În Moldova locuiesc oameni care își doresc ferm integrarea europeană, și locuiesc oameni care cred că apropierea de Rusia este un scenariu mai bun. Avem și oameni care preferă păstrarea unui echilibru în relații atât cu UE, cât și cu Rusia.

La fel, avem oameni care susțin fierbinte unirea cu România, și avem oameni care se declară ferm împotrivă.

Deja avem locuitori care cred că Moldova trebuie să construiască relații mai puternice cu China. Și avem oameni care cred că Moldova trebuie să prietenească doar cu SUA.

Cine dintre noi are dreptate?

Este cea mai periculoasă și nepotrivită întrebare.

Fiecare dintre locuitorii Republicii Moldova are dreptul de a avea opinie și preferințe – este drept constituțional. Nimeni dintre noi nu are dreptul să judece opinia și preferințele altuia, și să le aprecieze ca drepte sau strâmbe.

Nimeni dintre noi nu are dreptul să atace opinia și alegea altuia – dimpotrivă, suntem obligați să le respectăm.

Cea mai mare responsabilitate cade pe autorități, care trebuie să vegheze ca nimeni să nu fie atacat pentru părerea sau alegerea personală. Autoritățile trebuie să intervină pentru a apăra dreptul fiecăruia dintre noi de a avea părere și de a alege.

Nu cred că cineva își dorește să trăiască în frică: frica de a vorbi liber și de a alege liber.

Frica nu naște supunere. Frica naște ură și dorință de răzbunare.

Nu cred că cineva își dorește să trăiască într-o țară guvernată de frică și ură.

Discutând continuu despre evenimente externe, noi foarte puțin discutăm despre problemele interne – care sunt tot mai grele și acute.

Povestea că dezvoltarea noastră economică și socială depinde exclusiv de suportul extern este rătăcire.

Dezvoltarea economiei Moldovei depinde de capacitatea noastră de a ne organiza și acționa eficient. Parteneriatele externe ne pot ajuta să ne mișcăm mai repede, dar nu ne pot mișca dacă noi stăm locului și ne certăm.

Trebuie să învățăm să ne respectăm. Să ne auzim și să ne împăcăm cu părerile diferite.

Trebuie mai puțin să discutăm despre subiecte externe care ne dezbină, și să ne concentrăm pe probleme interne care ne unesc.

Să ne concentrăm pe construcția unei economii mai competitive și eficiente, care poate oferi mai multe locuri de muncă bine plătite în toate raioanele țării.

Pe dezvoltarea localităților prin construcția drumurilor și trotuarelor, a sistemelor de apeduct și canalizare. Prin modernizarea școlilor, grădinițelor și spitalelor – chiar și în localitățile din care oamenii pleacă insistent. Așa vom putea opri depopularea, plecarea tinerilor și creșterea natalității. Așa vom putea aduce investiții în raioanele Moldovei și crea locuri de muncă stabile.

Vorbim mult despre atragerea și protejarea investițiilor străine. Și deloc nu vorbim despre păstrarea și protejarea investitorilor interni.

Antreprenorii moldoveni au capacitatea de a construi afaceri competitive și durabile – ei totdeauna au lucrat cu credite scumpe, cu deficit de infrastructură, cu autorități insuficient de organizate și experimentate, și cu un cadru legal învechit.

Dar, antreprenorii noștri nu se simt respectați și protejați în Moldova, de asta pleacă din țară cu tot cu puterea lor investițională.

Dânșii pot aduce resurse, pot construi parteneriate puternice, pot elabora și realiza proiecte mari, și pot crea locuri de muncă.

Dânșii au nevoie de puțin: de respect, siguranță și predictibilitate.

Fără îndoială, toți ne dorim dezvoltare economică și socială, și creșterea nivelului de viață. Aceste dorințe ne unesc și ne pot ajuta să setăm prioritățile comune.

Buna înțelegere între noi, organizarea eficientă internă, concentrarea pe priorități comune, transformarea din societate conflictuală în societate care muncește și produce – toate astea sunt sarcinile noastre. Nu ale partenerilor externi.

Vadim Ceban, președintele Consiliului de administrație al „Moldovagaz”