Participând la o emisiune televizată acum câteva zile, Preşedintele Igor Dodon a făcut o declaraţie-bombă – problema transnistreană ar putea fi soluţionată după 2018. Şeful statului a venit şi cu câteva argumente în acest sens şi la ele mă voi referi mai jos.

Primul – Transnistria a devenit pentru Rusia un fel de geamantan fără mâner. Într-adevăr, aşa este, pentru că, în cele aproape trei decenii de pretinsă independenţă, Transnistria aşa şi nu a reuşit să devină un teritoriu „la autogestiune”. Regiunea continuă să fie dependentă de ajutorul financiar din Rusia, iar unele calcule arată că în acest scop Moscova a cheltuit sute de milioane de dolari. E un lux nepermis pentru Rusia, care are propriile probleme financiare, mai ales că Transnistria tot mai des dă impresia că e un sac fără fund. Din acest punct de vedere, într-adevăr, s-ar părea că Moscova ar putea să aibă interesul să scape de această povară, dar nu oricum, ci asigurându-i un anumit statut.

Al doilea – Rusia şi Occidentul, după o perioadă de confruntare acută, caută să ajungă la un compromis internaţional, iar acest compromis şi-ar putea găsi expresie în soluţionarea problemei transnistrene. De ce anume aici? Pentru că Republica Moldova este la frontiera NATO şi UE (după aderarea României la aceste prestigioase organizaţii internaţionale) şi problema transnistreană, dat fiind specificul geografic şi geopolitic, capătă o importanţă mult mai mare decât oricare altă problemă teritorială sau oricare alt conflict îngheţat. De aceea, nu e exclus ca privirile Rusiei şi ale Occidentului, în procesul de căutare a compromisului, să se îndrepte anume spre ea.

Al treilea – Angela Merkel a câştigat un nou mandat de Cancelar federal (Germania fiind locomotiva UE), iar Vladimir Putin, cel mai probabil, va câştiga un nou mandat de Preşedinte al Rusiei în 2018. Preşedintele Igor Dodon sugerează că cei doi lideri de nivel mondial ar fi interesaţi la un moment dat să meargă pe calea creării unui precedent istoric, deoarece aceasta i-ar putea plasa şi într-un context istoric anume. Şi anterior Moscova şi Berlinul au manifestat interes pentru identificarea unei soluţii reale pentru problema transnistreană (au existat chiar şi anumite speculaţii privind înţelegerile ascunse dintre cele două capitale în acest sens), ceea ce este un argument în favoarea presupunerii că Angela Merkel şi Vladimir Putin şi-ar putea îndrepta privirile spre Transnistria.

Al patrulea – Contextul regional. După evenimentele ce au condus la dezmembrarea teritorială a Ucrainei, această regiune a Europei a devenit furnizor de instabilitate la nivel regional (şeful statului nu a spus deschis acest lucru, dar el a putut fi citit printre rânduri). Dacă în Ucraina deocamdată e greu de avansat pe calea normalizării situaţiei, atunci Transnistria e un subiect mult mai uşor de abordat pentru marile puteri ale lumii. Închiderea unui potenţial focar de instabilitate, cum este problema transnistreană, ar ameliora situaţia ce ţine de stabilitatea regională în general şi, cu siguranţă, marii lideri mondiali iau în calcul acest aspect.

Al cincilea – Situaţia politică internă din RM. Preşedintele Igor Dodon vorbeşte despre necesitatea asigurării stabilităţii interne pentru ca soluţionarea problemei transnistrene să devină o realitate şi sugerează că ar exista posibilităţi şi chiar interese ca aceasta să fie perturbată. Nu cred că voi greşi dacă voi afirma că stabilitatea din RM e şi o preocupare a factorilor de decizie internaţionali, pentru că Moldova se află la o răscruce geopolitică destul de interesantă, unde se intersectează interesele unor mari puteri ale lumii. Anume din acest considerent e posibil să se acţioneze în comun în vederea soluţionării problemei transnistrene ca o garanţie în plus că aici va fi linişte şi pace.

Toate acestea ne duc la gândul că Preşedintele Igor Dodon nu în zădar s-a referit la posibilitatea de soluţionare reală a problemei transnistrene după 2018. Premise s-ar părea că există, dar să vedem ce formă şi ce conţinut vor avea discuţiile la acest subiect. Pentru că, până la urmă, premisele sunt importante, dar la fel de importante sunt forma şi conţinutul discuţiilor concrete.

Dumitru Spătaru