Aura Revenco, jurnalistă, Consultant principal în Direcția comunicare și protocol a Cancelariei de Stat, nu a rămas impresionată de locurile din ţara noastră, i-au lăsat şi un gust amar, transmite CURENTUL.

Aura spune că, „natura e condamnată” şi că „avem o țară frumoasă”, dar e neîngrijită, lăsată la mila Domnului, nepusă în valoare, iar investițiile sunt minime, sau deloc.

„Locurile/casele/campingurile oarecum organizate sunt prea puține pentru numărul mare de oameni care decid să investească într-o vacanță în țară. Adică, înțelegeți ce vreau să zic? Te pornești să lași bani oamenilor – dar n-ai cui…” – spune ea, pe pagina de Facebook.

Tot ea menţionează că, turismul local nu a fost pregătit pentru valul de oameni „cu aripile prinse-n pioneze ACASĂ din cauza pandemiei. Deși ar fi fost momentul perfect să-și lărgească baza de clienți, să-i cucerească și să-i fidelizeze”.

De asemenea, jurnalista, vara aceasta, niciun weekend nu a stat acasă, dar nu a fost impresionată de ceea ce a văzut. „Am tot colindat Moldova. Nu pot să mint și să mă declar impresionată de ce am văzut. Pentru că nu sunt. Bun, e altceva că atmosfera noastră din familie face fantastică chiar și simpla plimbare cu mașina, iar copiii noștri însuflețeau chiar și iarba uscată de pe dealuri… Dar! Pe lângă drumurile găurite pe ici, peticite pe dincolo, asfaltul topit și denivelat, elementar – nu sunt indicatoare! Tre să te zgâiești atent tare, cu ochelari de miop, ca să observi undeva pe un stâlp, un indicator mic, abia vizibil, către lacul Beleu, de exemplu. „Dar dacă nu-l vedeți, cotiți la dreapta pe lângă magazinul Pescăruș. Mi se pare că nu e scrisă denumirea pe alimentară, dar oricum este acolo la colț o butkă”, îmi explică un nene la telefon“ – mai spune ea.

„Avem dealuri, defileuri, râuri și lacuri simpatice. Avem grote, conacuri, castele cu legende frumoase în spate. Avem atâta moștenire istorică și culturală… Dar stau acolo stinse, tăcute, în paragină. Lumea are nevoie de povești ale locului/obiectului/ fenomenului natural – chiar și inventată, dacă una reală nu există” – a adăugat Aura.

La fel, specialista în comunicare spune că deocamdată, mănăstirile sunt cele mai vii și primitoare.

Totodată, Aura a mai dezvăluit că viteza evoluției urbane este extrem de redusă, iar atât în nord cât şi sudul ţării oraşele prin care a trecut “sunt sufocate de blocuri comuniste, drumuri care-ți pun „mașina pe burtă” și oameni triști”. “Am impresia că de cele mai multe ori naționalismul, patriotismul, sau dorința de a ne impresiona urmăritorii doar cu lucruri pozitive, ne orbesc obiectivitatea…Adică, ar putea fi și mai bine. Dar nu se va întâmpla degrabă… Din incompetență, din ignoranța autorităților, management uman defect, lene, lipsă de fonduri și de cultură, probabil” – spune Aura.

„Aprecierea asta subiectivă a frumuseții țării noastre nu înseamnă că îmi iubesc țara mai puțin. Dimpotrivă. De altfel, demult îmi rămânea doar umbra pe-aici” – a conchis ea.

Cristina Tomac