În prezent, piaţa muncii din Republica Moldova se confruntă cu un şir de provocări majore, care, dacă nu vor fi gestionate corect, riscă să devină probleme mari pentru economia naţională şi pentru ţară în general.

Prima şi cea mai mare problemă o reprezintă deficitul forţei de muncă. În ultimii ani forţa de muncă în Republica Moldova a continuat să scadă. Astfel, în 2024 populaţia activă de 15 ani şi peste a fost de 889,1 mii de persoane, marcând o reducere de 4,3% faţă de anul anterior. În acelaşi timp, numărul persoanelor ocupate a scăzut cu 3,7%, ajungând la 853,9 mii.

Vorbind despre insuficienţa forţei de muncă, trebuie să scoatem în evidenţă în special două tendinţe. Prima este exodul masiv de populaţie, coroborat cu scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii. Numai în ultimii ani, numărul persoanelor cu viză de reşedinţă obişnuită în Republica Moldova s-a redus cu peste 240 000. În special, este îngrijorător faptul că s-a redus cu circa 150 000 numărul tinerilor cu vârsta de până la 34 de ani, adică vorbim de acea forţă care trebuie să mişte economia naţională înainte. A doua tendinţă este procesul de urbanizare accelerată prin care trece Republica Moldova deja de mai bine de un deceniu. Dacă Recensământul populaţiei şi locuinţelor indica că în 2014 fiecare a cincea persoană cu viză de reşedinţă permanentă locuia în Chişinău, atunci Recensământul din 2024 a scos în evidenţă faptul că fiecare a treia persoană cu viză de reşedinţă permanentă locuia în Chişinău. Această migraţie internă practic a lipsit agricultura, piscicultura, silvicultura, alte domenii de activitate importante, legate într-un fel sau altul de mediul rural, de forţa de muncă necesară.

Încă o problemă mare pentru piaţa muncii din Republica Moldova este instabilitatea generată de schimbarea frecventă de către un număr mare de angajaţi a locului de muncă. Şi această tendinţă capătă un contur tot mai pronunţat. Spre exemplu, în 2024, 11,9% dintre angajaţi au exprimat intenţia de a-şi schimba locul de muncă, iar motivul principal a fost dorinţa de a avea venituri mai mari. În aceste condiţii, pentru a-şi păstra angajaţii, unii angajatori sunt nevoiţi să mărească salariile. Pe de o parte, aceasta e bine, deoarece cresc veniturile unei categorii de angajaţi, dar pe de altă parte aceasta scade atractivitatea investiţională a Republicii Moldova. Unii investitori acordă o atenţie deosebită faptului cât de accesibilă şi de calificată este forţa de muncă de pe piaţa pe care doresc să vină şi, dacă aceasta este relativ scumpă, atunci optează pentru ţări în care forţa de muncă e mai ieftină.

Încă o problemă importantă pentru piaţa muncii din Republica Moldova este rata de participare relativ scăzută a tinerilor la forţa de muncă generală. Spre exemplu, circa 13,5% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani nu sunt nici angajaţi şi nici implicaţi în educaţie sau formare. Ei sunt în afara pieţei muncii şi nu există premise pentru a presupune că integrarea acestei categorii importante se va produce în perioada imediat următoare.

Astăzi, statul este preocupat de soluţionarea problemei deficitului de forţă de muncă din Republica Moldova şi acest lucru e firesc, căci, dacă nu se vor găsi soluţii, va scădea potenţialul economiei naţionale, iar despre atragerea de noi investiţii din exterior nici vorbă nu va putea fi. Însă, preocupările stasului ţin mai mult de liberalizarea pieţei muncii, adică de îmbunătăţirea condiţiilor de atragere a cetăţenilor altor ţări, care ar putea suplini deficitul de forţă de muncă de pe piaţa internă. E un efort important, dar nu e suficient. În egală măsură, statul trebuie să fie preocupat de resetarea sistemului de educaţie şi formare profesională, ceea ce ar permite atragerea pe piaţa munci a celor 13,5% din tineri de până la 24 de ani, care acum sunt în afara acesteia. De asemenea, statul trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare un proces de recalificare a forţei de muncă existente, pornind de la necesităţile reale ale domeniilor cheie pentru economia naţională. Menţionam mai sus că, urmare a exodului populaţiei şi a migraţiei interne, domenii importante au rămas neacoperite din punctul de vedere al necesarului de forţă de muncă. Recalificarea şi relocarea geografică internă ar permite de soluţionat această problemă. În al treilea rând, se impun şi programe de stat ce ar oferi facilităţi conaţionalilor din diasporă pentru a-i determina să revină acasă. În prezent, statul e gata să sprijine doar conaţionalii care revin acasă şi se lansează în afaceri, dar nu şi pe cei care pur şi simplu şi-ar dori să revină pentru a avea un loc de muncă plătit decent. Aici ar putea fi pus în acţiune şi un amplu mecanism naţional care să stimuleze agenţii economici să creeze locuri de muncă anume pentru conaţionalii ce vor dori să revină acasă. Sunt de acord, această abordare e la limita discriminării, dar, dacă se va acţiona cu prudenţă, echilibrat şi aici pot fi identificate soluţii.

Eu am invocat doar câteva exemple de posibile soluţii, dar ele pot fi mult mai multe. La această etapă, este important să se înţeleagă cât de grave sunt problemele cu care se confruntă piaţa muncii şi cât de important este să fie soluţionate acum, pentru că mâine ar putea fi târziu. Iar dacă acest lucru va fi înţeles şi se va acţiona corespunzător, cu siguranţă vor fi identificate toate soluţiile ce se impun, iar piaţa muncii din Republica Moldova va reveni la normal.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova