Romania se indreapta spre organizarea presedintiei Consiliului UE, incepand cu 1 ianuarie 2019, precum Titanicul spre iceberg. Cu deosebirea ca iceberg-ul nostru era cunoscut si perfect evitabil. Mai pe romaneste, exista toate premisele sa ne facem de un ras fara precedent.
Si nu este vorba doar despre fondul prestatiei pe care va trebui sa o aiba absolut fiecare sef de institutie conectata cu UE, adica imensa majoritate, in frunte cu Guvernul Romaniei si Viorica Dancila, ci si despre partea organizatorica, extrem de laborioasa si dificila.
Ca sa intelegem dimensiunile, trebuie stiut ca tara care detine presedintia UE organizeaza pe teritoriul sau foarte multe reuniuni. Fiecare ministru detine presedintia pe domeniul respectiv, JAI, ECOFIN, AGRI etc, si va avea cel putin o reuniune in timpul celor 6 luni romanesti.
Deci ii vom vedea in capul mesei pe dl Daea cu Auschwitz-ul porcilor, pe adanc cuvantatorii domni Andrusca sau Popa si, desigur, pe dna Dancila.
Lor li se vor adauga reuniunile grupurilor de experti care sunt mai numeroase. In total, spune chiar ministrul Afacerilor Europene, Victor Negrescu, Romania va gazdui pe teritoriul ei in jur de 250 de reuniuni.
Marea majoritate a tarilor prefera sa organizeze aceste reuniuni, care dureaza de regula o zi si jumatate – doua, in Capitala, unde este mai usor sa asiguri o logistica de standard inalt. Exceptie a facut, de exemplu, Austria care, pe langa Viena, a mai organizat intalniri la Insbruck, Graz, Linz si Salzburg.
Guvernul a decis, din informatiile mele, la presiunea baronilor locali, care doreau sa-si etaleze frumusetile locale, sa organizeze aceste reuniuni mai peste tot in tara. Potrivit dnei Dancila, ele „vor avea o distributie echilibrata la nivel de judete”. Dar acolo unde vor fi organizate trebuie sa existe hoteluri si restaurante suficiente de 4-5 stele.
Cu ocazia acestor reuniuni, conform conceptului, oaspetii primesc diferite cadouri simbolice, stilouri, mape, cravate etc.
Nu e de neglijat nici partea de personal necesara, dupa cum evalua chiar ministrul Negrescu, 1.500 de experti, de functionari, sute de voluntari, sute de stagiari.
Avand in vedere efortul orgnizatoric urias, pe 28 iunie, cand ramasesera mai putin de 6 luni pana la momentul zero, am vrut sa aflu de la Ministerul Afacerilor Europene care este stadiul pregatirilor si am pus o serie de intrebari punctuale la care, in mod normal, raspunsurile ar fi fost fulger.
1. Care sunt prioritatile Romaniei pentru Presedintia Consiliului UE – 2019?
2. Care sunt orasele in care vor avea loc actiuni ale Presedintiei romanesti a Consiliului UE?
3. Cate hoteluri de 4 si 5 stele exista in aceste orase? Care este capacitatea lor de cazare?
4. Care este stadiul licitatiei pentru oferta de cazare, masa, conferinte? Care sunt firmele castigatoare?
5. Care sunt cadourile ce vor fi oferite delegatiilor si care este stadiul licitatiei pentru ele? Care sunt firmele castigatoare?
6. Care este stadiul pregatirii expertilor romani care vor asigura conducerea grupurilor de lucru si cati vor fi trimisi la Bruxelles? Cati au fost deja trimisi la Bruxelles?
7. Care este stadiul pregatirii personalului de sprijin pentru evenimentele de la Bruxelles?
8. Cate echipe performante de specialisti in administratia publica din Romania au fost pregatite conform Momorandumului din 2016?
9. Care este numarul personalului suplimentar angajat in fiecare minister pe perioada determinata in vederea Presedintiei CONS UE 2019? Care a fost procedura de selectare a acestui personal?
Pe 9 iulie, Adrian Epure, consilier al ministrului delegat pentru Afaceri Europene, mi-a comunicat ca solicitarea mea s-a ratacit in spam-uri, dar raspunsul nu va mai intarzia.
Dar iata ca ministerul a depasit termenul legal de raspuns la intrebari, repet, punctuale, care nu ar fi presupus mai stiu eu ce verificari prin arhive.
Absenta raspunsului confirma practic informatiile ca situatia organizarii este mai mult decat grava. Pe o scara de la 0 la 10, in acest moment, pregatirile sunt la nivelul 1, mi-a spus unul dintre putinii specialisti implicati oarecum in organizare.
Putini nu pentru ca nu ar exista. In Ministerul de Externe mai exista oameni priceputi la asa ceva, care s-au ocupat de Summit-ul NATO, de cel al Fancofoniei, dar ministrul Victor Negrescu a preferat sa lucreze cu oamenii alesi de el, din informatiile mele detasati de partid pentru o bucata de sinecura si care, in mod evident, habar nu au de organizarea unui asemenea eveniment. Selectarea voluntarilor nici macar nu a inceput.
Asa se face ca, in acest moment, nimeni nu stie unde vor fi cazati pe la Slatina, Focsani sau Vaslui delegatiile oficiale. Am inteles ca discutiile cu autoritatile locale se poarta intr-o cheie comica, daca nu ar fi vorba despre imaginea Romaniei.
Se gandesc baronii sa-i puna pe europeni cate doi in camera si sa le serveasca la masa cate un „platouas” cu slaninuta, caltabosi, mititei, cepsoara, adica specific local unsuros. Spre comparatie, estonii au angajat pentru reuniunile din presedintia lor numai bucatari cu stele Michelin.
Inghesuiti in camere si unsurosi de la slanina, nu e clar cu ce vor fi transportati oficialii europeni. Presedintiile anterioare au facut contracte de sponsorizare cu mari producatori de masini care au pus la dispozitie flota necesara, limuzine si van-uri. Numai ca aceste contracte se fac cu minimum un an inainte. Ministerul dlui Negrescu n-a facut niciun contract de sponsorizare.
Achizitiile pentru serviciile si cadourile care urmeaza sa fie oferite nu au inceput. Deci cum timp de licitatii nu mai este, probabil ca in ultima clipa se va merge pe incredintare directa, ceea ce ar putea sa sune si a premeditarea unor contracte foarte valoare pentru diferiti clienti politici, probabil la preturi uriase si calitate jalnica.
E drept ca achizitiile au intarziat si in asteptarea contractelor de sponsorizare nu doar pentru masini, ci si pentru alte produse, de exemplu, bauturile racoritoare, apa si gustarile oferite in timpul sedintelor.
Ce au avut grija sa achizitioneze pana acum a fost o statie si niste boxe, plus niste cearsafuri uriase pe care sa le atarne pe cladirile care vor gazdui reuniuni si pe care va scrie PRES.UE. De mare eleganta desigur. Inteleg ca Ministerul Apararii a refuzat sa se imbrace in cearsaf.
Nu mai vorbesc despre lipsa de comunicare. Exista institutii care habar nu aveau ca vor organiza reuniuni pe palierul lor, nu le-a informat nimeni, cand s-au prins cumva singure din mai stiu eu ce intuitii sau corespondente colaterale si au intrebat la MAE, li s-a spus ca sunt pe cont propriu, asa ca fiecare va face fix ce si cat il duce capul.
Cine raspunde pentru previzibila catastrofa? Desi ar trebui sa fie principalul organizator, ministrul Negrescu a anuntat ca fiecare minister e de capul lui in organizarea evenimentelor, cat de bine se pricepe.
Cat despre prioritatile Romaniei in cele 6 luni de presedintie, cred ca cea mai arzatoare si mai nerealista in acelasi timp ar fi sa nu sarim din gafa in gafa ministeriala, asa cum e de asteptat cu un premier care nu stie daca e la Podgorita sau la Pristina.
In evaluarea angajatilor MAE care au mai avut de-a face cu organizari importante, nu de aceasta anvergura, numai o minune mai poate impiedica Romania sa se faca de ras de o maniera fara precedent in istoria UE.
UPDATE Joi dimineata, la ora 10 si 3 minute, deci dupa 10 ore de la postarea acestui articol, biroul de presa al ministerului de Externe a trimis raspunsurile la intrebarile formulate pe 28 iunie. Puteti vedea aici integral aceste raspunsuri:
Din raspunsuri rezulta clar ca pregatirile pentru presedintia romaneasca a Consiliului UE au ramas la stadiul identificarii necesarului, ca ministerul nu stie sau nu comunica precis localitatile unde urmeaza sa aiba loc reuniuni, cu exceptiile Bucuresti si Sibiu, ca nu au fost identificate spatiile de cazare pentru delegatii (suntem trimisi pentru detalii la Ministerul Turismului), ca nu sunt in curs achizitii si ca fiecare institutie este lasata de capul ei. Ceea ce confirma pe deplin informatiile publicate de Ziare.com.
