Curtea de Conturi a examinat în cadrul ședinței publice Raportul auditului privind performanța instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătățirea serviciilor în cadrul sistemului educațional, transmite CURENTUL.
Principalul document de politici în domeniul educației este Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020″, care stabilește obiectivele și sarcinile pe termen mediu, definește orientările și direcțiile prioritare de dezvoltare a sistemului de învățământ din Republica Moldova.
În anul 2012, Parlamentul RM a adoptat Strategia națională de dezvoltare „Moldova 2020″, prin care au fost trasate 8 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei. Una dintre cele 8 priorități de dezvoltare este domeniul educației.
Obiectivul general al auditului a constat în determinarea faptului dacă Ministerul Educației (ME) a instituit instrumente și mecanisme fiabile pentru îndeplinirea adecvată a funcțiilor atribuite în vederea implementării documentelor de politici în domeniul educației, cu măsurarea și raportarea obiectivă a rezultatelor obținute, în condițiile utilizării econome a fondurilor publice alocate.
Strategia „Educația-2020″ este organizată în baza a trei piloni: acces, relevanță, calitate și cuprinde 7 direcții strategice, 33 de obiective specifice și 186 acțiuni, fiind stabiliți 29 de indicatori de rezultat pentru evaluarea gradului de atingere a rezultatelor scontate.
Monitorizarea implementării va fi asigurată permanent, prin elaborarea rapoartelor anuale, în care se va analiza în ce măsură sunt detaliate, planificate și îndeplinite acțiunile prioritare prevăzute în documentul de politici, precum și gradul de atingere a rezultatelor scontate.
În Strategia „Educația-2020″ se stipulează că direcțiile strategice și obiectivele specifice stabilite urmează să fie incluse în PDS ale autorităților publice centrale, iar implementarea acesteia – realizată prin detalierea acțiunilor prioritare, stipularea termenelor de implementare, indicarea instituțiilor responsabile, inclusiv a surselor de finanțare și a indicatorilor de monitorizare.
Activitățile de audit desfășurate în cadrul ME au relevat că odată cu aprobarea Strategiei „Educația-2020″ nu a fost aprobat și un Plan de acțiuni pentru implementarea acesteia, care să prevadă etapele și termenele de implementare, rezultatele scontate, indicatorii de progres și performanță. În aceste circumstanțe, lipsesc criteriile de evaluare a procesului de implementare a Strategiei. La momentul auditului, unicele documente în care se regăsesc obiectivele și acțiunile prevăzute în Strategia „Educația-2020″, dar și subacțiunile curente pentru realizarea acestora au fost Planurile anuale de activitate ale ME, care includ indicatori/rezultate de monitorizare doar pentru anul de referință. Astfel, ținând cont de complexitatea Strategiei, planificarea implementării acesteia doar prin intermediul Planurilor anuale de activitate, al Strategiei Sectoriale de Cheltuieli și al bugetului bazat pe programe, în opinia auditului, nu este suficientă pentru asigurarea implementării și monitorizării eficiente a acesteia. Este necesar un PDS al ministerului, care să vizeze implementarea Strategiei „Educația-2020″ pe termen mediu.
Referitor la reforma în învățământul superior de stat, Curtea de Conturi punctează nedefinitivarea unor aspecte ale procesului de trecere la autonomie financiară a instituțiilor de învățământ superior de stat, fapt ce condiționează mai multe neconformități în gestionarea bunurilor publice. Astfel, Ministerul Educației și instituțiile de învățământ superior de stat nu au întreprins acțiunile de rigoare privind evaluarea/reevaluarea tuturor bunurilor imobile, înregistrarea capitalului social, precum și a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobile în valoare de circa 98,5 mil.lei, ceea ce expune riscului integritatea patrimoniului public.
Prevederile Strategiei de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020″ stabilesc că resursele umane constituie factorul-cheie al oricărui sistem performant de educație. În pofida acestui fapt, actualmente, sistemul educațional din Republica Moldova se confruntă cu un deficit acut de cadre didactice. Această situație este condiționată de lipsa unei planificări pe termen lung a necesarului de personal didactic, imposibilitatea asigurării unei norme didactice depline de către unele instituții de învățământ, salariul neatractiv în sectorul educației, infrastructura deficitară din mediul rural comparativ cu cel urban. Mai mult, instrumentele guvernamentale privind atragerea și menținerea în sistem a cadrelor didactice tinere nu produc efectul scontat. În aceste circumstanțe, sub 50 la sută din tinerii specialiști repartizați se angajează în câmpul muncii, iar pentru unele discipline de studiu se înregistrează o criză continuă de specialiști.
Cristina Pendea
