Cu 16 ani în urmă a luat una din cele mai importante decizii din viața lui. A lăsat în urmă casa și familia în căutarea unui trai mai bun. Destinația sa a fost Portugalia, însă din lipsa surselor financiare s-a oprit în Italia. Ajuns acolo, Oleg Postolachi, originar din Chișinău, a lucrat inițial la reconstrucția restaurantului, în care în prezent este bucătar-șef.

„După absolvirea universității am încercat să lucrez în Moldova, dar nu am găsit un post decent de lucru. La scurt timp am luat în buzunar 150 de dolari și mi-am desenat harta, drumul pe unde să merg. În loc să dau 4 mii sau 6 mii de dolari la agenție, am plecat pe jos până în Italia.

Eu m-am pornit în Portugalia, dar mi s-au terminat bănuții și m-am oprit la niște prieteni în Italia. Peste câteva zile mi-au găsit de muncă pentru o scurtă perioadă. Am participat la lucrările de reconstrucție în acest restaurant. Apoi, șeful mi-a propus să rămân la ei. Zi de zi furam cu ochii din bucătăria italiană. Patronul era un mare bucătar-șef și se trage dintr-o familie cu cei mai tari bucătari din Italia.”

Deoarece avea arta culinară în sânge, proprietarului nu i-a fost greu să-și dea seama de talentul moldoveanului nostru. La scurt timp, acesta i-a permis lui Oleg să experimenteze în bucătăria unui din cele mai prestigioase restaurante de la Roma, „Il Moro”.

„Mă ducea gândul să las totul baltă, căci era tare greu, dar el tot îmi zicea: Rămâi și învață! M-au trimis și la studii. Învățam și munceam până într-o zi când a lăsat totul pe mâinile mele. Stăpânul se așeza la masă cu clienții iar eu le găteam. Dacă ceva nu-i convenea, mă chema și-mi explica unde am greșit. Astfel din anul 2004 până în 2009 eram bucătar, iar de nouă ani, sunt bucătar-șef.”

Oleg spune că nu e suficient să deții diploma de bucătar. În primul rând e nevoie de pasiune și talent. Iar pentru că restaurantul la care lucrează se află pe malul mării, specialitatea casei constă în marea diversitate de animale marine.

„Îmi place la nebunie tot ce gătesc. Ador să experimentez combinația dintre pește și carne, grăsimi ușoare cu cele grele. În fiecare zi primesc laude pentru bucatele gătite. În mare parte, clienții noștri sunt ambasadori, actori, sportivi. Unii clienți ruși mi-au propus să merg cu ei în Rusia cu un salariu atractiv, dar nu m-am lăsat convins. Mai ales că tind să-mi deschid ceva al meu.”

Conationalul nostru a muncit și muncește din greu pentru performanța la care a ajuns. Lucrează și 12 ore pe zi, iar restaurantul găzduiește până la 300 de oameni.

„Sunt primul bucătar străin în 50 de ani de când este deschis restaurantul. Chiar astăzi am gătit ceva nou care a avut succes, „Cozze guanciale e ricotta salata” (mitili, șuncă și brânză sărată de capră) și „Monte di pesce” (munte de pește).”

Până să ajungă la acest succes, Oleg Postolachi a trebuit să înfrunte greutățile începutului într-un stat străin. Mai ales că pe atunci nu exista libera circulație în spațiul Uniunii Europene.

„A fost greu drumul până aici. Dar corupția era atât de mare la noi, încât simțeam că dacă mai rămân în țară, mă apuc de prostii. Așa am decis să plec. Șapte ani nu m-am întors acasă. Nu lucram în regulă și eram conștient că dacă mă întorc în Moldova nu mai ajung în Europa. Dintr-o parte, m-a ajutat mult experiența acumulată în acești ani. Mi-am ajutat și familia, iar acum ei stau foarte bine. Mă mândresc cu ei!

Însă eu nu mă mai întorc în țară, căci viața mi-am construit-o aici. Soția nu este moldoveancă și plus, am multe planuri de realizat în Italia. Doresc să-mi deschid restaurantul meu.”

Deși nu intenționează să se întoarcă în Moldova, vrea să investească acolo.

„Plănuiesc să deschid un Fish Market pentru că îmi doresc să aduc acasă, pește viu”.

sursa: ninacotorobaiblog.wordpress.com