Tradiţional deja, către jumătatea anului Parlamentul adoptă politica bugetar-fiscală pentru anul următor. Iar până să ajungă la Parlament acest document parcurge alte două trepte importante – Ministerul Finanţelor şi Guvernul. Urmând un fir logic al evenimentelor, putem presupune că la această etapă politica bugetar-fiscală pentru anul 2025 se află pe agenda Ministerului Finanţelor, urmând ca în perioada următoare să fie propusă spre dezbateri şi aprobare Guvernului.
De ce am făcut această introducere, cu accent pe parcursul unui proiect de act legislativ? După cum bine se ştie, politica bugetar-fiscală este un fel de constituţie pentru mediul de afaceri. În baza acesteia, agenţii economici îşi fac planurile pe termen scurt, îşi ajustează proiectele în derulare, iau unele decizii privind noile proiecte etc. De asemenea, politica bugetar-fiscală permite de concluzionat ce previziuni de ordin general are factorul decizional pentru anul ce vine, ce loc şi ce rol rezervă businessului în planurile sale anuale, care ramură a economiei naţionale va fi mai favorizată şi pe care, din anumite motive, va creşte presiunea. Şi dacă politicii bugetar-fiscale îi revine un rol atât de important, poate că e cazul ca ea să devină şi o platformă de dialog între autorităţi şi mediul de afaceri.
Nu vreau să spun că nu ar exista nici un fel de dialog în acest sens, dar părerea mea este că acesta trebuie să fie mult mai structurat şi mult mai nuanţat. Mediul de afaceri nu este oponentul statului, ci un partener sigur în realizarea obiectivelor pe care le are ţara. Eu nu o dată am spus anterior şi cred că e cazul să repet şi de această dată: cu cât mai dezvoltat va fi mediul de afaceri, cu atât mai multe posibilităţi va avea statul de a face faţă provocărilor de ordin social-economic. Însă, pentru ca mediul de afaceri să se dezvolte, e nevoie ca dialogul cu factorii decizionali să aibă un caracter permanent, nu sporadic. Iar în cadrul acestui dialog să fie identificată jumătatea de aur, să se stabilească până unde pot fi făcute cedări, concesii de ambele părţi fără a afecta interesul general. Nu există un prilej mai bun pentru iniţierea acestui dialog decât elaborarea noii politici bugetar-fiscale. Şi e de dorit ca respectivul dialog să înceapă de la prima etapă (cea ministerială), pentru că ulterior, la nivelul Guvernului şi Parlamentului, deciziile ce se iau pot afecta cadrul logic general al politicii bugetar-fiscale.
Cât despre formatul dialogului, el poate fi diferit. Personal, consider că cel mai eficient format de dialog este cel ramural. Adică, factorii decizionali identifică principalele ramuri vizate de schimbările sau de poziţiile cheie din proiectul politicii bugetar-fiscale şi iniţiază discuţii cu reprezentanţii fiecărui domeniu în parte. Nimeni nu cunoaşte mai bine problemele, provocările şi oportunităţile ce există decât cei implicaţi în fiecare ramură concretă a economiei reale. Ei pot fi o sursă de informaţii veridice, credibile pentru factorul decizional. Şi astfel ne vom asigura că politica bugetar-fiscală va fi una calitativă, axată pe realităţi, iar implementarea ei va genera maximă eficienţă. Deci, mingea e pe terenul autorităţilor…
Viorel Godea, Director general al companiei de construcţii „Lagmar”
