Scriam anterior într-un editorial că exodul masiv de populație e o problemă nu doar demografică și socială, ci și economică. Or, scade nu doar puterea de cumpărare, ceea ce afectează principalii indicatori financiar-economici ai întreprinderilor, și, în definitiv, defalcările la buget, ci și sunt afectaţi indicatorii caracteristici forței de muncă. Iar cel mai recent studiu făcut public de Agenția Naţională pentru Ocuparea Forței de Muncă arată ca situația în acest domeniu este destul de alarmantă.

Astfel, studiul menționat arată că șase din zece angajatori se confruntă cu deficit al forței de muncă. Chiar dacă cei mai afectați, conform studiului, sunt cei din domeniului comerțului cu ridicata și cu amănuntul, precum și cei din industria de reparații auto, în cunoștință de cauză, pot să vă spun că problema respectivă preocupă cea mai mare parte a mediului de afaceri. Nu în zădar în studiu este scos în evidență faptul că anul trecut 18% din întreprinderi au simțit permanent deficit de forță de muncă. În doar un an acest indicator a crescut cu 2%.

În opinia mea, și mai îngrijorător este faptul că marea majoritate a întreprinderilor ce se confruntă cu deficit de forță de muncă este din Chișinău (58%). Deci, vorbim de capitală, unde e concentrată cea mai mare parte a economiei țării și unde declinul demografic nu este atât de pronunțat, fiind parțial compensat pe seama migrației interne.

Toate cele menționate mai sus arată că, atunci când vorbim de provocările cu care se confruntă economia naţională, de rând cu consecințele pandemiei, ale crizei economice ce a urmat, dar și cu impactul războiului din țara vecină, trebuie să avem în vedere și criza demografică, care provoacă un deficit tot mai acut al forței de muncă.

Trebuie să fim conștienți de faptul că, în perspectivă, această problemă poate avea efecte colaterale extrem de negative. În primul rând, va fi afectat climatul investițional. Or, nu este un secret că suficiența forței de muncă, calificarea și costul acesteia sunt indicatori de bază de care se conduc investitorii, atunci când iau decizia de a efectua investiții importante. În al doilea rând, insuficiența forței de muncă va provoca majorarea cheltuielilor companiilor (deoarece eforturile suplimentare depuse în acest sens vor trebui acoperite financiar), iar respectivele cheltuieli se vor regăsi în costul final al mărfurilor, produselor, serviciilor. În al treilea rând, putem intui că pot surveni și unele schimbări importante, care vor viza capacitatea de concurență a întreprinderilor autohtone. Am adus doar trei exemple, deși șirul acestora ar putea continua. Însă și cele invocate sunt o dovadă clară că ne confruntăm cu o problemă tot mai pronunțată.

Se pare că Guvernul e conștient de gravitatea acestei probleme și încearcă să acționeze în anticipare. Anume așa percep eu recentul proiect promovat de Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, care vizează liberalizarea pieței muncii. La timpul lor și alte țări au apelat la instrumente similare, confruntându-se cu astfel de probleme. De aceea, deja la această etapă putem spune că inițiativa respectivă, cu siguranță, e binevenită. Dar e suficientă ea oare? Răspuns concret la această întrebare vom avea odată cu primele date oficiale relevante. Însă, părerea mea personală, este că, până vor veni aceste date, trebuie să acţionăm și pe alte planuri. Și aici nu trebuie să inventăm nimic. E suficient să analizăm serios experiența altor țări care s-au confruntat cu problema respectivă și, preluând cele mai bune practici, să le implementăm în Moldova.

Viorel Godea, Director general al companiei de construcţii „Lagmar”