Copiii se joacă în groapa cu nisip. Cu seriozitate englezească și disciplină nemțească. În groapă apar castele, căi ferate, munți pentru schiat și grădini înfl oritoare. Copilul construiește o rachetă și crede cu adevărat că zboară cu ea în cosmos ca Gagarin. Lămurește-i că e de nisip castelul, iar racheta-i o momâie și vei comite o crimă. Însă noi, maturii, nu suntem chiar cu totul idioți ca să le stricăm jocul. Vor crește mari și își vor da sama: căluțul de nisip nu-i năzdrăvan și nu mănâncă jăratic din tipsie…

Cu totul altfel stau lucrurile în cultura și literatura noastră, în care activează copii de la douăzeci până la nouăzeci de ani.

Un copil face amiaza, cum se spune prin părțile noastre: copilul doarme dus. Cu mânile în lături pe pernă, cu un picioruș puțin îndoit. Priveliște din covrul raiului, nu? Deodată colțul gurii începe să se dilate, fața i se luminează, copilul e cuprins de inc. Zâmbește, apoi râde prin somn, râde cu sughițuri. Probabil, se vede călare pe un cal năzdrăvan care mănâncă jăratic din tavă: calul zboară și îl duce spre grădina cu mere de aur. Acolo îl așteaptă soră-sa Evanghelina. Din grădina cu mere de aur pleacă la Bălți, unde îl așteaptă moș Moscu cu feluri și feluri de morojnă… Copilul râde prin somn. Nu încercați să-l treziți, nu-i spulberați cele mai frumoase vise.

Cu totul altfel stau lucrurile în cultura și literatura noastră, în care activează copii de la trei până la nouăzeci de ani.

Trăind în cercul lor cel strâmt, ei își creează, apoi se izolează într-o lume a lor aparte. Literații sunt siguri că-s creatori de valori culturale și literare. De fapt, ei – ca găina babei: în fi ecare zi – câte o mergică, pe care o dau drept ou de aur. Își imaginează că produc energie eoliană, însă, de fapt, produc doar vânturi, pe care zglobiii copii de la țară le aprindeau cu chibritul. Oameni din drojdie, oameni fără carte și fără talent se declară genii în miniaturala, dar falsa lor lume microscopică.

Eminescu i-a descris și pe aceștia, i-a fi xat în insectar: „Știam odată că în vechiul târg al Botoșanilor se face pastramă bună… Dar că-n Botoșani s-ar fi făcut și literatură și-ncă literatură știi cole! cu șic, asta n-o știam, pân-a nu ne veni calendarul „Lectorului român” pe anul 1877”. Și la Moldova noastră se creează opere de trei parale ca în Botoșănii eminescieni, cu toate acestea, viața literară abundă, palpită mai ceva ca în Parisul din jumătatea a doua a sec. XIX. Dacă citești presa românească despre fotbalul intern, îți pare că peste Prut se desfășoară cel mai antrenat fotbal din lume. Nu în Anglia, nici în Spania sau Germania… Așa e și la noi – apar bulbuci pe apă stătută, care fac bleonc! și dispar, dar se discută pe la radiouri, saituri și televiziuni ca despre Ciuma lui Camus, ca despre Pogoară-te, Moise de Faulkner, ca despre Potcoavă a lui Sadoveanu…

Cineva ar putea crede că sunt invidios: „Păi, chiar tu spui să nu trezim copilul din somn, deci lasă-l să viseze până se va deștepta.” Eu îmi amintesc de Naum Korjavin, care, într-o poezie, se întreba: ”Какая сука разбудила Ленина? Кому мешало, что ребёнок спит?” Sau nu vedeți că copiii sînt treziți din somn și obligați să arunce cu petre în Casa de cristal a literaturii?

Viorel Mihail, revista Săptămâna