„Stimaţi colegi şi prieteni,

Vă salut în calitatea mea de preşedinte interimar la congresul extraordinar al Partidului Democrat din Moldova. Salut prezenţa în sală a delegaţilor, dar şi a invitaţilor, oaspeţilor noştri. Din capul locului o spun că mi-aş fi dorit să discutăm astăzi doar chestiuni curente ce ţin de alegerile locale generale, de cele parlamentare noi, precum şi despre perspectivele politice imediate. Cu siguranţă, aceste lucruri vor fi abordate şi discutate.

În acelaşi timp, înţelegem cu toţii că acest congres se desfăşoară într-o perioadă complicată pentru Partidul Democrat şi dramatică pentru Republica Moldova. Avem în prezent o guvernare hibridă, împotriva firii, gândită şi realizată în laboratoarele politice de import, încropită noaptea de unii trimişi din afară. Cred că nimeni dintre noi nu-şi putea imagina aşa ceva acum 4-5 luni.

Printre angajamentele acestei guvernări nu întrevedem niciunul care să ţină de viaţa de zi cu zi a oamenilor sau de perspectivele europene pentru care s-a muncit din 2009 încoace. În trei luni de la instalarea la putere, singura lor viziune a fost şi rămâne răfuiala cu oponenţii. Dosare la comandă politică, indicaţii directe date procurorilor, concedieri ale profesioniştilor pentru a face loc membrilor de partid, politizarea excesivă a instituţiilor statului – toate acestea combinate cu înrăutăţirea continuă a vieţii cetăţenilor prin îngheţări de salarii, eliminarea ajutoarelor sociale şi majorări de tarife. Nu este o poveste fantastică, este realitatea debordantă pe care o trăim în aceste zile.

Situaţia în care s-a pomenit Republica Moldova este comparabilă cu agresiunea armată din 1992. Numai că atunci duşmanul era în faţa noastră, astăzi el s-a urcat în instituţiile statului. Dumitru Matcovschi spunea că pe lângă fiecare domn al Moldovei a fost câte un Eremie, făcând trimitere la Eremia hatmanul, care l-a trădat pe Ioan Voda cel Viteaz în bătălia de la Cahul. Astăzi Eremia nu e pe lângă tron, ci chiar pe tronul ţării.

Guvernarea actuală, parcă după un plan prestabilit, a început lucrarea de subminare a statului. Interesele naţionale au fost trădate, iar Republica Moldova a fost scoasă din circuitul regional. Vecinii noştri România şi Ucraina urmăresc cu îngrijorare ceea ce se întâmplă la noi şi înţeleg că instabilitatea de aici ameninţă şi interesele lor vitale. Dintr-un partener credibil care a beneficiat de o deschidere fără precedent din partea Bucureştiului şi a Kievului, guvernanţii au transformat ţara într-o platformă de ameninţări şi pericole.

Tot ce se întâmplă la ora actuală poate fi definit printr-o singură frază: Suntem martorii unui atac direct asupra suveranităţii naţionale şi a securităţii regionale. Întrebarea care se impune este ce facem? Asistăm impasibili la aceste acţiuni, cedăm în faţa presiunilor… sau mergem mai departe? Permitem celor care au uzurpat viitorul să-şi facă opera lor demolatoare… sau stăm scut pentru a ne apăra acest viitor? Eu cred că ar fi un sacrilegiu dacă le-am permite să ia ţara cu împrumut de la copii noştri. Este doar alegerea noastră. Dincolo de noi, din păcate, nu mai există nimeni.

Astăzi, fie demonstrăm tuturor vigoarea Partidului Democrat, determinarea noastră de a înfrunta greutăţile momentului, fie ne va mătura ireversibil valul necruţător al istoriei. Şi nu e vorba de noi, ci de sutele de mii de cetăţeni care au încredere în echipa noastră. În faţa lor avem datoria să fim uniţi şi puternici. Pentru aerul lor liber de mâine nimic nu trebuie să pară imposibil. Avem în spate o experienţă extraordinară, cu realizări şi greşeli, cu momente euforice şi eşecuri supărătoare. O experienţă din care am învăţat cum să fim mai puternici şi mai aproape de oameni. Să privim ţara ca pe propria familie, iar atunci când munceşti pentru cei apropiaţi nimic nu pare greu de realizat.

Ceea ce defineşte acţiunile guvernării PSRM-ACUM este ipocrizia.

Ipocrizie este atunci când semnezi un angajament prin care îţi asumi să nu faci coaliţie cu anumite forţe politice, iar apoi îţi încalci promisiunea cu lejeritate şi guvernezi împreună.

Ipocrizie este atunci când promiţi integrare europeană, dar te aliezi cu un partid pro-rus cu care faci zilnic compromisuri legate de vectorul european, numindu-i oameni loiali în instituţii.

Ipocrizie e atunci când promiţi oamenilor o viaţă mai bună, dar închizi toate proiectele şi programele sociale, doar pentru că au fost lansate de PDM.

Ipocrizie este atunci când promiţi depolitizare şi meritocraţie, dar dai afară profesionişti cu zeci de ani experienţă şi îţi instalezi în funcţii doar membri de partid, cumetri, fini, naşi, fraţi, etc.

Ipocrizie este atunci când promiţi transparenţă şi concursuri publice, dar dacă rezultatele concursurilor publice nu-ţi convin, le anulezi fără explicaţii şi-i numeşti în funcţii pe alţii, care nici nu au fost în concurs.

Ipocrizie este atunci când promiţi că vei fi corect, integru şi nu vei partaja politic funcţiile, dar, când ajungi la putere, faci jocuri şi împărţeli pe sub masă, pe ascuns, şi partajezi inclusiv justiţia.

Ipocrizie este atunci când eşti la guvernare, cu toate instrumentele şi pârghiile, fiind complice la toate fărădelegile, dar apoi ieşi şi spui public că e grav ce se întâmplă de parcă nici nu ai fi la putere.

Ştiu că o bună parte dintre dvs vă simţiţi intimidaţi şi ameninţaţi, intimidaţi de cei care şi-au creat falsa imagine de îngeri, integri şi curaţi, când în realitate sunt doar ipocriţi. Ştiu că suportaţi la moment presiuni enorme. Ştiu că poate vă simţiţi demoralizaţi, după toate cele întâmplate în ultima perioada.

Vreau să vă spun un lucru: priviţi în urmă la tot ceea ce aţi făcut,  la problemele pe care le-aţi rezolvat şi sunt sigur că nu are de ce să vă fie ruşine. Probabil, trebuie sa învăţăm să fim şi mândri câteodată.

Stimaţi colegi,

Pentru ce să ne fie ruşine? Pentru faptul că în 2016 am preluat guvernarea şi ţara într-o stare dezastruoasă, în criză politică şi economică şi am adus stabilitate? Am anunţat atunci un singur scop major: să apropiem decizia politică de nevoile oamenilor. Nici nu se putea altfel. Moldova trecea nu doar printr-o criză politică profundă, ci şi prin una morală de proporţii. Ţara era în derivă. Cetăţeni dezamăgiţi, parteneri externi care nu aveau nicio încredere, o gaură imensă în buget, sectorul bancar – gata să se prăbuşească cu toate consecinţele economice şi sociale ce puteau să urmeze, altfel spus, o ţară care nu era guvernată de mai bine de 3 luni de zile. Nimeni nu ne dădea nicio şansă, ba mai mult, au fost mulţi dintre cei care au pornit numărătoarea inversă a guvernului pe care am avut onoarea să-l conduc. Am ştiut că va fi greu, dar am mai ştiut că nu e imposibil. Ideea că muncim pentru oameni ne-a făcut puternici. Ne-am asumat riscurile, am fost insistenţi, iar determinarea a devenit cuvântul definitoriu al guvernării PDM.

Pentru ce să ne fie ruşine? Pentru că am reuşit, prin eforturi colosale să oprim declinul economic, pentru că am stabilizat economia şi pentru că am asigurat o creştere constantă a acesteia? Am crescut exporturile, schimbându-le şi structura. Astăzi piaţa Uniunii Europene este larg deschisă pentru produsele de la noi din ţară.

Pentru ce să ne fie ruşine? Pentru că am adus investitori serioşi în mai multe sectoare ale economiei, pentru că am stabilizat sectorul bancar, pentru că am reuşit să facem astfel încât creditele să fie mult mai accesibile, pentru că am menţinut inflaţia sub control? Dincolo de constatări reci, toate aceste lucruri au însemnat mai multă încredere în ziua de mâine, mai mulţi oameni rămaşi acasă, mai multe familii fericite. Stabilizarea sectorului bancar mi-a întărit convingerea că putem să aducem lucrurile pe drumul cel bun, că orice este posibil. Este nevoie doar de determinare, timp şi resurse, că profesionişti şi viziune avem.

Ceea ce a făcut, face şi va face diferenţa între noi şi alte partide este faptul că nu am fost niciodată ostatecii priorităţilor ancorate în angajamentele cu partenerii externi. Priorităţile Partidului Democrat au ţinut de rezolvarea problemelor ţării, de îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

Pentru ce să ne fie ruşine, stimaţi colegi? Pentru că am scăzut taxe şi impozite, pentru că am redus de 2 ori cota TVA pentru industria Horeca, pentru că am scăzut impozitul pe venit, pentru că am arătat deschidere fără precedent faţă de mediul de afaceri şi investitori? Am înţeles de la bun început că nu poţi construi instituţii puternice fără un mediu de afaceri sănătos, fără deschiderea statului către nevoile businessului fără previzibilitatea politicilor în domeniu, care luate împreună să asigure mai mulţi bani la buget. Pentru realizarea acestui obiectiv, am redus numărul instituţiilor cu funcţie de control care sufocau pur şi simplu businessul cu verificări. Am făcut reforma actelor permisive, micşorând de 3 ori numărul autorizaţiilor şi certificatelor, ceea ce a dus la economii anuale de 200 milioane de lei pentru business. Am simplificat procedura de raportare şi am modernizat Codul Muncii. Îmbunătăţirea condiţiilor pentru mediul de afaceri au avut rezultate remarcabile. Au crescut investiţiile străine cu sute de milioane de dolari, care au asigurat crearea a peste 60 mii locuri de muncă noi, o bună parte din economie a ieşit din subteran, iar eficientizarea administrării fiscale şi vamale au adus încasări record la bugetul de stat. De fapt în aceşti trei ani acumulările la buget au crescut în progresie constantă.

Pentru ce să ne fie ruşine? Pentru că, în condiţiile sistării asistenţei externe după intervenţia halucinantă a oponenţilor noştri politici, am fost în stare să aducem mai mulţi bani la buget, fapt care ne-a permis să creştem veniturile majorităţii cetăţenilor? Am început, cum era şi firesc, cu cei mai nevoiaşi. Noi ştim că cetăţenii noştri o duc greu, chiar foarte greu. Şi nu ne-am ascuns niciodată de aceste realităţi. Numai în 2017 am acordat peste 200 de mii de ajutoare sociale. Am dublat indemnizaţia unică la naşterea copilului, care ajunge până la aproape 6000 de lei. Am introdus alocaţii pentru mamele care nasc copii gemeni şi indemnizaţii zilnice pentru copiii rămaşi fără îngrijire părintească. Reforma pensiilor a fost aplicată pentru a li se face dreptate tuturor celor care s-au pensionat de la 2000 încoace. Am introdus echitatea în sistemul de pensii şi am eliminat privilegiile. În rezultat, pensia medie pentru limita de vârstă a depăşit, pentru prima oară în istorie, minimul de existenţă pentru pensionari.

Vreau să vă spun că noi chiar suntem mândri că am reuşit să acordăm un ajutor de 600 de lei pentru peste 600 de mii de persoane, pentru că am majorat pensiile cu 50%, pentru că salariile profesorilor au crescut cu 80%. Pentru asta nu trebuie să ne fie ruşine.

Dragi colegi,

Guvernarea Partidului Democrat va rămâne în minţile cetăţenilor nu prin scandaluri şi trădări ca cele la care asistăm astăzi. Noi vom rămâne prin proiectele de anvergură care au fost lansate pentru a răspunde nevoilor celor mulţi. Prin proiectul Drumuri bune pentru Moldova am vrut ca drumul spre casă, spre muncă sau spre şcoală să fie mai simplu, mai sigur şi mai liniştit pentru cetăţenii noştri. Nu am făcut minuni peste noapte, dar dacă într-un an am reuşit să reparăm 1600 km de drum în 1000 de localităţi, nu e departe ziua în care satele şi oraşele noastre vor simţi confortul real al unui trai mai bun. În aceeaşi logică s-a înscris şi crearea Serviciului unic de urgenţă 112, pentru că siguranţa cetăţenilor a fost şi rămâne pentru noi prioritatea 0.

Ştim că unul dintre motivele pentru care tinerii aleg să plece din ţară este pentru că nu îşi pot cumpăra o locuinţă aici, acasă. De aceea am lansat în 2017 proiectul Prima Casă. Ne-am bucurat să vedem primele tinere familii beneficiare care s-au mutat deja în locuinţele dorite. Am aprins speranţa într-un viitor acasă nu doar la Chişinău, ci şi la Bălţi, Râşcani, Cahul, Comrat, Ungheni, Nisporeni. Odată reveniţi la guvernare vom extinde cu siguranţă această hartă a bucuriei.

Din păcate, toate aceste programe aşteptate de oameni de la Independenţă încoace rămân sub semnul incertitudinii. Actuala guvernare nu a găsit altă soluţie decât fie să le închidă – aşa cum a făcut cu programul Un doctor pentru tine care presupunea consultaţii medicale gratuite în satele noastre şi programul O nouă viaţă care oferea mămicilor cutii pentru nou-născuţi – fie să le trunchieze – cum s-a întâmplat cu Drumuri bune sau Prima Casă. Atâta pot şi noi înţelegem foarte bine acest lucru. Dar mai înţelegem că dezmăţul nu mai poate continua şi e de datoria noastră sa-l oprim.

Pe lângă drumuri, pensii şi salarii, am stăruit şi asupra sectorului de securitate, care a devenit pentru noi o prioritate. Am luat toate măsurile necesare pentru a opri circuitul celor care veneau să completeze rândurile aşa-numiţilor pacificatori din stânga Nistrului, am blocat accesul propagandei mediatice străine pe teritoriul Republica Moldova şi am zădărnicit acţiunile serviciilor secrete străine prin aplicarea unor mecanisme eficiente la frontieră. Am fost singurul guvern care a asigurat votul pentru rezoluţia Adunării parlamentare ONU privind retragerea trupelor străine de pe teritoriul nostru naţional şi am cerut răspicat acest lucru de la tribuna Naţiunilor Unite. Aceste lucruri nu se iartă. Noi am prevăzut şi am aşteptat lovitura. Ştiam ca va fi una puternică. Un lucru, însă, nu l-am putut prevedea. Nu am crezut nicio clipă că partidele proeuropene vor capitula atât de repede şi vor deveni peste noapte ”convenţional pro-europene”.  Istoria va judeca cum ştie ea mai bine acest act de înaltă trădare a intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

În probleme de securitate vreau să mai stărui asupra câtorva momente. Republica Moldova nu poate fi cu adevărat suverană dacă nu-şi controlează frontierele. Acesta nu este un postulat, ci o axiomă. Noi am reuşit, pentru prima dată după independenţă, să instituim controlul comun moldo-ucrainean şi să ne controlăm, astfel, integral frontiera, inclusiv pe segmentul transnistrean. Cuciurgan-Pervomaisk a însemnat prima acţiune în acest sens, iar în condiţiile schimbării de putere la Chişinău mă tem că şi acest proiect strategic va fi abandonat.

Cât priveşte securitatea energetică, voi aminti aici eforturile noastre pentru interconectarea reţelei de gaze naturale cu România prin construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, un proiect de suflet, un proiect strategic, precum şi eforturile privind identificare unor soluţii durabile pentru construcţia interconexiunilor de energie electrică cu România, prin interconexiunea Isaccea-Vulcăneşti-Chişinău, şi dezvoltarea altor proiecte cum ar fi: Suceava – Bălţi şi Iaşi-Străşeni.

Stimaţi prieteni,

Permiteţi să fac o scurtă radiografie şi a relaţiilor cu ţările vecine, care au fost marcate de deschidere şi o prietenie sinceră. De când a venit la putere, actuala guvernare a reuşit să rezolve doar probleme inexistente, cum ar fi relaţiile cu Bucureştiul şi Kievul, care au fost, în perioada mandatului nostru, fără îndoială, excelente.

Mulţumim României pentru că ne-a sprijinit necondiţionat în cele mai dificile momente. Noi preţuim şi vom preţui atât sprijinul financiar care a venit chiar atunci când am avut cea mai mare nevoie de el, dar şi proiectele de infrastructură economică, educaţională şi culturală care rămân a fi ancore de nădejde în relaţia noastră privilegiată. Eu cred cu tărie că adevărata apropiere de România se face nu doar prin poduri spirituale, ci şi prin poduri din beton, gazoducte, autostrăzi, şcoli, grădiniţe, instituţii culturale. Sunt mândru că în perioada mandatului meu de prim-ministru am reuşit să regândim aceste relaţii, aşezând în mijlocul lor nevoile oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Sunt profund recunoscător şi colegilor de la Kiev. Relaţiile cu Ucraina nu au fost niciodată mai bune decât pe timpul guvernării PDM. Înţelegerea pe care am găsit-o a făcut posibilă instituirea controlului comun la frontieră pe segmentul transnistrean, dar şi soluţionarea unor dosare grele, cum ar fi sistarea construcţiei nodului hidrotehnic de la Novodnestrovsk. Cred sincer că Ucraina nu a meritat ca ameninţările la adresa securităţii sale să fie proliferate prin acţiunile nesăbuite ale noii guvernări de la Chişinău, aşa cum a fost, de exemplu, votul ruşinos dat de reprezentanţii noii puteri la APCE, în detrimentul unui partener şi prieten, aşa cum este Ucraina.

Stimaţi colegi,

Atunci când vorbim de realizări, care au fost multe şi cu impact major asupra vieţii oamenilor, trebuie să avem în minte şi nereuşitele noastre. Trebuie făcută o analiză amplă a greşelilor care ne-au subminat mersul înainte. Fiecare trebuie sa plece de la acest congres nu doar împăcat, ci convins de justeţea dreptăţii noastre. Întrebarea la care trebuie să dăm un răspuns tranşant este ce am făcut sau ce nu am făcut de am ajuns în opoziţie chiar în momentul în care partidul a luat cel mai bun scor electoral din istoria sa de peste două decenii?

Una dintre cele mai mari greşeli este ca nu am răspuns politic adecvat la campania de demonizare fără precedent la care a fost supus Partidul Democrat şi liderii acestuia. Explicaţiile ar fi multiple şi unele chiar pertinente. Noi am crezut că oamenii ne vor judeca după fapte şi nu am dorit să ne antrenăm în acel joc al propagandei alimentat de oponenţii noştri. Prin abordarea noastră de a ne concentra asupra rezolvării problemelor reale, neglijând acuzaţiile, noi cumva am turnat apă la moara lor.

Poate că nu am fi ajuns aici dacă reacţionam mai dur la situaţii cum au fost invalidarea alegerilor locale în Chişinău. Într-o chestiune ieşită din comun pentru procesul democratic ar fi trebuit să reacţionăm mai dur şi mai critic. Partidul nu a avut o poziţie clară şi asta a făcut ca oamenii să creadă că noi suntem vinovaţi. De fapt, lovitura principală a fost asupra guvernului, subminând încrederea în el atât a oamenilor, cât şi a partenerilor de dezvoltare.

La fel de confuză în ochii cetăţenilor a fost şi poziţia partidului faţă de criza miliardului. Am crezut şi cred că în orice situaţie instituţiile de drept trebuie lăsate să-şi facă treaba, fără imixtiuni şi fără influenţe. Doar că atunci când acţiunile acestor instituţii trenează, survine răspunderea politică a celor care guvernează. Trimiterea noastră în opoziţie, este dacă vreţi, preţul pe care îl plătim pentru ezitarea într-o problemă atât de sensibilă pentru oameni.

Un alt aspect la care vreau sa mă refer este democraţia internă de partid. Unii dintre dvs. la un moment dat aţi simţit viciat acest proces. În anumite situaţii am preferat mai degrabă o relaţie rigidă, aproape mecanică, în detrimentul unei comunicări eficiente în care fiecare să fie auzit. Am făcut-o doar din raţiuni de randament într-un context politic complicat şi ostil. Rezultatele politice au fost remarcabile, dar care nu au ajutat la realizarea scopului propus, iar abordarea relaţiei centru – structuri teritoriale nu a contribuit la consolidarea autentică a spiritului de echipă. Aceste lucruri trebuie schimbate, dar la ele mă voi referi un pic mai jos.

Încheind acest subiect putem trage o singură concluzie: Am comunicat puţin şi prost şi ar fi trebuit să fim mai deschişi, să răspundem prompt şi fără echivocuri la acuzaţiile ce ni s-au adus de-a lungul timpului. Noi trebuie sa ne asumăm aceste greşeli şi să învăţăm din ele. Fără acest proces nu putem merge împăcaţi mai departe.

Stimaţi colegi,

Congresul de astăzi ne oferă oportunitatea de a regândi lucrurile în interiorul partidului. Avem nevoie să relansăm procesul democratic intern şi să redimensionăm relaţiile interne pe verticală în aşa fel încât vocea membrilor noştri să fie nu doar auzită, ci şi decisivă în problemele importante. Libertatea de gândire şi acţiune îmbinată cu coeziunea de echipă vor fi factorii ce vor defini Partidul Democrat ca instituţie a luptei politice de mai departe. Trebuie să fim conştienţi că activitatea în opoziţie, mai ales în condiţiile de astăzi va fi deloc uşoară. Dar pornim de la faptul ca Partidul Democrat a ştiut întotdeauna să treacă peste momentele grele din istoria să şi să rămână unul dintre actorii importanţi pe scena politică. Vom reuşi şi de această dată, sunt sigur.

Eu vreau să punem umărul la transformarea Partidului Democrat într-unul de esenţă europeană cu orientare socială, în care să nu existe bariere între structuri şi membri de toate nivelurile. Avem cea mai profesionistă echipă, avem oameni şi organizaţii de excepţie. Toate acestea puse în slujba ţării nu vor întârzia să dea rezultatele pe care le aşteptăm nu doar noi, ci şi cetăţenii. Numai în aşa mod vom reuşi să readucem Moldova pe calea integrării europene, numai aşa vom putea reîntoarce încrederea cetăţenilor în propria lor patrie.

În contextul alegerilor care au demarat deja, vreau să reiterez ca este vital important ca să fim prezenţi în fiecare localitate. Avem cei mai buni aleşi locali, care ştiu cel mai bine cum să administreze treburile publice în beneficiul cetăţeanului. Am reprezentat un guvern care s-a aplecat cel mai des asupra nevoilor oamenilor. Avem încrederea oamenilor care nu trebuie irosită. Astfel spus, există toate ingredientele pentru a ieşi victorioşi din această bătălie. Să răspundem intimidărilor cu echipe profesioniste şi ameninţărilor cu programe realiste la nivel local. Să folosim întreaga noastră experienţă pentru a arăta oamenilor ceea ce ne-a caracterizat dintotdeauna: pragmatismul, profesionalismul, dedicarea şi determinarea. Oponenţii noştri pot oferi doar demagogie, incompetenţă şi inconsecvenţă. Oamenii trebuie să ştie că în trei luni guvernanţii şi-au încălcat toate angajamentele public asumate în faţa alegătorilor. Au promis salarii mai mari, dar deocamdată nu au făcut nimic pentru asta. Au promis un trai mai bun, dar deocamdată oferă doar majorări de impozite şi taxe, creşteri de tarife, scumpiri şi bâlbâieli. Au promis integrare europeană, dar cu fiecare compromis pe care îl fac, se pune batista pe ţambalul integrării europene, iar Republica Moldova intră într-o zonă gri pe mulţi ani înainte. Pentru că e clar pentru toţi că astăzi ţara noastră este mai departe de Europa, decât era în perioada guvernării PDM.

În concluzie vreau să spun ca momentul istoric pe care îl parcurgem este unul foarte dificil. Dar istora a avut întotdeauna grija să ofere popoarelor oameni în măsură să înfrunte astfel de momente. Echipa Partidului Democrat este formată din astfel de oameni. Noi reprezentăm la ora actuală singura forţă capabilă să mobilizeze cetăţenii pentru a reîntoarce suveranitatea poporului. Noi suntem singurii care putem să realizăm această extraordinară sarcină de a ne lua ţara înapoi. De partea noastră este adevărul, arma care nu poate fi învinsă niciodată.

Într-un ceas bun!”.

Andriana Cheptine