Academicianul Mircea Bologa, scrie despre utilizarea metodei electroeroziunii descoperită de un cuplu de savanți din Moldova. CURENTUL, cu prilejul aniversării a 70-a de la crearea primelor instituţii de cercetare şi a 55-a de la inaugurarea şi fondarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, lansează o suită de materiale ce vizează descoperirile şi inovaţiile savanţilor moldoveni şi rezonanţa acestora.

Academicianul Boris Lazarenco – Fondatorul Metodei Electroeroziunii

Metoda electroeroziunii descoperită în 1943 de către soţii Boris şi Natalia Lazarenco are astăzi o utilizare impresionantă, ea asigură formarea pieselor indiferent de complexitatea geometrică şi se bucură de recunoaştere globală. Caracterul fizic al electroeroziunii ca metodă de prelucrare îi asigură o flexibilitate unică tehnologică atât în privinţa formei suprafeţei, cât şi a nomenclaturii materialelor prelucrate.

Specialiştii numesc 5 generaţii de instalaţii, ultima fiind cu comandă programată în baza calculatoarelor moderne şi se foloseşte îndeosebi pentru fabricarea instrumentelor şi pieselor în special ale aparatajului aeronautic, cosmic, electronic, asigurând automatizarea completă a procesului. Este evident, metoda electroeroziunii şi utilajul de realizare permit de a asigura un salt calitativ al industriei moderne.

O altă direcţie importantă de aplicare a metodei este alierea prin scânteie electrică şi a avut o dezvoltare ascendentă în cadrul IFA.

Apariţia metodei principial nouă de prelucrare a materialelor a dat naştere aplicării ei şi în domeniul artelor frumoase ­– efectuarea inscripţiilor şi desenelor cu peniţa electrică pe metale şi chiar pe sticlă acoperită cu o peliculă subţire conductoare de electricitate. Inscripţiile sunt în special impresionante pe metalul oxidat. Desenele pot fi îndeplinite prin scoaterea porţiunilor metalice sau depunerea lor pe suprafaţă, în dependenţă de polaritatea electrodului-instrument, la fel ca şi prin tăiere.

Fiind student la Universitatea Lomonosov din Moscova Boris Lazarenco manifesta un interes deosebit faţă de electricitate, o pasiune căreia i-a dedicat toată viaţa. Natura ca şi cum special a păstrat tainele scânteii electrice pentru Boris Lazarenco şi el i-a răspuns cu o dragoste împărtăşită. Sârguinţele enorme, credinţa, devotamentul preocupării, talentul de cercetător i-au permis să realizeze ceea ce predecesorilor se arăta sub puteri, or chiar irealizabil.

După absolvirea Universităţii „M. Lomonosov” din Moscova, a activat din 1935 în Institutul de cercetări ştiinţifice al Ministerului industriei electrotehnice al URSS. În 1955 Laboratorul central de cercetări ştiinţifice în domeniul prelucrării electrice a materialelor a fost transferat în cadrul Academiei de Ştiinţe a URSS. În 1961, odată cu fondarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, se începe o nouă etapă în dezvoltarea metodei şi a domeniilor noi de aplicare a electricităţii.

Fiind convins de proprietăţile excepţionale ale electricităţii, academicianul Lazarenco a fost iniţiatorul fondării (în 1965) şi redactorul şef al revistei „Prelucrarea electrică a materialelor”.

În ultima perioadă a activităţii sale ştiinţifice academicianul Lazarenco era preocupat de comportarea organismelor vii în câmpurile electrice şi magnetice. Destinul i-a hărăzit o soartă în ştiinţă, care poate fi considerată o cronică vizibilă a noilor aplicări ale electricităţii.

Onorând şi păstrând amintirea fondatorului metodei electroeroziunii,  rămânem cu adâncă închinăciune, fideli datoriei şi profesiei – calităţi specifice ale Savantului şi Omului Boris Lazarenco, viaţa şi activitatea căruia reprezintă etape importante în biografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a Institutului de Fizică Aplicată şi constituie o pagină strălucitoare în creaţia măreaţă a ştiinţei.

Cristina Parfeni