Foto: evenimente.istoria-artei.roÎntr-un interviu acordat portalului CURENTUL, președintele Uniunii Muzicienilor din R. Moldova, Aurelian Dănilă a povestit ce înseamnă pentru el funcția în care se află, cu ce realizări se mîndrește uniunea pe care o gestionează, dacă se gîndește la o revenire în politică, dar și despre alte aspecte importante din activitatea sa.
C: Ce înseamnă pentru Dvs. funcția de Președinte al Uniunii Muzicienilor? E o responsabilitate sau o provocare?
A.D.: O provocare ar fi fost poate acum mulți ani, dar, după experiența pe care o am în domeniul muzical, cred că, în primul rînd, este o responsabilitate. Uniunea Muzicienilor întrunește aproximativ 400 de membri, muzicieni din diferite domenii: instrumentiști, pedagogi, dirijori și toți acești reprezentanți ai acestei muze sînt uniți într-un fel, într-o societate sau o asociație, iar noi am numit-o Uniune. Este o responsabilitate pentru mine, pentru că în cadrul Uniunii sînt organizate mai multe manifestări muzicale la care iau parte acești membri, și totodată, nu trebuie să dezamăgim publicul larg.
Responsabilitate mai este și prin faptul că această Uniune, care iniţial a fost o uniune corală, mai apoi coral-muzicală, a fost fondată de către marea noastră interpretă de muzică populară, Tamara Ciobanu. Ulterior, a preluat conducerea Uniunii, Maria Bieșu. După 20 ani de conducere a Uniunii de către Maria Bieșu, care a făcut foarte multe pentru lumea muzicală a Republicii Moldova, sigur că este o responsabilitate pentru mine de a păstra şi a continua acele acțiuni întreprinse de Uniunea Muzicienilor. Mai mult este de datoria noastră să multiplicăm aceste acţiuni din punct de vedere numeric, dar și din punct de vedere calitativ, să lucrăm asupra acelor proiecte pe care ni le propunem împreună cu Comitetul de conducere al Uniunii Muzicienilor.
C: Sînteți în această funcție de aproximativ un an și jumătate. Cu ce realizări se mîndrește Uniunea Muzicienilor în această perioadă?
A.D.: În cadrul Uniunii, sînt organizate mai multe manifestări muzicale în care iau parte acești membri ai Uniunii Muzicienilor și nu doar membrii, dar și publicul larg de multe ori, cum ar fi, spre exemplu, festivalul „Maria Bieșu”. În afară de acest festival, de acele acțiuni pe care lumea le cunoaște, le mai avem și pe cele care poate sînt mai puțin cunoscute, dar sînt foarte importante. Pe lîngă festivalul ,,Maria Bieșu”, de doi ani organizăm și concursul vocaliștilor ,,Maria Bieșu”. Au fost deja două ediții, însă anul acesta am decis ca acest concurs să fie organizat peste un an. Probabil, va fi un an – festivalul și un an – concursul. Acest concurs este unul nou, el a fost fondat după plecarea dintre noi a Mariei Bieșu, deși se vorbea cu marea noastră cîntăreață despre un astfel de concurs, ea fiind chiar pregătită pentru a-l inaugura. E un concurs internațional la care vine lume din multe țări îndepărtate. Pot să afirm cu toată certitudinea că este un concurs de calitate și sper ca manifestarea aceasta cultural-muzicală să devină tot atît de necesară ca și festivalul ,,Maria Bieșu”, care există de 22 ani.
Totodată, mai avem și concursul naţional al interpreţilor instrumentişti „Barbu Lăutaru”, care va avea loc în aprilie curent. Un alt eveniment este spectacolul muzical ,,Aprindeți luminile” – este o interesantă trecere în revistă a colectivelor de folclor din țară, este o manifestare amplă unde reprezentanți ai diverselor localităţi și regiuni din țara noastră își prezintă costumele, folclorul, dar și obiceiurile. De fapt, este un festival destul de cunoscut, este transmis în direct la radio și televiziune la data de 24 decembrie în fiecare an. Și mai sînt multe alte acțiuni în care ia parte Uniunea.
C: Ce își propune să realizeze Uniunea Muzicienilor în 2014?
A.D.: În 2014, în primul rînd, cred că ar trebui să avem o atitudine foarte serioasă, chiar atentă aș spune, cînd vine vorba de acest mare nume al neamului nostru – Maria Bieșu. De aceea, vom organiza minuțios festivalul dedicat, care va avea loc în perioada 5 – 14 septembrie. De asemenea, va avea loc și concursul ,,Barbu Lăutaru” (în aprilie). În luna noiembrie, va fi organizat și Concursul Naţional de Folclor „Tamara Ciobanu”, astfel vom marca 100 de ani de la naşterea interpretei. Ne-am gîndit și am fi vrut ca pentru prima dată să organizăm gala premiilor Uniunii Muzicienilor, în ziua de 1 octombrie, cînd este și Ziua Internațională a Muzicii, însă, deocamdată, este doar un plan. Acum ne gîndim la concepția acestui concurs, la conținutul lui în așa fel încît să nu fie ca Gala Premiilor Teatrului.
C: Anul trecut ați lansat „Enciclopedia Operei Moldovenești”. Cît de greu V-a fost să scrieți această enciclopedie? În cît timp ați scris-o?
A.D.: Nu știu, dacă aș putea spune că am scris această enciclopedie greu, pentru că m-am născut în acest domeniu al muzicii, am învățat cu majoritatea din cei care sînt la Teatrul de Operă, cu cei din orchestră și de pe scenă. Greu poate că a fost să adun toate acele date despre fiecare, pentru că procedură dată este una foarte importantă și care necesită mult timp. Mi-a venit ideea de a scrie un astfel de dicționar pentru că, cred eu, este unul necesar. În enciclopedie găsim numele tuturor acelora care au contribuit la formarea operei, la evoluția operei și la opera zilei de azi: interpreți, cîntăreți, dirijori de cor, dirijori de orchestră, scenografi – tot ce ține de operă, oameni care au activat la noi la Chișinău, toți sînt în această enciclopedie. Cum a apărut ideea? Cred că de îndată ce mi-a venit această idee, am și început a scrie. Am lucrat aproape trei ani, dar nu mă ocupam doar de această enciclopedie. Cred că, dacă mă axam doar pe ea, o scriam și într-un an.
C: Dvs. ați ocupat mai multe funcții importante în stat. Dacă ați avea posibilitate, în ce funcție V-ați întoarece?
A.D.: Toate cîte se întîmplă, se întîmplă în timpul în care a fost dat de către Cel de sus și nu pot să spun că am avut o ocupație care mi-a plăcut mai mult decît alta, chiar dacă în una dintre ele m-am simțit mai confortabil.
Eu întotdeauna am avut un respect deosebit față de acel lucru pe care l-am făcut. Niciodată nu am regretat, fie că am fost redactor la televiziune, fie director la operă, fie vice – ministru al Culturii, vice – ministru la Externe, ambasador etc. Eu îmi făceam lucrul, mă simțeam bine în toate posturile în care am activat, simțeam că îmi fac datoria, deja dacă mai bine sau mai rău, să o spună alții. În ultima perioadă a vieții mele, poate a celei mai importante, am fost în diplomație, un domeniu pe care l-am deprins din mers. Noi nu am avut aici nici școală diplomatică și nici experiență diplomatică, nu am avut misiuni peste hotare și s-a întîmplat că am fost și primul ambasador numit al Republicii Moldova în România, apoi a urmat Austria, Germania, Suedia, Danemarca. Nu știu dacă am făcut prea multe în acest domeniu, dar am fost primul și era şi interesant, deşi era și o responsabilitate sporită, pentru că întotdeauna te întrebai dacă ceea ce faci este corect. Să vă spun sincer, de Republica Moldova atunci nu auzise nimeni. Unde te prezentai „Ambasador din Moldova”, era deocheat la început. Acum se știe ce înseamnă R. Moldova, iar cînd au fost făcuți primii pași, cînd eram cu o echipă de diplomați cu care abia începusem, era destul de greu.
C: Pe parcursul anilor, ați ocupat mai multe funcţii diplomatice, dar nu V-ați gîndit la o revenire în politică?
A.D.: E o întrebare la care uneori mă gîndeam și eu, însă cred iarăși că tot ce se face, se face la timpul lui. Dacă era să revin în politică, trebuia să o fac imediat după ce am revenit din străinătate, din misiunile diplomatice. Cred că, dacă făceam acest pas, poate că și acum eram în politică, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, și n-am ajuns, chiar dacă uneori rîvneam, pentru că ceea ce se întîmplă acuma este foarte și foarte complicat. Nu că m-aș fi temut de greutăți, dar sînt foarte conștient că tot ce se întîmplă, se întîmplă în timp. Noi trebuie să trăim și perioada aceasta, să acumulăm experiență.
Mă bucur astăzi că avem o echipă inteligentă la conducere. Nu știu cînd în ultimul timp am avut un Premier, un Speaker sau un Președinte care a fost atît de înțelegător la ceea ce se întîmplă, care a fost atît de școlit, și nu e vorba doar de primele persoane în stat. Avem și alți reprezentanți foarte buni şi cu asta mă mîndresc, însă, cred că noi nu trebuie să anticipăm niște lucruri, trebuie să vedem întîi cum e la alții, care au experiență de sute de ani, și să înțelegem că nu vom reuși peste noapte să fim ca ei.
C: Ce își dorește de la viață cel mai mult Aurelian Dănilă?
A.D.: Eu aș dori să ajung în acele timpuri cînd problemele pe care astăzi vrem să le rezolvăm, dar nu prea știm cum, să fie soluţionate ca în țările civilizate, democrate din Occident. Aș vrea să ajung în situaţia cînd nu vom mai pleca noi în Italia să lucrăm, dar să vină italienii la noi, sau cei din Portugalia să se întoarcă acasă și tot ce au acumulat să investească în țară. Aş vrea să vină portughezii să lucreze pentru noi, așa cum lucrăm noi acum la ei. Asta aș vrea!
Autor: Andriana Cheptine
