimbării. Problema falșilor apostoli ai neamului este că făgăduiesc schimbarea țării fără a purcede la schimbarea propriului suflet. Credeți-mă, prea multă funingine și putredă grandoare plutesc pe coridoarele puterii din Chișinău.

C.: Ce-și propune Alexandru Bordian pentru 2016?

A.B.: În acest an voi exorciza demonii din mine scriind. Mulți greșesc crezând că literatura este un simplu divertisment. Pe mine literatura m-a scos din peștera resemnării, mi-a resuscitat rațiunea și  mi-a dezvoltat spiritul critic.

În acest an voi face cunoștință cu continentul African, mă voi lăsa purtat de vălul parfumat al Orientului, iar în toamnă, la un colț de mare, o să ne aștepte languroasa Franță.

Autor: Natalia Moraru