[ X ]
[ X ]
[ X ]
Opinie: „Concetățenii din partea stângă a Nistrului sunt ultimul bastion al puterii URSS”
2 Martie

Mai mulți politicieni și experți, în cadrul unor dezbateri publice, și-au expus părerea vizavi de ce fel de conflict are R. Moldova în partea stângă a Nistrului, dar și care este denumirea oficială a conflictului armat, transmite CURENTUL.

Ana Guțu, președinta Partidului Dreapta: „La 2 martie 1992, exact când Moldova a aderat la ONU, s-a declanșat războiul. Acordul între Elițin și Snegur a legiferat aflarea armatei 14 pe teritoriul nostru. Rusia este partea care asigură pacea în teritoriu și aici apare marea contradicție. R. Moldova a pierdut acest război și a fost nevoită să cedeze o parte din teritoriu”.

Vlad Bătrîncea, deputat al Partidului Socialiștilor din R. Moldova (PSRM): „Clasa politică de atunci a generat acest război, pentru că nu s-au putut înțelege în unele privințe. Acum sunt implicate marile puteri ale lumii, care poartă discuții în formatul 5+2 pentru a soluționa conflictul. Problema este, totuși, între relația dintre Chișinău și Tiraspol”.

Viorel Cibotaru, președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM): „Pentru mine a fost un război evident între R. Moldova și Rusia. Din diferite motive îl numim conflict armat. Noțiunile acestea sunt astăzi exclusiv numai pentru cercetare pentru că este un conflict geopolitic – clasa politică de la Chișinău și elitele politice din Tiraspol”.

Octavian Țîcu, istoric: „Ceea ce s-a întâmplat în 1992 este, de fapt, o continuitate a evenimentelor din 1812, 1940. Au avut același scenariu. La începutul anilor ‘90 asistam la acțiuni concrete ale Moscovei care actual ocupă partea de est a Moldovei”.

Igor Boțan, analist politic: „E mai ușor să spunem ce nu este. Nu e un conflict etnic, nici religios, nici ideologic. Acest conflict este unul emergent, consecință a destrămării URSS. Pentru republici a fost un nou început și asta a fost premisa începerii războiului alimentat de greșelile clasei politice. Concetățenii din partea stângă a Nistrului sunt ultimul bastion al puterii URSS”.

Cristina Parfeni

Inapoi la arhiva noutaților