Se pare că, după mai multe greşeli, liderii celor mai cu pondere partide de dreapta au înţeles în sfârşit ce au de făcut – să lase la o parte toate jocurile de culise, toate jumătăţile de măsură, toate vorbele spuse cu jumătate de gură şi să se apuce în sfârşit de pregătirea serioasă de alegerile parlamentare. Iar anunţul făcut de cele două partide în această săptămână că vor merge în comun în alegeri în cadrul unui bloc constituit pe principii de egalitate şi reciprocitate este de fapt unica acţiune serioasă (pe filiera bilaterală) şi care denotă deplină maturitate politică făcută de cele două formaţiuni de la alegerile prezidenţiale încoace. Şi de fapt aceasta e unica acţiune ce o puteau face PAS şi PDA pentru a corespunde aşteptărilor electoratului de centru-dreapta.

Cunosc din mai multe surse care au fost pietrele de care s-au împiedicat constant cele două partide în tendinţa lor de a se apropia unul de altul. Cei din echipa Maiei Sandu tot timpul au avut (iar unii mai au încă şi acum) falsa impresie că ar avea poziţii electorale cu mult mai bune decât PDA şi că participarea în alegeri în comun cu PDA pe baza principiului de reciprocitate şi egalitate ar fi o alianţă inechitabilă. Şi această percepţie le-a fost şi le mai este încă alimentată de anumite sondaje, care nu e exclus să urmărească şi scopul semănării zâzaniei între PAS şi PDA. Iar ca să vă daţi seama care e situaţia reală la acest capitol, voi deschide o mică paranteză invocând o discuţie neoficială cu un reprezentant al unui important partid din Moldova (nu-i voi da numele, pentru a nu pierde o importantă sursă de informaţie). Acesta mi-a spus sincer că partidul său dispunea de un sondaj la începutul toamnei 2016 care arăta că Andrei Năstase şi Maia Sandu (ambii candidaţi la prezidenţiale) aveau în jur de 12% fiecare, fiind la egalitate practic perfectă. Dar, sondajele ce se făceau publice arătau că între ei era o diferenţă enormă în favoarea Maiei Sandu. Andrei Năstase a cedat atunci (nu cred că a făcut-o sub influenţa sondajelor), susţinând-o pe Maia Sandu la funcţia de Preşedinte al RM ca şi candidat comun al dreptei pro-europene. Acest pas l-a costat enorm pe Andrei Năstase şi pe cei din PDA, căci nu avea cum să nu se răsfrângă asupra percepţiei generale a alegătorilor. Alte sondaje au arătat în acest an din nou un decalaj enorm între PDA şi PAS, deşi eu cred că, dacă şi există acest decalaj, nu e chiar atât de mare. Spre exemplu, în ajunul referendumului, am văzut un sondaj intern al unui partid care arăta că ponderea pe Chişinău a PAS şi PDA este practic egală (diferenţa e de doar circa 2%, adică se încadrează în marja de eroare). Dar ştiu că altfel vedeau lucrurile cei antrenaţi în procesul de unificare a forţelor pro-europene de opoziţie în vederea următoarelor alegeri parlamentare.

Or de câte ori PAS sau PDA se refereau la formule halucinante în baza cărora ar fi trebuit să se producă coabitarea şi consolidarea lor (sondaje, nu ştiu ce evaluări, grupuri de experţi etc.) eu înţelegeam că aceste partide doar caută motive pentru a tergiversa procesul, pentru a se trimite reciproc cât mai departe, păstrând o aparentă corectitudine. De aceea, în momentul în care am văzut că PAS şi PDA nu doar au anunţat că fac bloc comun, ci şi că au renunţat la diferite tâmpenii şi piste false impuse abil de oponenţii lor politici, iar în capul mesei este pus principiul egalităţii şi reciprocităţii, am înţeles că aceste partide au ajuns în sfârşit la nivelul necesar de maturitate politică pentru a face un pas decisiv în perspectiva următoarelor alegeri. Iar acest compromis a fost posibil numai pentru că Maia Sandu a făcut un pas (înapoi, dar cu efect pozitiv), iar Andrei Năstase a ştiut să spună „Da” la momentul potrivit, fără a cere mai mult decât se cădea. Avem un pas şi avem, un Da. Dar oare aceasta e totul? Nu cred. Să vedem ce va urma…

Dumitru Spătaru