Ucraina a declarat că începe procesul de aderare la NATO şi că acesta ar putea fi finalizat în 2020. E un termen cât se poate de real, mai ales că şi Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi alţi oficiali din conducerea organizaţiei, au transmis mai multe semnale încurajatoare către Ucraina în ultimul timp. Dar, se pare că există posibilităţi reale ca şi Republica Moldova să ajungă parte a NATO în următorii ani, chiar dacă acest lucru nu e declarat oficial de cei ce deţin puterea la Chişinău.

Trebuie de menţionat că, în premieră absolută în ultimele decenii, putem constata că există premise reale pentru ca această aderare să se producă. Iar când facem această afirmaţie trebuie să luăm în calcul trei elemente. Primul – interesul NATO de a „absorbi” Moldova. Este şi e mai mare ca oricând. Dacă Ucraina aderă la NATO, Moldova va fi o zonă flancată din două părţi de NATO, deoarece şi România e membră NATO, şi Ucraina va fi. Pentru NATO nu va fi deloc uşor să suporte, între două state membre ale sale, un micuţ stat ne-membru, care, pe de asupra, mai are şi un teritoriu pe care nu-l controlează constituţional şi pe care e dislocat un continent rusesc, nemaivorbind deja că pe acelaşi teritoriu e amplasat cel mai mare depozit de armament necontrolat din Europa (cel de la Colbasna). Evident că pentru NATO e mult mai convenabil să „absoarbă” Moldova în totalitate sau parţial, pentru a încerca măcar cumva să schimbe o situaţie care o dezavantajează total.

Al doilea element – interesul guvernării de la Chişinău ca Moldova să adere la NATO. Acest interes (nedeclarat deocamdată oficial) reiese direct din alt interes al guvernării – de a se menţine la putere. În condiţiile în care actuala guvernare e certată la cuţite cu Rusia şi cu Uniunea Europeană, unica sa şansă de a nu fi „strivită”, de a supravieţui este să se lipească de o mare putere internaţională. Aceasta e SUA sau NATO (în cazul de faţă, aici chiar putem vorbi de sinonime). Având interesul de a extinde NATO în această regiune, SUA nu doar că ar închide ochii la multe păcate ale guvernării de la Chişinău, dar şi ar putea influenţa UE să închidă şi ea ochii şi chiar să accepte să mai acorde o perioadă sprijin puterii actuale din RM.

Al treilea element – capacitatea reală de a modifica Constituţia, care prevede că Republica Moldova e un stat neutru şi, prin urmare, nu poate adera la NATO. Potrivit unor calcule, Vlad Plahotniuc deja ar controla peste două treimi din Parlamentul de la Chişinău, iar unele surse oficiale şi neoficiale indică că, fără mare efort, el îşi poate extinde influenţa parlamentară, astfel că lesne poate obţine majoritate constituţională pentru a modifica Legea Supremă. Mai ales dacă i-o va cere interesul politic de moment.

Toate acestea arată că, presupunerile că Moldova ar putea adera în anii următori la NATO nu sunt chiar lipsite de sens şi merită tratate cu maximă atenţie. Cu atât mai mult că în această logică se înscrie şi tensionarea evidentă a relaţiilor cu Rusia în ultima perioadă, dar şi eforturile depuse în comun de autorităţile Moldovei şi Ucrainei pentru a schimba situaţia legată de problema transnistreană, care provoacă critica Tiraspolului şi a Moscovei.

Desigur, situaţia încă se poate schimba, dar, cel puţin, din punct de vedere teoretic, putem deduce că discuţiile despre o posibilă aderare a Moldovei la NATO niciodată nu au fost mai aproape de realitate decât acum.

Dumitru Spătaru