Nu știu cum se face că în țara noastră începutul primăverii se asociază mereu cu defrișatul pădurilor. Despre acest aspect discutam încă la școală. Nu e de mirare că în ultima perioadă se vorbește mult în spațiul public despre defrișările pădurilor stârnind, astfel, un val de reacții din partea mai multor conaționali.

Rolul și importanța pădurilor este, incontestabil, imens, de aceea preocupările respective au devenit obiect firesc al unor discuții sociale și toți sunt preocupați de problema protecției pădurilor.

Toate învinuirile sunt aduse Agenției care se ocupă de gestionarea corectă a pădurilor – „Moldsilva”, deși mie personal îmi pare că o mică Agenție nu este capabilă să monitorizeze ariile întregi de păduri din întreaga țară, fie prin subdiviziuni, fie prin resursele umane.

Conform evidenţei de stat a terenurilor fondului forestier la 01.01.2020, Agenţia „Moldsilva” administrează o suprafaţă totală de 337 709,3 ha, inclusiv terenuri acoperite cu păduri 303 208,1 ha, ceea ce constituie peste 80% din totalul pădurilor țării. Restul pădurilor se află, majoritar, în gestiunea administrațiilor publice locale. Cât ține de pădurile de stat, acestea sunt gestionate prin intermediul a 24 de entități subordonate, cu statut de întreprinderi de stat, inlusiv 16 întreprinderi pentru silvicultură, 4 întreprinderi silvocinegetice și 4 rezervații naturale, toate având zona sa de activitate, în așa fel încât se poate spune că teritoriul țării este împărțit în unități administrativ-teritoriale și în ocoale silvice (unități de producție – subdiviziuni ale întreprinderilor silvice).

De asemenea, cercetarea și proiectarea silvică, inclusiv amenajarea pădurilor, este realizate de către entitatea subordonată – Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice.

Dacă e să vorbim de pădurile primăriilor, a căror suprafață se cifrează la circa 50,0 mii ha, la care se mai adaugă și circa 50,8 mii ha terenuri acoperite cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier (vegetație forestieră și perdele forestiere de protecție de toate tipurile). În privința pădurilor proprietate privată, conform informațiilor deținute, acestea au o suprafață mică la nivel de țară (sub 1%) și conform legislației, acestea pot fi create pe terenuri cu proprietate privată.

Despre activitatea Agenției și cum se descurcă cu administrarea fondului forestier, am discutat cu directorul Agenției „Moldsilva”, Dumitru Cojocaru, care mi-a răspuns și la întrebările care personal mă frământă.

Dumitru Cojocaru în primul rând mi-a spus că sarcina strategică a silviculturii este managementul sustenabil al pădurilor, sau valorificarea rațională, în așa fel încât acestea să satisfacă necesitățile actuale ale societății (produse și servicii ecosistemice), dar și a celor de viitor. Potrivit lui, acest mesaj este transmis de către administrația de stat a pădurilor, însă acesta fie sună slab, fie nu este auzit sau nu se dorește să fie auzit de către societatea civilă, în virtutea fenomenului global de acceptare negativă a realității obiective.

În societate, orice subiect despre tăieri în păduri este catalogat automat drept defrișare ilegală.

Dar ce se întâmplă în pădurile noastre?

„Țin să precizez, că actualmente toate lucrările silvotehnice sunt sistate, ca urmare a stării de urgență în țară.

Este asigurată paza pădurilor, procedură specifică și permanentă, care are menirea să asigure neadmiterea pe teritoriul fondului forestier a contravențiilor silvice și cinegetice combinând elemente de protecție și regenerare a pădurilor. Țin să menționez, că aceasta este o sarcină de bază a silviculturii, iar mediatizarea intensă a acestei probleme este și din cauza că administrația Agenţiei „Moldsilva” nu mai dorește să tolereze ilegalități și acesta va fi unul dintre principalele obiective de gospodărire în activitatea ce urmează.

În total, în pădurile din gestiunea Agenţiei „Moldsilva” au fost constatate tăieri ilicite în volum brut de 3153 m3. Acest volum nu este în măsură să pericliteze starea pădurilor fondului forestier de stat și nu amenință integritatea structurală și funcțională a acestora. Însă, pericolul pe care îl comportă tăierile ilicite este major, deoarece contravenientul taie arborii la întâmplare și astfel pot cădea pradă și arbori buni, care alcătuiesc viitorul pădurii, iar pe de altă parte tăierile ilicite tind să destabilizeze situația și aceasta poate ieși de sub control, în anumite momente și în anumite locuri”, comunică Dumitru Cojocaru.

În pădurile nostre sunt efectuate, de către „Moldsilva” lucrări silvotehnice, cărora li se mai spune și tăieri silvice.

Acestea vizează îngrijirea și conducerea arboretelor, regenerarea, conservarea, reconstrucția ecologică a pădurilor etc. și, potrivit „Moldsilva”, acestea nu au nimic comun cu tăierile ilicite.

Toate aceste lucrări sunt prevăzute de amenajamentele silvice, în baza cărora sunt făcute planuri anuale a lucrărilor, este efectuată punerea în valoare a masei lemnoase, coordonarea acestora cu serviciile teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului și este obținută Autorizața de la Agenția de Mediu.

„În așa fel, anul trecut cu lucrări de îngrijire și conducere au fost parcurse 18 573 ha arborete, iar cu lucrări de regenerare, conservare și reconstrucție ecologică au fost parcurse 5 076 ha păduri. În rezultatul efectuării lucrărilor silvotehnice a fost recoltat un volum lemnos realizabil de 529,4 mii m3, dintre care lemn de lucru 44,4 mii m3, lemn de foc 440,4 mii m3, nuiele, nuieluşe şi crăci realizabile – 44,6 mii m3.

Este foarte important de menţionat faptul, că toată cantitatea de masa lemnoasă enunțată, constituie produse lemnoase implicite, rezultate în urma aplicării unor lucrări silvice necesare pădurilor justificate științific și normativ, lemn de proveniență sustenabilă. În rezultatul acestor recolte, suprafaţa pădurilor nu scade (așa cum afirmă unii diletanți), ci din contra, creşte potenţialul bioproductiv şi ecoprotector al acestora, pădurea fiind obligatoriu menținută în arealul său legitim”, explică directorul „Moldsilva”.

Dumitru Cojocaru infirmă zvonurile și speculațiile din spațiul public despre tăierile ilicite în Codrii Orheiului, menționând că „acestea nu sunt ilicite și nici nu au volumele vehiculate de unii „specialiși competenți”, care au cu totul alte interese”.

Pe mine m-a interesat să aflu cum este asigurată paza pădurilor de către Agenție, iar Dumitru Cojocaru mi-a explicat că la paza fondului forestier și cinegetic sunt antrenați circa 1 500 persoane ale serviciului silvic de stat, inclusiv pădurari și egheri (pădurari de vânătoare), maiștri silvici, maiștri la pepiniere, șefi și șefi-adjuncți de ocoale silvice, ingineri silvici, ingineri silvici superiori și directori.

Paza nemijlocită este asigurată de către pădurarul titular de canton silvic, iar suprafața unui canton poate varia de la doar câteva zeci de hectare, până la cel mult 600-650 ha. Paza este structurată pe mai multe nivele, de execuție, fie de monitorizare și control, este reglementată normativ, iar metodele de organizare sunt: patrularea, raidurile, inclusiv cele mixte, controlul operativ, reviziile de fond (planificate și inopinate) etc. Un rol aparte revine aparatului central al Agenției care organizează paza pădurilor, inclusiv garda forestieră a cărei menire este paza nemijlocită a fondului forestier. În afară de aceste activități paza mai combină și activități de protecție a pădurilor de boli și dăunători, de incendii, precum și elemente ce țin de regenerarea pădurii. La exercitarea atribuțiilor din domeniul de competență, „Moldsilva” interacționează cu organele de protecția mediului, poliție, situații excepționale, armată, siguranța alimentelor, administrația publică, societatea civilă etc.

Dumitru Cojocaru mi-a explicat foarte amănunțit despre acest aspect, dar nu mă lămurisem cu tăierile ilicite, există ele sau nu? Domnul director a fost amabil să-mi spună că în pofida eforturilor depuse de către Agenție, fenomenul tăierilor ilicite mai persistă.

Ca nota bene: Tăieri ilicite există practic în toate țările lumii, în țările dezvoltate acestea având valori minime, iar în cele în curs de dezvoltare – maxime. Dacă în peninsula Scandinavă lumea nu înțelege cum ar fi posibil să se taie ilicit pădurea, atunci în pădurile din bazinul Congo sau Amazon aproape toată masa lemnoasă se dobândește ilicit.

„Controalele întreprinse au ca scop majoritar să prevină contravențiile silvice, să stimuleze raportarea ilegalităților și să descurajeze tăinuirea și neraportarea acestor ilegalități de către personalul silvic. Pentru aceasta personalul silvic, inclusiv pădurarul, trebuie să dispună de un statut legal consistent, să beneficieze de protecție din partea statului. Nu este secret, că în prezent, lucrătorul silvic a fost practic dezarmat prin modificările legislative nechibzuite care au fost operate pe parcurs, nu are voie să constate și să documenteze contravențiile silvice, nu are voie să poarte și să utilizeze arma de serviciu etc. Din cauza salariilor mici și mai puțin motivante, se constată fluctuații de personal, tot mai des apar funcții vacante, în special la Sud, iar specialiștii tineri pleacă. Se conturează un deficit acut de cadre, în special de calificare înaltă”, mi-a explicat domnul Cojocaru.

La sate înainte nu se știa de inspectori și administratori ai pădurilor, noi știam că există un om – pădurar, care avea grijă de pădure. Noi îl respectam și dacă mergeam la odihnă în pădure, numaidecât îl întâlneam. Când eram copii, pădurarul era o profesie nobilă, toți vroiam să devenim pădurari.

Profesia „pădurar”, asimilează de fapt toate funcțiile ce țin de paza pădurilor, în ierarhie de la funcții administrative, la tehnico – inginerești și tehnice speciale și până la pădurari propriu – zis și egheri. Anterior, inginerul silvic era cel mai stimat om în sat, cunoștea legislația, agrotehnica și cel mai important, putea împărți pământul și astfel soluționa litigiile funciare frecvente, deoarece cunoștea topografie. Pădurarul era printre primii gospodari din sat și putea să determine poporul să vină la muncă la pădure, lăsând de-o parte muncile agricole. Existau și înfloreau dinastiile de silvicultori care cu adevărat se mândreau cu rodul muncii sale – pădurea bine păstrată.

„În prezent, noile realități economice, liberalizarea pieței forței de muncă și altele, au știrbit aceste valori. Cazurile de tăieri ilicite de rezonanță, exemplu – Rezervația Naturală Codrii, deși cercetările respective încă continuă și personalul silvic vinovat va fi sancționat pe măsură, acestea știrbesc imaginea și autoritatea lucrătorului silvic în ansamblu și sporesc vulnerabilitatea pădurilor la acțiuni ilegale comise de cetățenii inconștienți.

Personalul serviciului silvic este dator să raporteze toate ilegalitățile comise în păduri și să întreprindă măsurile necesare pentru depistarea operativă a contravenienților. Ne raportarea acestor ilegalități, facilitarea și mai ales efectuarea tăierilor ilicite, constituie acțiuni incompatibile cu deținerea statutului de aparteneță la serviciul silvic”, ne spune Dumitru Cojocaru.

Majoritatea ilegalităților în păduri, inclusiv și tăierile ilicite, sunt comise de cetățenii care nu respectă legea și pentru care a fura este ceva firesc, iar pădurea nu este o excepție. Dacă am putea să creionăm imaginea unui contravenient silvic contemporan, acesta ar fi un bărbat din mediul rural, cu vârsta cuprinsă între 30-50 ani, fără studii și ocupație permanentă și deci fără venit permanent, care are la întreținere 2-5 copii și persoane întreținute, aparținând păturilor social – vulnerabile, care nu au lemn de foc, sau vrea să se pricopsească din vânzarea lemnelor, dispunând de căruță/car sau alte atelaje. Respectiv, prada acestora sînt majoritar arbori subțiri, uscați sau în curs de uscare, situați în porțiuni mai accesibile de păduri. În acest sens, există și problema că judecățile deseori nici nu le pot aplica sancțiuni economice la așa persoane.

Grupurile organizate de infractori care se specializează pe comerțul lemnului sunt foarte rare, deoarece pădurile Republicii Moldova nu prezintă cantități și valori asemănătoare pădurilor Siberiene, sau a celor tropicale.

„Există mai multe tehnici de depistare a tăierilor ilicite. În pădure însă rămâne cioata, crăcile, frunzele verzi, urmele, așchiile lemnoase, rădăcinile, gropile lăsate după extragerea/defrișarea cioatelor, arbori vecini vătămați, golurile în coronamentul arboretului etc. Personalul silvic este dator să depisteze contravenția, să o raporteze și să acumuleze probe utile pentru depistarea contravenienților în termeni proximi. Reprezentanții Inspectoratului pentru Protecția Mediului constată încălcarea depistată, stabilesc prejudiciu și aplică amenda. Organele de poliție și de anchetă decid asupra pornirii urmăririi penale, confiscării produselor dobândite ilicit, reținerii etc.”, spune Dumitru Cojocaru.

Conform prevederilor legislației, Agenţia „Moldsilva” stabilește și aprobă măsura anuală de parchet, care reprezintă întruchiparea posibilității anuale calculată în baza amenajamentului silvic prin procedee argumentate științific și care este aprobată de către Guvern. În privința autorizării, trebuie de menționat că conform Legii privind protecţia mediului înconjurător, Legii regnului vegetal şi Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier”, toate tăierile în fondul forestier de stat sunt autorizate de către Agenția de Mediu.

Lucrările silvotehnice care se aplică în fondul forestier de stat se împart în două grupe mari: de produse secundare și de produse principale.

Tăierile de produse secundare, numite și lucrări de îngrijire și conducere se aplică în mod sistematic, uneori special, de la întemeiere și până aproape de exploatarea – regenerarea pădurii, în scopul ameliorării condițiilor de creștere și ameliorării calității funcțiilor exercitate de către păduri. În tinerețe, pentru a salva de copleșire speciile și exemplarele valoroase de arbori (ex. stejar) se efectuează degajări, iar mai apoi, pentru a forma structura viitorului arboret, sunt aplicate curățirile. În ultima fază a tinereții și apoi în etapa maturității, arboretele sunt parcurse cu rărituri, urmărindu-se îngrijirea individuală a arborilor de viitor.

Pădurile parcurse sistematic cu tăieri de îngrijire se deosebesc convenabil de restul, având o structură mai eficientă sub aspect ecologic și economic, sunt mai productive, mai calitative, mai stabile și rezistente la diverse intemperii, fructifică mai des și abundent și deci se pot autoregenera mai bine și mai sigur, iar cel mai important – exercită funcțiile de protecție la cel mai înalt nivel.

Tot în cadrul lucrărilor de îngrijire și conducere sunt efectuate și lucrări speciale de igienă, a căror scop constă în menținerea unei stări fitosanitare favorabile prin extragerea arborilor uscați, rupți, doborâți, bolnavi, vătămați, afectați, infestați etc., în conformitate cu Regulile sanitare în pădurile Republicii Moldova.

Tăierile de produse principale, sau similar regime și tratamente. Acesea sunt tăierile de regenerare, care au drept scop regenerarea (cu precădere naturală) a unor păduri care au atins vârsta exploatabilității de protecție. Însăși denumirea vorbește despre scopul general urmărit și determină caracterul implicit (inevitabil) al masei lemnoase recoltate în procesul acestor tăieri. Exploatabilitatea de protecție (vârstă), este acea stare când intensitatea funcțiilor de protecție exercitate de pădure culminează și începe a întra în declin, corelelată cu capacitatea de regenerare naturală încă suficient de înaltă a pădurii. Tăierile respective se bazează majoritar pe tăieri repetate cu regenerare naturală, din care cauză sînt recomandate pentru pădurile cu funcții speciale de protecție și chiar cu funcții de protecție și producție.

În afară de tăierile de regenerare, în pădurile fondului nostru forestier, se mai aplică și alte genuri de lucrări și intervenții care urmăresc menținerea continuității pădurii prin regenerarea dirijată a acesteea (lucrări speciale de conservare și de reconstrucție ecologică).

Lucrări speciale de conservare – reprezintă de fapt un ansamblu de lucrări și intervenții care se aplică în unele categorii de arborete deosebit de valoroase și cu funcții speciale de protecție, iar aceste lucrări sînt îndreptate spre menținerea, accentuarea și amplificarea structurii și funcționalității pădurilor în cauză. Pentru realizarea obiectivelor ce țin de regenerarea acestor păduri, sînt adaptate corespunzător tratamentele silviculturale, în special cele care se bazează pe regenerare naturală.

Reconstrucţie ecologică – lucrări silvotehnice aplicate în ecosisteme forestiere deteriorate natural sau antropic, care au drept scop readucerea structurii acestora la starea care a existat înaintea impactului, sau la stări apropiate de aceasta. Principial, lucrările date se bazează pe așa metode ca ameliorarea, transformarea și substituirea. Ca și în cazul conservării, pentru reconstrucția ecologică sunt utilizate lucrările silvotehnice, inclusiv tratamente cu regenerare mixtă, iar uneori chiar artificială, dacă este cazul substituirii arboretelor total necorespunzătoare. Mai există și alte lucrări silvotehnice care sînt fundamentate normativ și se aplică din considerente de ordin silvicultural, gospodăresc, de securitate etc.

Pentru atingerea efectelor scontate, este importantă respectarea epocii de executare a lucrărilor. Astfel, tăierile cu regenerare vegetativă se execută în perioada 01 octombrie – 15 aprilie (perioada de repaos vegetativ), pentru ca lăstarii să dovedească să se lemnifice bine, cele cu semințiș se efectuează aproximativ în aceeași perioadă pentru a asigura păstrarea acestuia, tăierile de îngrijire a arboretelor tinere au epocă optimă 15 august – 30 septembrie (sfârșitul perioadei de vegetație), iar alte lucrări se fac chiar în mijlocul verii (exemplu receparea semințișului speciilor nedorite și a subarboretului). Totuși, majoritatea lucrărilor se efectuează în perioada rece a anului, de aici și efectul social-economic deosebit al acestora, deoarece oferă populației posibilitatea de a avea venituri și pe timp de iarnă când muncile agricole sunt finalizate.

Lucrările silvotehnice se execută anual pe suprafețe de 20-30 mii ha în cuprinsul întregului fond forestier (excepție fac zonele cu protecție integrală din unele categorii de arii naturale protejate excluse de la lucrări) și aceste suprafețe sînt delimitate special, iar arborii destinați extragerii sunt marcați cu mărci speciale ca dovadă a legitimității. Lucrările sînt efectuate obișnuit de către întreprinderile silvice în regie proprie, fiind recrutate pentru aceasta echipe speciale de muncitori care sunt salarizați. Masa lemnoasă care rezultă în urma acestor lucrări este proprietate publică a statului, se contabilizează, este comercializată sau industrializată. Astfel, este completat Bugetul de Stat, bugetele locale (taxe și impozite), sunt obținute surse pentru gospodărirea pădurilor, iar populația beneficiază de cel mai ieftin, accesibil și ecologic produs – lemnul.

În privința arborilor bolnavi, uscați, doborâți, rupți, vătămați etc., aceștea sunt extrași în primul rând, indiferent de tipul de lucrare. Lăsarea acestora poate avea efect de amplificare a focarelor de boli și dăunători, pot fi periculoși, prin căderea lor spontană, pentru oameni, animale și chiar arborii din preajmă etc.

Cât privește regenerarea fondului forestier, Dumitru Cojocaru ne-a comunicat că este o preocupare de bază a silviculturii și aceasta poate fi realizată pe cale naturală, artificială și mixtă.

„Conform noilor politici de gospodărire a pădurilor, prioritate se acordă regenerării naturale, care prezintă o serie de avantaje economice, dar mai cu seamă ecologice și silviculturale importante. În acest context, cele mai valoroase sunt tratamentele cu regenerare din sămânță sub masiv (succesive, progresive etc.), care se bazează pe observații asupra fenomenelor naturale care au loc în pădure, când cu vârsta arboretele se răresc treptat, la adăpostul acestora apare semințiș valoros care se menține, iar când unii arbori se usucă și dispar, acesta preia funcțile arboretului. În așa fel, sunt simulate procesele naturale care au loc în pădure, însă spre deosebire de aceasta, regenerarea are loc mai sigur, fiind ghidată, ajutată și corectată. De menționat, că pe lângă protecția de care beneficiază semințișul instalat sub masivul arboretului parental, acesta capătă, fiind la adăpost, însușiri deosebite, care îi sporește considerabil vigoarea de creștere, capacitatea de adaptare, rezistența, longevitatea, valoarea etc. În consecință, pădurile care iau naștere în astfel de mod sunt cele mai valoroase, fecunde și longevive și ceea ce este extrem de important, au capacitate de adaptare net superioară, inclusiv la schimbările climatice.

Regenerarea naturală însă nu reduce din importanța regenerărilor artificiale și a pepinieritului, deoarece acestea sunt indispensabile pentru extinderea terenurilor acoperite cu păduri și crearea perdelelor forestiere de protecție, activități care sunt de asemenea extrem de importante pentru silvicultură. Toate întreprinderile silvice dispun de pepiniere, însă problema, la moment, este dotarea corespunzătoare a acestora, pentru ca să putem asigura cantitățile necesare de puieți în asortimentul cerut pentru extinderea pădurilor. În contextul schimbărilor climatice și a faptului că teritoriul național este situat în cea mai mare parte în stepă, exigențele față de materialul săditor și calitatea acstuia cresc. Astfel, prioritate se acordă speciilor autohtone, dar și a celor mai rezistente la condiții aride, puieților de talie înaltă, cu rădăcini protejate etc.”.

Agenţia „Moldsilva”produce anual circa 15,0 mln puieți de toate tipurile. În cadrul Zilei Naţionale de Înverzire a Plaiului „Un arbore pentru dăinuirea noastră”, a fost pus la dispoziția autorităților locale, instituțiilor de învățămînt 83 146 buc. material forestier de reproducere pentru crearea și ameliorarea stării rețelei de spații verzi ale localităților rurale și urbane în sumă de 1,0 mln lei.

Pgestionării durabile a pădurilor și vegetației forestiere a existat demult. Autoritățile locale nu prea pot face față situației privind protecția arborilor din cauza animalelor domestice, care pășunează în păduri, dar și care le distrug.

„Pășunatul vitelor este un bici pentru silvicultură, datorită prejudiciului major pe care îl cauzează acest gen de activitate. Nu este secret și majoritatea cercetătorilor de profil recunosc că potențialul vital scăzut al actualelor păduri se datorează, printre altele și activităților tradiționale de pășunat, care a fost practicat dintotdeauna în pădurile noastre. Cele mai mari prejudicii cauzează pășunatul ilicit, dar și pășunatul oilor și caprelor în păduri. Deci, dacă vrem să avem păduri sănătoase, trebuie să excludem factorul pășunat din viața acestora.

Pentru diminuarea prejudiciilor cauzate și pentru reducerea presiunii asupra fondului forestier prin pășunat, iar pe de altă, pentru a lua în considerare interesele populației și deținătorii de animale domestice, este elaborat și aprobat un Regulament special, care prevede unde, cum și cât se poate pășuna în păduri pentru a minimaliza efectele negative și acesta permite amenajarea trecătorilor pentru vite prin păduri spre pășuni. Pentru distrugerea regenerărilor naturale, a culturilor silvice, a puieților, cât și pentru pășunatul ilicit sunt prevăzute amenzi usturătoare, iar în perspectiva aprobării noului Cod silvic, acestea vor spori substanțial, pentru a avea efect descurajator pentru buclucașii care vor să se certe cu legea”, ne-a spus Dumitru Cojocaru.

Cât ar părea de banal, dar Agenţia „Moldsilva” nu este în drept să aplice amenzi pentru tăierile ilicite, aceasta o poate face numai Inspectoratul pentru Protecția Mediului.

„Este o situație anormală, deoarece specialistul silvic, care cunoaște cel mai bine domeniul, este lipsit de dreptul de a constata prejudiciul și de a întocmi procese-verbale. Din aceste considerente am pregătit propuneri pentru modificarea și completarea corespunzătoare a cadrului normativ, care ar înlătura deficiențele constatate și aceste proiecte au fost prezentate Ministerulul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului pentru promovare. Mai mult ca atât, aceste neajunsuri vor dispare pentru totdeauna în rezultatul aprobării proiectului noului Cod silvic, pe care de asemenea l-am prezentat pentru promovare.

Cât privește prejudiciul cauzat prin tăieri ilicite, numărul de procese verbale, prejudiciul calculat și achitat, toată această informație este prezentată mai sus, cu remarcă că toate au fost constatate și întocmite de către personalul serviciului silvic în colaborare cu personalul pentru protecția mediului”, menționează Dumitru Cojocaru.

Cadrul normativ actual prevede sancțiuni drastice cu efect descurajator pentru contravenienții silvici (prejudiciu, amendă, confiscare etc.) și aceste sancțiuni vor spori odată cu intrarea în vigoare a noului Cod silvic. Însă, aceste acțiuni vor putea ameliora situația în privința tăierilor ilicite doar până la o anumită limită. Este nevoie de o modificare cardinală a situației, o modificare a conștiinței cetățenilor care trebuie să condamne efectiv și să nu tolereze ilegalitățile, inclusiv și în domeniul forestier.

În final, Dumitru Cojocaru ne-a comunicat cum „Moldsilva” activează pentru a-și atinge obiectivele strategice:

„- Efectuarea corespunzătoare și în volume necesare, conform normelor tehnice și a amenajamentelor silvice, a lucrărilor de îngrijire și conducere, a celor de regenerare de, conservare și de reconstrucție ecologică, pentru a spori potenţialul ecoprotectiv şi bioproductiv al pădurilor naturale;

– Efectuarea calitativă și corespunzătoare a lucrărilor de regenerarea pădurii, inclusiv a lucrărilor de ajutorare a acesteia, ne admiterea tăierilor rase în arboretele natural – fundamentale, intensificarea regimului de arie protejată, pentru a asigura conservarea diversităţii biologice a pădurilor;

– Sporirea gradului de împădurire a teritoriului național și extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră prin alocarea terenurilor degradate și impracticabile pentru agricultură din afara fondului forestier pentru împădurire, dar și a mijloacelor financiare necesare în acest scop;

– Lupta cu contravențiile silvice și în primul rînd cu tăierile ilicite, sporirea eficienţei activităţilor de pază şi protecţie a fondului forestier prin acordarea serviciului silvic (personal silvic) a împuternicirilor corespunzătoare, aprobarea Statutului Serviciului Silvic, pentru a obține o diminuare a contravențiilor silvice și a braconajului, crearea unui sistem eficient de monitorizare a focarelor de boli și dăunători în vederea sporirii eficienței lucrărilor de combatere.

– Asigurarea mai deplină a populației cu lemn și diverse produse ale pădurii, dar și a satelor și orașelor cu servicii ecosistemice forestiere – aer și apă curată, recreere etc.

– Gospodărirea rațională a pădurilor și antrenarea integrală a terenurilor în circuitul productiv, în așa fel încât să fie asigurată păstrarea frumuseții naturale a satelor Moldovei, conservarea și amplificarea peisajului rural național”, spune directorul „Moldsilva”.

Din păcate, fenomenul tăierilor ilicite nu este ceva nou. În întreaga lume este răspândit acest fenomen. Importanța pădurilor nu ar trebui să fie neglijată de populație, ori de păduri depinde calitatea aerului, viața în ecosistemele forestiere, viața omului însuși.

Ceea ce trebuie să înțelegem este că, dacă nu putem opri acest fenoment, să-l contracarăm prin sădirea arborilor, oriunde, oricând.

Cristina Parfeni