O tănără de 26 de ani din Chișinău, care a fost adoptată de o familie din SUA, își caută părinții biologici. Irina Morari s-a născut în Bălți, pe data de 26 octombrie, 1990. După ce a fost lăsată de părinți, aceasta a căpătat statutul de copil adoptabil. Astfel, în 1996, o familie din statul american Utah a decis să o adopte.

Irina le-a adresat și o scrisoare părinților biologici, în speranța că aceștia o vor citi. Părinţiii se numesc Oleg Morari și Anna Morari, amândoi cetățeni din Bălţi.

În continuare citiți scrisoarea:

„Dragă Mamă şi Tată, sunt eu, Irina. Vă caut şi a trecut foarte mult timp de atunci. Mi s-a spus că am fost lăsată a doua zi după ce m-am născut. Simt că nu a fost aşa, ci că am fost luată de lângă voi, dar nu ştiu cum. Am fost plasată într-un orfelinat numit Casă de Copii, din câte mi s-a spus. Am un certificat de naştere din care rezultă că numele de familie este MORARI şi am fost adoptată la vârsta de 5 ani, aproape 6 ani, când am fost adusă în SUA.

În fiecare an, de ziua mea, m-am întrebat dacă voi vă gândiţi la mine aşa cum o fac eu. Nu mai este mult până la ziua mea de naştere, zi în care nu ştiu încă cine sunteţi, cum arătaţi, ce faceţi, dacă am fraţi şi surori…

Îmi doresc mult să vă găsesc şi sper să avem o fericită reuniune şi să reuşim să ne cunoaştem unii pe alţii. Ar fi un vis care devine realitate! Dacă vă regăsiţi în această descriere sau sunt persoane pe care le cunoaşteţi, vă rog să ne contactaţi. Mi-aş dori să vă găsesc înainte de luna Mai. O să călătoresc în România şi Moldova, la vară, şi mi-aş dori să vă întâlnesc în timpul călătoriei mele.

Dacă nu veţi dori să mă găsiţi sau să mă cunoaşteţi, voi înţelege, dar vreau să ştiţi că vă sunt atât de recunoscătoare pentru că mi-aţi dat viaţă şi pentru că m-aţi dat în adopţie, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat cea mai bună şansă la o viaţă mai bună.

Să ştiţi că vă iubesc, cu toate că nu vă cunosc. Sper cu adevărat să vă găsesc pe amândoi într-o zi, să vă povestesc că şi eu sunt mamă, soţie şi fiica unei familii americane minunate şi sunt copilul vostru, departe de prima mea casă. Vă rog să mă contactaţi, am aşa de multe să vă povestesc!!!”

În context, Irina roagă toți cei care au citit scrisoarea să distribuie mesajul: „Aceasta înseamnă totul pentru mine. Vă mulţumesc!”. Persoanele care cunosc detalii pot contacta echipa „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”.

sursa: suntparinte.md