Vicepreședintele Partidului Politic „Partidul Nostru”, consilierul municipal, Elena Panuș, ne-a povestit, în cadrul proiectului CURENTUL – „Istoria familiei”, de unde provine numele său, cine sunt membrii familiei sale și ce tradiții și obiceiuri au.

Elena Panuș subliniază că „important este ce reprezintă omul ca și calități, capacități, valori, principii, competențe, aici și acum”.

„Nu sunt din categoria celor foarte preocupaţi de arborele genealogic. E şi dificil în Moldova să găsești surse elocvente de provenienţă a unui nume de familie.

Nu avem tradiţii în acest sens, mai mult, în perioada sovietică multe nume au fost modificate, adaptate limbii ruse şi pentru a găsi originea e necesar mult timp şi investigaţii. Deși, cu plăcere m-aş lansa într-un studiu minuţios al neamului, nu dispun de suficient timp pentru o atare îndeletnicire.

După căsătorie port numele Panuş, dar vin dintr-o familie de ţărani din Bădiceni, Soroca. Tatăl a fost descendent din Dorogan şi Vlas, iar maică-mea are la temelie familiile Banu şi Cobîlaş. Şi o ramură, şi alta nu au fost şi nu sunt numeroşi. În Moldova sunt uşor peste o sută de astfel de nume, poate cu excepţia celor din Vlas care numără vreo 885 de purtători. Semnificaţia numelor e ca şi istoria poporului asupra cărui şi-au lăsat amprenta evenimentele şi veacurile. Undeva s-a adăugat un prefix, sufix sau s-a tradus, sau s-a adaptat – de la caz, la caz. Totuşi, consider important este ce reprezintă persoana X sau Y ca şi calităţi, abilităţi, capacităţi, valori, principii, competenţe aici şi acum”, ne-a povestit Elena Panuș.

Vicepreședinta PN spune că a fost marcată de părinții săi, mai ales mama.

„Evident că fiecare dintre noi este marcat întâi de părinţi. Nu fac nici eu excepţie. În special mama a fost, şi rămâne, pentru mine un model spre care mereu tind. Ea m-a învăţat să iubesc cititul. Spre amurgul vieţii mergea la bibliotecile din satele vecine, deoarece în cea din Bădiceni nu mai ramaseră cărţi necitite. Tot de la mama am învăţat că soarta e în mâinile omului, dar contează, şi are valoare, doar ce obţii prin muncă. Părinţii mei au fost oameni înţelepţi şi nu au încercat să mă modeleze după calapodul lor. Mi-au spus ce e bine şi ce e rău (în opinia lor) şi m-au lăsat să îmi parcurg calea cum consider eu de cuviinţă. Deși părinţii demult sunt în lumea celor drepţi, eu şi azi în tot ce fac am grijă să nu-i dezamăgesc”.

Elena Panuș spune că respectă cu sfințenie obiceiurile sărbărtorilor creștine și cel mai important lucru moștenit din generație în generație este respectul pentru familie.

„Din tradiţiile pe care le-am moştenit de la părinţi, sunt cele care ţin de sărbătorile creştine. E absolut obligatoriu în familia noastră să ne implicăm toţi în pregătirile sărbătorilor de Crăciun şi de Paşti. În dimineaţa Învierii toată familia trebuie să se spele cu apa în care este un ou roşu, unul alb şi câțiva bănuţi. Sunt şi alte obiceiuri pe care le moştenim din generaţie în generaţie, însă cel mai valoros pentru mine este faptul că neamului nostru îi curge prin vene respectul pentru familie – cel mai preţios lucru pe care îl putem avea în viaţă”.

Totodată, Elena Panuș spune că de la cei care poartă același nume de familie, se așteaptă să-l poarte cu demnitate.

„După acelaşi modele şi principii îmi cresc şi eu copii şi nu-mi doresc decât să poarte cu demnitate numele şi să-şi urmeze calea aleasă”.

Cristina Parfeni