Procuratura Generală a examinat adresarea unui grup de magistrați de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana cu privire la presiunile exercitate de către unii procurori în scopul influențării deciziilor judecătorești, transmite CURENTUL.
Verificările au arătat că pe parcursul anului 2019 Procuratura Anticorupţie a înregistrat 62 de procese penale cu privire la pretinse fapte prejudiciabile săvârșite de către judecători, 55 din ele fiind înregistrate în a doua jumătate a anului trecut.
Analizând cauzele care au generat creșterea numerică a sesizărilor cu privire la pretinse acțiuni ilegale săvârșite de către judecători au fost identificate două situații.
Una din aceste cauze este inițierea mai multor procese penale în temeiul art.3521 Cod penal, cu privire la pretinse falsuri în declarații la completarea şi depunerea declarațiilor anuale de avere şi interese pentru anul 2018, sesizate de către deputații în Parlamentul Republicii Moldova.
A două cauză – inițierea proceselor în baza rapoartelor de autosesizare a procurorilor Procuraturii Anticorupţie vizând pretinse acțiuni ilegale ale judecătorilor, manifestate prin pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii (art.307 CP). Din cele 20 de procese penale, înregistrate de procurorii anticorupție sub acest aspect, 11 au vizat acţiunile şi deciziile magistraților de la Curtea de Apel Chişinău şi judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.
Studiul a reliefat că o parte dintre aceste autosesizări, pot fi calificate ca mijloc represiv față de judecătorii care nu „dădeau soluțiile solicitate” de către procurori în demersuri – formă voalată de imixtiune în activitatea de înfăptuire a justiției. Spre exemplu, respingerea de către judecători a demersului cu privire la aplicarea arestul preventiv, era catalogat de procurorii anticorupție ca ”încheiere ilegală”, în condițiile în care nu exista o decizie a Curţii de Apel sau o sentință definitivă pe caz.
Chiar dacă ulterior, respectivele procese penale au fost clasate de procurorii anticorupție sau s-a dispus neînceperea urmăririi penale, aceștia au făcut uz de mijloace cu tentă de influențare a poziţiei magistraţilor la înfăptuirea justiţiei pe cauzele penale, instrumentate de ei. Deşi, aparent se încadrează în limitele legii, aceste mijoace se află la limita legalității, dând de bănuit că interesul acestor procurori a fost de a pune presiune pe judecători şi a obţine decizii ”confortabile” pentru organul de urmărire penală.
În paralel cu înregistrarea unor asemenea sesizări, la indicația fostei conduceri a Procuraturii Anticorupţie, în unele cazuri a fost dispusă şi sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru iniţierea procedurilor de tragere la răspundere disciplinară, iarăşi, în condiţiile în care nu exista o hotărâre definitivă a Curții de Apel.
Prin urmare, Procurorul General, Alexandr Stoianoglo a solicitat tuturor procurorilor-șefi să ia act de cele constatate și să nu admită, pe viitor, astfel de practici atâta timp cât cauza nu este soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.