Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale anunță consultări publice pe marginea proiectului Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională a Republicii Moldova pentru anii 2022-2028, transmite CURENTUL.

Strategia Națională de Dezvoltare Regională (SNDR) 2022-2028, în calitate de document umbrelă de politică publică pentru planificarea strategică a dezvoltării regionale a țării, reprezintă viziunea și prioritățile Guvernului Republicii Moldova în abordarea dimensiunilor teritoriale, a intervențiilor sectoriale, precum și relațiile instituționale care urmează să faciliteze parteneriatul dintre autoritățile publice centrale, locale, mediul de afaceri și sectorul civic.

Misiunea majoră a SNDR 2022-2028 constă în abordarea și integrarea teritorială a obiectivelor și țintelor SND „Moldova 2030”, axată pe realizarea unor intervenții sistemice, ce vizează creșterea indicatorilor medii de calitate a vieții cetățenilor, indiferent de mediul de reședință.

Factorul cel mai important care compromite dezvoltarea teritorială echilibrată a Republicii Moldova este determinat de gradul scăzut de urbanizare (43% – cel mai jos de pe continentul european) și, respectiv, o arhitectură urbană extrem de fragilă, caracterizată de 3 provocări majore:

a) Existența unui decalaj demografic și economic foarte mare mun. Chișinău și mun. Bălți, primul și al doilea, după mărime centre urbane din țară, ceea ce subminează foarte mult perspectivele de dezvoltare policentrică a teritoriului național.

b) Lipsa unor orașe terțe dinamice de mărime medie, care ar funcționa ca poli de creștere regională. Cele 6 municipii cu potențial de a deveni poli regionali (Ungheni, Orhei, Comrat, Cahul, Edineț și Soroca) se confruntă în prezent cu deficiențe de dezvoltare, necorespunzând criteriilor minime definite de lege pentru ca un oraș să dețină statut de municipiu.

c) Orașele mici și-au erodat puternic funcțiile urbanistice și economice, ca urmare a unui proces prelungit de declin demografic, economic, dezindustrializare și ruralizare a stilului de viață.

Totodată, mun. Chișinău încă nu a reușit să se transforme dintr-un ”pol național de absorbție” într-un ”pol național de difuzie” a prosperității, capabil să genereze investiții, inovații și bunăstare pentru restul teritoriului Republicii Moldova. Relativa bunăstare și rolul dominant al capitalei în comparație cu restul țării este nu atât meritul propriu al mun. Chișinău, cât rezultatul ”rentei de capitală” și dividendelor din contrastul ”centru – periferie” care s-a amplificat în condițiile pieței libere. Economia mun. Chișinău continuă să fie în majoritate bazată pe consum și orientată spre deservirea pieței interne din importuri, rămânând extrem de puțin orientată spre export și competiție internațională. Fără această transformare, capitala va continua să-și bazeze dezvoltarea pe absorbția prosperității din regiuni, având un impact mai mult negativ asupra creșterii social-economice în restul teritoriului Republicii Moldova.

În același timp, analiza tendințelor de evoluție socio-economică a regiunilor din afara mun. Chișinău scoate în evidență perpetuarea unor sesizabile discrepanțe inter-regionale de dezvoltare a țării. În mod specific, se evidențiază două regiuni cu performanțe peste media națională (Regiunea de Dezvoltare UTA Găgăuzia și Regiunea de Dezvoltare Centru) și alte 2 regiuni cu performanțe sub media națională (Regiunea de Dezvoltare Nord și Regiunea de Dezvoltare Sud):

a) Regiunea de Dezvoltare Centru (RD Centru) este puternic avantajată de proximitatea mun. Chișinău, înregistrând cele mai bune performanțe de dezvoltare în comparație cu toate celelalte regiuni. Pe parcursul ultimului deceniu, RD Centru a fost lider național după evoluția majorității indicatorilor de dezvoltare socio-economică.

b) Regiunea de Dezvoltare UTA Găgăuzia (RD UTAG) a reușit foarte eficient să valorifice avantajele oferite de statul special de autonomie și gradul mai avansat de descentralizare fiscală și administrativă. Având la începutul anilor 1990 un nivel de dezvoltare similar cu Regiunea de Dezvoltare Sud (RD Sud), RD UTAG a înregistrat o evoluție superioară pe întreaga durată a ultimelor decenii, transformându-se în una dintre cele mai dinamice regiuni din Republica Moldova.

c) RD Sud continuă să rămână cea mai subdezvoltată regiune din țară, caracterizată de cel mai jos nivel de urbanizare și industrializare. Totodată, regiunea este caracterizată de cel mai jos nivel al ratei de ocupare a populației și cel mai mic salariu mediu printre toate celelalte regiuni din țară.

d) Prosperitatea tradițională a Regiunii de Dezvoltare Nord (RD Nord) este în continuă descreștere, fiind puternic influențată atât de factorul demografic (regiunea îmbătrânește cel mai repede dintre toate regiunile), cât și de factorul geografic (regiunea este cea mai îndepărtată de mun. Chișinău).

Nu în ultimul rând, se atestă sesizabile decalaje intra-regionale de dezvoltare. Spre exemplu, în RD Centru sunt localizate atât cele mai dezvoltate economic raioane din țară (Ialoveni, Anenii Noi, Criuleni, Orhei, Dubăsari și Strășeni – toate amplasate la graniță cu mun. Chișinău), cât și cele mai deprivate economic raioane din țară (Nisporeni, Telenești, Călărași și Hâncești).

O provocare majoră de dezvoltare a Republicii Moldova constă în ruralitatea excesivă a teritoriului, caracterizată prin faptul că aproximativ 57% din populație continuă să locuiască în localități rurale, echipate cu o infrastructură socială, economică și edilitară subdezvoltată.