Fiecare an este diferit de precedenții. E o altă filă în infinita carte a istoriei acestei planete și a omenirii. Pentru cultura nucului însă acest an a fost unul care ar trebui să lase amprente profunde în felul nostru de a ne imagina perspectiva dezvoltării acestei ramuri, cu toate implicațiile de ordin tehnologic, social și economic care decurg din asta.

Orice este într-o constantă evoluție. Chiar și regresul înseamnă progres, pentru că ne permite să fim mai pregătiți pentru următoarea provocare. Problemele și provocările anului 2018 au fost un examen foarte greu pentru toți actorii acestei ramuri, începând de la fermieri și terminând cu exportatorii. Să ne amintim de faptul că la sfârșitul lunii aprilie – început de mai 2018, ne-am pomenit cu un (1) un fenomen climatic care ne-a surprins pe toți: temperaturi de peste 32˚C într-o perioadă în care temperaturile rareori depășesc 27˚C și o umiditate atmosferică sub 30%. Aceste condiții au provocat o reducere drastică a duratei perioadei de înflorire la nuc și au dus la o polenizare foarte slabă și, în consecință, la o reducere a recoltei în majoritatea plantațiilor.

Scăderea productivității pomilor de nuc din acest an a fost accentuată de roada excedentă a anului precedent. Acest lucru a provocat o slăbire temporară a pomilor, care au avut nevoie de un an de refacere. Apropo, această refacere n-ar fi fost obligatorie dacă nucicultorii ar fi început să ia în serios necesitățile nutriționale ale pomilor de nuc și ar fi implementat programe de fertilizare în livezile lor. Ca să argumentez acest punct de vedere, mă voi referi la un caz concret. Toți au auzit despre productivitatea foarte înaltă a soiului Pescianski. Dar iată că în acest an, în plantațiile pe care le monitorizez personal, Pescianski a rodit la fel de slab ca și alte soiuri. Cu o singură excepție: plantația de opt ani a dlui Tudor Slănină, cunoscutul nucicultor, procesator și exportator de producție de nuci.

Știți care este diferența între această plantație și altele de soiul Pescianski de vârstă similară? Răspunsul este simplu: fertilizarea și protecția. Domnul Slănină a respectat câteva principii fondatoare și fundamentale ale agriculturii moderne: (a) restituie solului macro și micro elementele extrase în timpul dezvoltării pomilor și formării recoltei, (b) complementează mecanismele naturale de protecție prin aplicarea foliară a unor produse menite să ajute planta să înfrunte dăunătorii și patogenii din mediul ambiant și (c) eficientizează toate procesele fiziologice ale plantei prin suplimentarea nutriției radiculare cu produse specifice de nutriție foliară. Îmi voi permite aici să fac o comparație cu eficiența și sănătatea oamenilor, net ameliorată de îngrijiri medicale asigurate de profesioniști, alimentație echilibrată și administrarea unor suplimente care fac ca oamenii să se simtă mai bine și să fie mai eficienți în tot ceea ce fac. Plantele reacționează la fel de bine la stimulenții menționați. De aceea, pot afirma cu siguranță că problema randamentului redus în unele livezi are o rezolvare foarte simplă și este în limita puterilor noastre să asigurăm recolte înalte stabile în fiecare an.

Un alt fenomen climatic care și-a lăsat amprente serioase asupra calității producției de nuci în acest an și care a provocat o scădere drastică a prețului de achiziție a miezului de nucă este culoarea acestuia. Ploile de la sfârșit de august – început de septembrie, care au coincis cu coacerea majorității soiurilor și care n-au permis recoltarea în timp a producției sunt doar o parte a problemei. O perioadă în general foarte răcoroasă până către jumătatea lunii septembrie a dus la o uscare naturală foarte lentă a nucilor recoltate pentru că trebuie să spunem că cei mai mulți nu dispun de uscătorii profesionale, ci practică metode tradiționale de uscare a producției nucifere. Și acest lucru a agravat problema inițială provocată de precipitațiile inoportune.

Deci, pentru a rezuma cele două provocări de sorginte naturală ale acestui an, nu pot decât să spun că impactul lor ar fi putut redus prin intervenții tehnologice bine chibzuite și corect încadrate în timp. Trebuie să devenim mai responsabili și mai prevăzători. Nimic nu trebuie lăsat în voia sorții. Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacități cognitive suficiente, pe care trebuie să le folosim cât mai eficient, pentru a aduce factorii naturali în serviciul nostru.

În continuare, dacă ar fi să traversăm hotarele Moldovei și am încerca să privim ce se întâmplă pe arena mondială, am constata (2) o conjunctură externă foarte dificilă. În martie 2018, Donald Trump, președintele SUA, anunță tarife în valoare de 50 mlrd $ pentru diferite produse importate din China. Drept răspuns, China instituie la rândul său o serie de noi tarife la importul producției americane, inclusiv nuci. În consecință, nucile americane devin prea scumpe pentru chinezi și această adineaori importantă piață de desfacere pentru americani este, cel puțin temporar, pierdută. India la fel impune tarife pentru nucile americane, iar Turcia care importa în cantități uriașe nuci din SUA și Chile, n-o mai poate face pe de-o parte din cauza deprecierii cu cca 40% a valutei sale naționale în rezultatul unor sancțiuni economice aplicate de aceleași SUA și, pe de altă parte, din cauza instituirii și de către turci a unui tarif foarte mare la importul nucilor californiene.

În acest context, producătorii americani și chilieni s-au aruncat cu toții pe piața europeană, ultimul refugiu care acceptă producția nuciferă din cele două origini fără bariere. Problema e că piața europeană este cea pe care se desface și cca 90% din producția moldovenească, care în acest nou context se confruntă cu o concurență mai dură, la o calitate proprie mai redusă și este nevoită să-și reducă prețul pentru a fi comercializabilă. Aceste lucruri se întâmplă pe fundalul unei scăderi generale a prețului producției de nuci în lume, poate cu puține excepții. Dar cui convine această conjunctură? La prima vedere am spune că nimănui. Eu însă cred că lucruri bune vor rezulta din această situație. Prețul internațional redus va determina o creștere a cererii care va extinde numărul consumatorilor și va pregăti terenul pentru sporul de producție care se așteaptă după intrarea pe rod a plantațiilor nou înființate în țările unde nucul este cultivat la scară largă.

Să nu uităm că actorii principali ai comerțului mondial cu nuci provin din cea mai puternică economie a lumii. Am toată încrederea că acei oameni își vor folosi toate resursele, puterea, influența și mintea pentru a reechilibra lucrurile și a readuce la normal circuitul producției nucifere pe glob. Situații asemănătoare au mai fost și în trecut, inclusiv în alte ramuri și ele au fost depășite. Sunt optimist și cred că lucrurile se vor rezolva.

Ce ne rămâne nouă să facem? Ce va urma în plan intern? Asta este întrebarea care îi frământă pe mulți dintre noi. Motorul principal al dezvoltării nuciculturii în Republica Moldova este exportul producției de nuci. Moldova nu consumă mai mult de 5% din propria producție și orice activitate internă privind menținerea sau dezvoltarea ramurii este încurajată strict de perspectiva livrării produsului final peste hotarele acestei țări. Și dacă aceste livrări întâmpină blocaje venite din exterior sau din interior, ne așteaptă o prăbușire certă a acestui sector. Dacă discuțiile din spațiul public despre unele tentative de a zădărnici exportul majorității agenților economici, fie ei producători sau procesatori în favoarea unei minorități se adeveresc, cineva trebuie să întreprindă măsuri urgente pentru a redresa această situație. În caz contrar, cei mai mulți vor abandona plantațiile și colapsul ramurii va deveni o certitudine în cel mult doi ani, iar o ulterioară restabilire va fi extrem de greu de realizat.

Chiar dacă lucrurile par complicate la moment pentru nucicultori, cred că trebuie să ne păstrăm calmul și să vedem ce este necesar de făcut. În primul rând, autoritățile Statului moldovenesc trebuie să creeze condiții favorabile pentru exportul producției nucifere autohtone pe piețele externe. Având în vedere intrarea progresivă pe rod a plantațiilor de nuc, trebuie să ne așteptăm în viitorul apropiat la o producție suplimentară de 10 – 15 000 tone nuci de calitate provenite din livezile înființate în țara noastră în ultimii ani. Această producție trebuie promovată pe piața externă, iar asta înseamnă participare la expoziții agro-alimentare internaționale, în speță europene. Aici asistența Guvernului este indispensabilă.

În al doilea rând, la nivelul Uniunii Asociațiilor Producătorilor de Cuturi Nucifere am făcut un pas înainte și am înregistrat în acest an o marcă comercială pentru producția moldovenească de nuci. Ideea creării unui brand pentru nuca de calitate din Republica Moldova este discutată deja de câțiva ani și iată că acum deja s-a materializat. Acest lucru va permite producției noastre să obțină o față, o voce, un pașaport, dacă doriți, care o va demarca clar de producția provenită din alte origini în comerțul mondial. Având acest important atribut, rămâne să lucrăm mai mult în planul calității și a responsabilității celor care vor aplica această distincție pe producția nuciferă exportată. Un brand moldovenesc unic ar trebui să acționeze și ca un catalizator pentru conjugarea tuturor forțelor sănătoase din această țară care doresc continuarea dezvoltării acestei ramuri. Este în curs de elaborare și un regulament privind utilizarea acestuia.

În al trilea rând, producătorii trebuie să pună bazele creării și a unei/unor cooperative de producători. Acest lucru este indispensabil pentru a-și reprezenta propriile interese în negocieri directe cu cumpărători mari internaționali și pentru a putea asigura loturi pe cât de posibil omogene de nucă crescute în condițiile respectării unui caiet tehnologic strict. Asocierea producătorilor se impune și este unica cale. SUA, Franța și Chile sunt țări cu o nucicultură foarte dezvoltată și bine organizată. Următorul lucru pe care l-au făcut nucicultorii de acolo după înființarea primelor livezi a fost să fondeze asociații și cooperative de producători.

Un alt lucru care trebuie revizuit este politica sortimentală în planul extinderii suprafețelor de livezi de nuc. Regret s-o spun, dar foarte multe livezi care sunt înființate astăzi sunt condamnate din start la insucces. Au trecut suficient de mulți ani pentru a ne da seama că foarte multe soiuri de nuc în care ne puneam cândva speranța sunt un eșec. A venit timpul să renunțăm la soiuri din liga veche: Recea, Iargara, Costiujeni și altele. Acestea nu pot concura cu soiuri c Pescianski, Călărași, Chandler, sau Fernor. Ovata, un soi identificat în flora spontană de către N. Kiktenco și dezvoltat de către Pepiniera Voinești permite producerea unor nuci cu calibru foarte mare (38+), din ce în ce mai populare printre consumatori. Există și alte soiuri noi foarte interesante care vor îmbogăți gama de soiuri actualmente disponibilă.

Un soi care este setat genetic spre succes ne ajută să depășim mai ușor dificultățile de orice gen. Dar în contextul actual, dacă mai ai de a face și cu un soi cu randament foarte slab care dă producții de proastă calitate, lumina din capătul tunelului dispare progresiv. Din acest considerent, invit și ceilalți producători de material săditor să dea dovadă de bună credință și respect pentru cei care investesc în livezi de nuc și să renunțe la înmulțirea gunoiului genetic. Iar celor care înființează plantații le recomand să se documenteze foarte bine înainte de a opta pentru un soi sau altul. Orice greșeală la acest capitol este practic irecuperabilă.

* * *

Și totuși, întrebarea finală este: încotro ne îndreptăm? Spre abis sau spre o nouă pistă de decolare? Ca și mulți dintre cei care citesc aceste rânduri, am înființat și noi livezi de nuc pe o suprafață de peste 20 ha și este firesc că vom depune toate forțele ca lucrurile să se miște în direcția bună pentru nucicultura moldovenească. În ceea ce mă privește, am și eu doi copii pentru care îmi doresc un viitor prosper aici acasă.

În acest context, vreau să vă anunț că în data de 7 decembrie, la Chișinău se va desfășura un Forum național al nucicultorilor din Moldova, la care sper să veniți cât mai mulți. Vrem să credem că acest eveniment va pune temelia unei noi direcții de dezvoltare a culturii nucului. Viitorul ramurii depinde de fiecare din noi și cred că a venit timpul pentru a ne uni forțele în acest sens.

Autor: Oleg Tîrsînă, Director tehnic la Pepiniera Voinești; Președintele Uniunii Asociațiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din Moldova

Sursa: agricol.md