Petru Știrbate, deputat  din partea Partidului Democrat din Republica Moldova (PDM), ne-a povestit în cadrul proiectului CURENTUL – „Istoria familiei” de unde provine numele său, cine sunt membrii familiei sale și ce tradiții și obiceiuri au.

„Descindem din satul Ghiduleni, actual raionul Rezina, fost raion și județ Orhei, fost raion Chiperceni. Satul este situat pe coline frumoase în jurul fluviului Cogâlnic, un sat cu oameni muncitori și blânzi, ca mărime este un sat mediu populat din Moldova. Din istoric găsim atestări ale localității încă din secolul al XVII-lea. Cât ține numele familiei, din studiu găsim referința la proveniența lui de la adjectivul „știrb”, adică persoana care nu-i ajungea un dinte, care ulterior a și devenit nume de familie. Numele de familie se găsește de la momentul apariției localității, un sat de răzeși”, spune politicianul.

Politicianul Petru Știrbate a declarat că dorește să realizeze arborele genealogic al familiei

„În prezent nu-l avem, se lucrează la el, suntem în cunoștință de descendenții noștri din stră – stră – străbunei. Sigur că nu aș putea să spun multe de stră-stră-bunicul Alexandru, cât și despre străbunicul Gheorghe, deoarece nu i-am cunoscut, decât din vorbele spuse de bunelul Petru Știrbate, ca au fost armeni muncitori, țărani, fără pământ, și care munceau la boierii din împrejurimi”, afirmă el.

Pentru Știrbate ne-a relatat că buneii săi sunt modele de viață pentru el.

„În mod deosebit m-a marcat bunelul Petru Știrbate, care a avut o soartă deosebită. A participat la ambele războaie mondiale, iar în al doilea război a avut nefericirea să fie înrolat în doua armate cea sovietică, apoi cea română. A decedat bunica Profira, el rămânând cu patru copii, de care a avut grijă să-i pună la cale. Îmi amintesc bine, chiar dacă eram un mic copil, de serile de vară, pe care le petreceam împreună, dormind afară în șopron cu fân și ne povestea despre viața lui și chinurile prin care a trecut pe parcursul vieții. În mod deosebit ne plăcea orele de „pregătire militară” pe care ni le făcea! Noi, copiii, așteptam să ne îmbrace în mantaua sa militară și să ne ordoneze „dreapta” – „stânga”, „pe loc repaus” , să mergem cu „pas cadențat” și să străpungem cu arma inamicul (el fiind un sac cu paie). La fel cel mai mult ne plăcea să luăm masa împreună cu el, el fiind și un bun bucătar””, afirmă el.

Tot de la bunel, deputatul a învățat să iubească munca și să muncească.

„Îmi mai amintesc cum el vorbea cu tatăl Vladimir, ca să ai grijă de nepot (de mine) să-l dai la școală bună, să facă carte, că o să iasă „un bun cinovnic”, așa era vorba lui. El, bunelul, ne-a învățat să iubim munca, să iubim glia și pământul, ne-a învățat cum să îngrijim de culturile agricole, de păsările din curte și animale, tot el ne-a trezit și educat spiritul național în noi, el des întrebându-se cum de noi băștinașii am putut accepta grafia chirilică!”, a precizat Știrbate.

Mersul la biserică reprezintă un obicei care se transmite în familia Știrbate din generație în generație.

„Fiind dintr-un sat de răzeși obiceiurile sunt cele ce ne caracterizează pe noi moldovenii: a fi credincios, a ține posturile, a merge la biserică la sfințit Pasca, a umbla cu colinda și hăitul pe stil vechi. Un obicei aparte îl are transmiterea din generație în generație, arta de a face un vin bun, pe care cred că o posed și eu. Obiceiuri „speciale”  ale familiei noastre nu le putem pune în evidență, ele sunt cele pe care le avem cu toții, cei din valea Cogâlnicului. Sigur că la multe din ele ținem mult, și ne străduim să le transmitem prin fiu și la nepoții noștri”.

Întrebat ce așteptări are de la cei care-i poartă numele de familie, Petru Știrbate ne-a răspuns.

„Deoarece am numai un fecior ce ne poartă numele (fiica Tatiana și-a schimbat numele după căsătorie) așteptările sunt mari! Până când soarta ne-a dat două nepoțele: Eva – Anastasia și Ivanca – Eva, care și ele la rândul lor își vor pierde numele de familie. Așa că suntem în așteptare și mult doriți să avem și un nepoțel, care ne va purta mai departe numele de familie. Ce așteaptă de la cei ce ne poartă numele – să fie oameni de bună calitate, muncitori, să poarte cu demnitate numele, să fie buni urmași ai lui Ștefan cel Mare! Iar noi, purtătorii aceluiași nume, să ne mândrim cu ei!”.

Anastasia Borta