Medicul-șef al Centrului de Sănătate Publică din Chișinău, Luminița Suveică, ne-a vorbit în cadrul proiectului CURENTUL – „Istoria familiei” de unde provine numele său, cine sunt membrii familiei sale și ce tradiții și obiceiuri au.

„Bunelul meu de pe mamă a fost de origine germană (neamț). Copilăria mea am petrecut-o la buneii mei în raionul Glodeni, satul Molești, un sat micuț pe un loc pitoresc, un sat de oameni gospodari. Bunelul le spunea că sunt mazili. Aveau tradiții frumoase, chiar se numeau – Cocoana Maria și Căpitanul Vasile (așa fel de adresare aveau buneii mei). Bunica Maria sau „mamunea”, cum îi zic eu, anul acesta va împlini vârsta de 90 ani. Am așa un vis de a îmi face arborele genealogic și chiar acum este și o provocare, când îl am neapărat vă informez”, ne-a spus ea.

Luminița Suveică ne-a vorbit despre membrii familiei sale care au marcat-o.

„Cel mai mult m-au marcat buneii mei. De la bunelul am învățat regula de bază, că în orice situație în viață trebuie să îți păstrezi verticalitatea, omenia și să fii onest. De la bunelul am învățat și disciplina de „fier”- a fost foarte punctual și disciplinat. A avut o gospodărie mare cu vite, oi, porci,iepuri și altele și avea un regim special pentru a le reuși pe toate. Se uita la soare și îmi spunea ce ora este și ce are de făcut la aceasta oră. Cunoștea bine astronomia – îmi povestea în ce fază a lunii și ce trebuie de făcut. Cunoștea în fiecare zi cu cât s-a mărit sau s-a micșorat ziua, ce semnale ne dau păsărele și tot așa”, își amintește doamna Suveică.
Zilele de sărbătoare erau deosebite în familia doamnei Suveică.

„Sărbătoream cu foarte mulți oaspeți, cu șezători, cu cântece frumoase. Cântecul preferat a bunelului meu a fost „Cobzar bătrân” și acum când aud acest cântec am emoții deosebite. Despre bunica mea pot să zic că și acum, la aproape 90 de ani, ne întâlnește cu plăcinte și sarmale. Este foarte activă ca o albinuță și așa a fost mereu – a lucrat foarte mult, tot timpul dorea să fie prima în toate, dormea doar câteva ore pe noapte și foarte mult lucra. Și mâncarea la buneii mei era una sănătoasă – în fiecare seară se făcea mămăliga cu orice alte bucate. Pâinea și plăcintele se coceau doar sâmbătă, deoarece duminica când se întorcea de la Sfânta biserică să fie masa ca de sărbătoare. Bunica spune „Ce sărbătoare poate fi mai mare decât sfânta duminică când stai la masa cu copii, nepoții și rudele””, precizează medicul.

Luminița Suveica ne-a relatat tot ce a învățat util a fost de la bunica sa.

„Bunica m-a învățat a țese covoare. Am un vis – de a participa la festivalul „Covorul dorului” cu un covor de la bunica. M-a învățat să respect oamenii, să fac doar lucruri frumoase și la rău să răspund tot cu bine. Bunica este mândră de mine și cred că și bunelul din ceruri de asemenea se mândrește. Părinții mei de asemenea m-au marcat – mama mea a fost asistentă medicală și eu de mic copil am îndrăgit medicina, i-am urmat calea mamei și am studiat medicina. O tradiție frumoasă este de a ne întâlni toți împreună la sărbători, iar la sărbătoarea „Duminica Mare” mergem cu toții la Glodeni și ne întâlnim cu toate rudele și tot în această zi pomenim răposații la cimitir”, povestește doamna Suveică.

Tradiția de a merge la biserică în fiecare duminică doamna Suveică încearcă să o păstreze încă vie și astăzi.

„Doar dacă nu intervine ceva în activitățile mele nu merg la biserică, în rest mă strădui să merg și desigur sâmbătă este ziua când petrec mai mult la bucătărie (am și rețetele bunicii). Păstrez covoarele, pernele făcute de bunica cu mult drag și le voi transmite și fiului meu. Așteptări am mari de la fiul meu – în primul rând vreau să absolvească cu succes Universitatea, să devină un specialist profesionist, de valoare, să rămână în țară și să păstreze tradițiile familiei și să fie un om de omenie, sa facă mult bine, să respecte oamenii și în tot ce face să îmi urmeze exemplul meu să depună multă dragoste și suflet în toate și să semene mai multă bunătate în societate, să creeze o aură pozitivă”, conchide ea.

Anastasia Borta