Guvernarea PDM a venit cu inițiativa de a efectua modificări și completări în Constituția Republicii Moldava, care să prevadă instituirea modalității de alegere a judecătorilor direct de către popor. Ea vine după înlăturarea opoziției de la conducerea primăriei Chișinăului cu ajutorul unor magistrați. Pentru a potoli puternica nemulțumire socială care s-a stîrnit după acest act dictatorial și a liniști toată lumea înaintea alegerilor parlamentare, guvernanții au hotărît să îmbrace justiția în mantia democrației.
După părerea noastră, pe această cale, se va ajunge în vârful piramidei politizării justiției în acest stat. Vom sublinia, în mod special, că inițiativa politică respectivă face parte dintr-un șirag de măsuri întreprinse de diverse forțe politice pentru a transforma magistratura moldovenească din „magistratură politizată” în „magistratură superpolitizată”.
De ce?
Deoarece constatăm că magistratura din Republica Moldova este, de mai mulți ani, profund politizată. Drept dovadă pot servi cîteva argumente.
Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și procurorul general (Constituția Republicii Moldava, art. 122, alin. 2).
Este cunoscut faptul că toate aceste trei funcții sunt politice, pentru că cei care le dețin sunt numiți în funcție cu participarea directă a partidelor politice și a instituțiilor politice, Președintele Republicii Moldava, Parlamentul și Guvernul (Constituția Republicii Moldava, art. 116, alin. 4).
După cum este limpede, partidele politice, puterea legislativă și puterea executivă, prin reprezentanții săi, direct sau indirect, dețin controlul asupra puterii judiciare, care trebuie să fie, de fapt, independentă și imparțială și să apere cu fermitate statul de drept – condiție fundamentală pentru respectarea drepturilor omului (Constituția Republicii Moldava, art. 116, alin. 1).
În această ordine de idei, merită o atenție deosebită mai ales faptul că un reprezentant al puterii executive, cum este ministrul justiției, face parte din această instituție superioară a magistraturii (guvernul magistraturii), împuternicită cu organizarea sistemului judecătoresc și care este garantul independenței autorității judecătorești, avînd în vedere separarea puterii în stat în putere legislativă, executivă și judecătorească (Constituția Republicii Moldava, art. 6). Remarcăm că această prezență (după părerea noastră, anormală) a ministrului justiției în cadrul CSM este o consecință a confuziei legiuitorului, care, pe de o parte, declară separarea puterilor în stat, iar pe de altă parte, permite controlul și influențarea justiției de către puterea executivă. Această prezență demonstrează, totodată, și tendința puterii executive de a domina și subjuga puterea judiciară. Este notoriu faptul că, în mai multe state cu democrație avansată, ministrul justiției nu face parte din Consiliul Superior al Magistraturii. Această prezență este mai frecventă în statele ex-comuniste, state care, de fapt, n-au reușit deocamdată să se debaraseze deplin de principiile dictatoriale în administrarea societății și a instituțiilor publice.
Despre politizarea magistraturii ne vorbește și faptul că, din 12 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, numai 6 (50 %) sunt aleși de Adunarea generală a judecătorilor. Alți 3 membri sunt aleși de către Parlament cu votul majorității deputaților (Legea cu privire la CSM, art. 3, alin. 3-4). Printre altele, într-o mulțime de state, Adunarea generală a judecătorilor alege pînă la 70-80 % din numărul membrilor CSM.
Vom sublinia că, pînă la modificarea Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, cea din anul 2013, Adunarea generală a judecătorilor avea dreptul să aleagă nu 6 (așa cum se face acum), ci 7 din 12 membri ai organului de autoadministrare judecătorească. După cum observăm, au fost, în ultimii ani, intensificate acțiunile partidelor politice de politizare a magistraturii și, în consecință, a crescut posibilitatea de acaparare și subordonare a acesteia intereselor politice și de grup.
Este evident și faptul că, în cadrul CSM-lui din Republica Moldova, lipsesc reprezentanții societății civile, practică adoptată în mai multe state, pentru a evita transformarea magistraturii într-o „castă”. Candidații (2-3) pot veni din partea organizației profesionale a juriștilor sau din partea asociațiilor și fundațiilor care au ca obiect unic de activitate apărarea drepturilor omului.
Consiliul Superior al Magistraturii, fiind politizat, după cum am demonstrat mai sus, înaintează, la rîndul său, Președintelui Republicii Moldava sau, după caz, Parlamentului, propuneri de numire, promovare la o instanță superioară, transferare la o instanță de același nivel sau la o instanță inferioară și de numire în funcție de președinte sau vicepreședinte de instanță ori de eliberare din funcție a judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor judecătorești (Legea cu privire la CSM, art. 4, alin. 1, lit. a)).
Aici, se ascunde, de fapt, pîrghia influenței politice și administrative asupra magistraturii. Numirea în funcție dă posibilitatea de a construi un întreg sistem de presiune asupra magistratului.
Pentru forțele politice, au o mică însemnătate înaltele calități profesionale, meritele și integritatea candidaților la funcția de magistrat. Contează pentru cine au votat și din ce grup politic aceștia fac parte.
Astfel, ani în șir, prin intermediul mecanismului de selectare și promovare, în mare parte după criterii politice, a cadrelor, magistratura a fost transformată într-o unealtă ascultătoare de forțele politice aflate la guvernare. Ca urmare, amestecul excesiv al factorului politic în activitatea magistraturii, restrîngerea autonomiei acesteia, alături de corupție, au provocat daune ireparabile pe termen lung sistemului de funcționare ireproșabilă a instituțiilor judecătorești în Republica Moldova.
Un argument destul de convingător despre politizarea magistraturii este și faptul implicării acestei instituții în activitatea politică, și anime: organizarea și desfășurarea alegerilor.
Atenție! Atenție! Atenție!
Ne referim, aici, nu la competența de examinare a contestațiilor privind acțiunile și hotărîrile organelor electorale și ale persoanelor care încalcă legislația electorală, ci la implicarea directă a magistraturii în pregătirea și organizarea alegerilor politice propriu-zise.
În articolul 28, alin. 5, al Codului electoral, este menționat că: „în cazul alegerilor parlamentare, prezidențiale, referendumurilor republicane și alegerilor locale generale, candidaturile ale 2 membri ai consiliului electoral de circumscripție de nivelul doi se propun de judecătorie sau, după caz, de curtea de apel”. Este cunoscut faptul că consiliul electoral are drept sarcină primordială organizarea și desfășurarea alegerilor (Codul electoral, art. 28). După părerea noastră, prezența reprezentanților magistraturii în organele electorale este o stare de lucruri nefirească într-un regim democrat, situație care necesită a fi înlăturată de urgență de către legiuitor.
După această analiză a atacurilor neîncetate din partea partidelor politice, întreprinse pentru a politiza magistratura, devine limpede cum a fost cu putință a pune, atît de ușor, în funcțiune un mecanism diabolic de anulare a rezultatelor alegerilor din Chișinău. Dar, cu o magistratură extrem de politizată, totul este posibil în Republica Moldova.
De la o magistratură politizată se merge acum spre o magistratură superpolitizată.
Pornind de la convingerea că alegerea judecătorilor direct de către popor este o inițiativă politica populistă, în condițiile politice și sociale actuale din Republica Moldova, vom încerca să evidențiem doar cîteva din mulțimea de probleme care țin de implementarea unei astfel de proceduri, inspirată de experiența din SUA.
Pentru început, este de subliniat faptul că, în SUA, numai în 39 din cele 50 de state există procedura de alegere a judecătorilor nemijlocit de către popor. După cum vedem, această procedură nu obține consens chiar și în federația americană, o dată ce o treime din state nu a îmbrățișat, pînă azi, această modalitate. Este de presupus că o asemenea procedură ascunde diverse probleme insuperabile.
În ceea ce privește Republica Moldova, vom menționa că nu suntem un teren fertil din punct de vedere social și politic pentru așa proiecte de reformare a justiției. Trăim într-o societate dezbinată și fărîmițată după principii politice, etnice, teritoriale și economice, fiind dominați de factorul geopolitic și de un nivel de corupție înspăimîntător. Avem un stat fără o concepție bine definită a statalității, cu o constituție postdictatorială cu multe carențe conceptuale și de principiu, care le permit diverselor grupări politice, odată ajunse la putere, de a o acomoda propriilor interese. Ca urmare, această constituție a Republicii Moldava este mutilată, deoarece au fost abrogate articolul 82 și 83.
Toți acești factori politici și sociali vor transforma alegerile judecătorilor într-un ring, în care se vor înfrunta nu competența, experiența și integritatea candidaților, ci apartenența politică. Candidații vor fi constrînși de alegători să își exprime părerea despre diverse probleme politice, să facă declarații politice și să facă, direct sau indirect, legături cu partidele politice.
Această superpolitizare contravine atît naturii justiției adevărate, cît și legislației în vigoare a Republicii Moldova. Astfel, la lit. c), alin. 1, art. 8 al Legii cu privire la statutul judecătorului este prevăzut că ,,judecătorul nu poate sa facă parte din partide politice sau să desfășoare activități cu caracter politic, inclusiv pe perioada detașării din funcție”.
Mai complicată este problema finanțării unei posibile companii electorale a judecătorilor. Despre complexitatea acestei probleme ne vorbește și faptul că, după ani de experiență negativă a finanțării campaniilor electorale ale judecătorilor, în 30 din cele 39 de state ale federației americane în care au loc alegeri nemijlocite ale judecătorilor de către popor, au fost interzise donațiile pentru finanțarea scrutinului electoral. Suntem convinși că nimeni n-ar dori sa se afle într-un proces în care o altă parte este unul dintre cei care au finanțat campania electorală a judecătorului. Confirmînd gravitatea problemei, fostul președinte al Curții Supreme de Justiție din statul american Alabama, Sue Bill Cobb, a calificat alegerile judecătorilor drept un „racket legalizat”, adică o jăcmăneală.
În concluzie, vom menționa că, în Republica Moldova, politizarea justiției a trecut demult „linia roșie” dintre puterea politică și puterea judecătorească, instituită și acceptabilă într-un regim democrat. În aceste împrejurări, se cere de urgență o reformare a întregului sistem al justiției, care ar pune bazele însănătoșirii acestei instituții publice de cancerul politic – corupție și reîntoarcerea justiției moldovenești la principiul suprem „Legea este egală pentru toți”.
Tudor Tomozei
