„Ce aşteaptă Dorin Chirtoacă?” – m-a întrebat în aceste zile un jurnalist din România, cu care mă cunosc de mai mulţi ani şi cu care periodic facem câte un schimb de opinii pe marginea situaţiei politice din cele două ţări. Trebuie să recunosc că întrebarea lui m-a luat prin surprindere şi iniţial chiar mi s-a părut lipsită de logică. „Cum adică ce aşteaptă?”, l-a întrebat mirat la rândul meu, amintindu-i în context că unica ce poate să aştepte Primarul capitalei pot fi noutăţile legate de dosarul în care e acuzat de trafic de influenţă. În rest, fiind în arest la domiciliu, e clar că Primarul nu poate aştepta nimic altceva.

Interlocutorul meu însă nu părea dispus să se mulţumească cu răspunsul meu de ordin general şi (poate aşa i s-a părut lui) evaziv. Văzând că nu mai adaug nimic, a început să-şi expună propria viziune, ceva de genul următor: „Chiar şi atunci când eşti în arest preventiv, la domiciliu sau în penitenciar, ai o mulţime de posibilităţi de a face ceva. Poţi emite diferite acte, poţi da dispoziţii, te poţi implica la distanţă în conducerea capitalei. La urma urmei, poţi lua decizii politice (tu sau partidul din care faci parte). Spre exemplu, poţi face apel, prin avocaţi, la Consiliul Europei să ia atitudine faţă de cazul tău (cu atât mai mult că Dorin Chirtoacă e vicepreşedinte al Congresului Puterilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei), poţi cere implicarea societăţii civile în asigurarea unui proces echitabil, poţi organiza, prin intermediul colegilor de partid, proteste, colectări de semnături, alte acţiuni cu caracter public. În ultimă instanţă, poţi să-ţi depui demisia, în semn de protest faţă de modul în care eşti tratat şi să dai Chişinăul pe mâna locuitorilor, încurcând astfel cărţile celor care te-au înlăturat din funcţie, urmărind scopul de a controla capitala din umbră. Poţi face o mulţime de lucruri – trebuie doar să vrei, iar Dorin Chirtoacă, spre deosebire de alţi foşti şi actuali politicieni, care au nimerit în situaţii similare cu a sa, nu face nimic şi aceasta mă duce la gândul că el, fie se teme că orice acţiune i-ar putea înrăutăţi situaţia, fie mizează pe careva înţelegeri între partidul său şi guvernare şi nu vrea să le strice negocierile, fie aşteaptă ceva”.

Recunosc, primele două presupuneri le-am mai auzit şi anterior (fie se teme şi nu acţionează, fie mizează pe careva înţelegeri între liberali şi guvernare, care l-ar ajuta să depăşească situaţia în care este), dar despre a treia nu prea am auzit să se vorbească în lumea politică de la Chişinău. Intuind că a făcut această afirmaţie bazându-se pe careva cazuri de peste Prut, l-am rugat pe interlocutorul meu să deschidă parantezele la temă şi el mi-a spus ceva de genul: „Cei care nimeresc în astfel de situaţi, îşi pun mari speranţe într-o eventuală schimbare a puterii. Poate că şi Primarul capitalei voastre mizează pe o eventuală schimbare a puterii. Poate pe nişte proteste care ar schimba datele ecuaţiei politice. Poate pe nişte alegeri parlamentare anticipate. Poate pe o minune. Nu pot să ştiu, dar impresia mea este că el aşteaptă ceva”.

Trebuie să recunosc că modul în care a abordat situaţia lui Dorin Chirtoacă jurnalistul român m-a intrigat. Stau acum şi mă gândesc: Ce ştie Primarul şi nu ştim noi? Pe ce mizează el? Care e minunea pe care o aşteaptă?

Dumitru Spătaru