Premierul Pavel Filip vorbește cu orice ocazie despre reforma Guvernului, care, în opinia sa, este un succes. Aduce cifre despre noi locuri de muncă create, majorări de salarii, afaceri noi lansate. Totuși, există cel puțin un domeniu pe care reforma Executivului și schimbarea miniștrilor nu l-a atins. De fapt, an de an, aici situația s-a agravat. Ne referim la protecția angajaților la locul de muncă.

Ce arată datele oficiale

„Anual în Republica Moldova se produc în jur de 450 de accidente de muncă. Din numărul total, aproximativ 50 de accidente sunt grave, iar între 35 şi 40 se soldează cu deces”. Sunt date prezentate de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în contextul Zilei Internaționale a Securității și Sănătății în Muncă, marcată anual pe 28 aprilie. Autoritățile recunosc că un număr mare de accidente de muncă nu ajung să fie înregistrate, iar angajații accidentați, de cele mai multe ori, rămân să suporte singuri consecințele.

Pe hârtie avem o legislație bună în domeniu, în realitate avem o situație foarte tristă. Agențiile de stat responsabile de asigurarea normelor de protecție a muncii sunt practic impotente.

Potrivit lui Sergiu Sainciuc, vicepreședinte al CNSM: „Dacă câteva agenții respective, de exemplu Agenția pentru Supraveghere Tehnică trebuie să aibă 10 unități de muncă, în prezent au doar două unități angajate. Cea mai bună situație se află la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, unde din 10 lucrători sunt angajați nouă. Dar în celelalte structuri, sunt angajate numai câteva persoane. Sunt foarte multe instituții, care nu au nici un angajat ce se ocupe de cercetarea accidentelor la locul de muncă”.

Suplimentar, rămân nesoluționate problemele competenței persoanelor angajate să supravegheze respectarea normelor de protecție a muncii. Acest deficit duce la incapacitatea autorităților de a impune aplicarea normelor și se răsfrânge direct asupra siguranței angajaților la locul de muncă.

Norme și reglementări avem, dar numai pe hârtie

Conform legislației în domeniu, fiecare angajator trebuie să evalueze factorii de risc. În funcție de aceștia să doteze angajații cu cele necesare, cum ar fi: căști, ochelari, mănuși, încălțăminte, îmbrăcăminte, centuri de siguranță și alte echipamente de protecție. Într-un șir de condiții concrete angajații trebuie să fie asigurați cu diverse alimente.

Realitatea însă e alta. Este suficient să dați o raită pe la șantierele din oraș, or unde muncesc echipe de electricieni la reparația rețelelor electrice de diferită tensiune, pentru a vedea cu ochiul liber că, de cele mai dese ori, muncitorii nu beneficiază de nici un fel de protecție la locul de muncă. Problema este ignorată cu toate că periodicitatea semnalelor alarmante nu se reduce cu anii, pe fundalul exodul populației și a deficitului de forță de muncă, care se resimte în multe industrii.

Cine pierde?

De altfel, conform Legii securității și sănătății în muncă, partea vătămată, deci, familia celui decedat, are dreptul la o indemnizaţie unică, care este egală cu salariul mediu anual al accidentatului, care se calculează din ultimele 24 de luni, înmulțit cu anii pe care nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani. Îndemnizația se achită de către întreprinderea, la care s-a produs accidentul de muncă. Legea prevede, de asemenea, pensii pentru copiii care și-au pierdut întreținătorul în accidente de muncă. Acestea se vor acorda lunar din fondul Asigurărilor Sociale până la atingerea vârstei de 18 ani, iar în cazul celor care își continuă studiile – până la vârsta de 23 de ani.

Deci, pentru fiecare persoană decedată, angajatorul și statul vor suporta cheltuieli încă mulți ani înainte. Lucru care poate fi prevenit dacă angajatorul ar investi în protecția angajaților săi. Este adevărat, soluții universale, care sa prevină toate tipurile de accidente de muncă, nu există. Totuși, majoritatea accidentelor pot fi prevenite,ca zeci de oameni să nu-și piardă viața,iar alte sute să evite traumele.

Câteva mii de lei pentru viața unui muncitor

Unele accidente se produc din cauza lipsei echipamentelor necesare pentru protecția muncii. Alte accidente se produc pentru că angajații nu sunt asigurați cu îmbrăcăminte specializată. Aceste două elemente ar putea reduce numărul accidentelor de muncă cu 60 – 70%, spun producătorii din domeniu.

Am încercat să aflăm cât de accesibile sunt dotările necesare ca să înțelegem ce economii fac angajatorii. Pe internet imediat am găsit câteva companii, care afirmă că au în stoc diferite echipamente și îmbrăcăminte de protecție.

Reprezentantul uneia din companiile contactate ne-a informat că seturile de haine, mănuși, cască, încălțăminte specializate ar costa circa 3 000 de lei. Dotarea integrală cu alte echipamente de protecție, în funcție de tipul de lucrări, se poate ridica până la 10 mii lei. A menționat că vorbește de produse făcute în Uniunea Europeană, care corespund tuturor normelor, fiind folosite de angajatorii din UE, dar și lumea întreagă.

Viața oamenilor – o prioritate în UE, nu și în Moldova

Sună bine promisiunile Premierului Filip despre integrarea în Uniunea Europeană, despre eforturile depuse pentru ca cetățenii Moldovei să aibă un trai decent, despre noi locuri de muncă, care apar sau vor apărea. Dar nu auzim nimic despre efortul Guvernului pentru ca locul de muncă să nu se mai întâmple tragedii. Integrarea europeană este o prioritate a Guvernului R. Moldova. Aceasta înseamnă inclusiv locuri de muncă sigure, care să nu pună în pericol viața oamenilor.

Atât timp cât, câteva mii de lei sunt mai importante decât viețile angajaților, oamenii vor continua să plece. Vor pleca acolo, unde angajatorul, inclusiv grație eforturilor depuse de structurile statului, are grijă de viața lor și le asigură echipamente de protecție. Situația în R. Moldova, în acest sens, este alarmantă, iar soluția se află în mâinile funcționarilor care trebuie să se asigure că agenții economici respectă legislația, iar viața muncitorilor este prioritatea numărul 1 al companiei.

Redacția CURENTUL

foto: Ziarul Național