Preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco, ne-a povestit în cadrul proiectului CURENTUL – „Istoria familiei” de unde provine numele său, cine sunt membrii familiei sale și ce tradiții și obiceiuri au.

„Dacă întrebarea vizează numele de familie, cel de fată al meu este Vangheli. Sunt din sătucul Grinăuți – Bălți (ulterior Râșcani/Drochia), de unde este originar și scriitorul pentru copii Spiridon Vangheli, care a avut-o ca învățătoare pe mama mea, cu studii la Iași. Dacă întrebarea vizează numele de familie Pavlicenco, atunci acesta este al soțului meu, născut în Puhăceni – Bulboaca (ulterior – Anenii Noi), despre care mi-a relatat o istorie un pictor de la noi, spunând că a investigat istoria acestui nume de familie, care este unul ucrainean, dar, care a fost luat în Basarabia pentru a rezista în fața persecuțiilor din partea regimului țarist. Caut să îmi amintesc numele pictorului, pentru că ne înțelesesem să discutăm faptul ulterior pe îndelete”.

De asemenea, Vitalia Pavlicenco ne-a povestit și semnificația prenumelui „Vitalia”.

„Dacă întrebarea vizează prenumele Vitalia, am mai scris în presă – am o istorie tristă. Mama și tata și-au dorit un băiat după primul copil, care este sora mea. Tata voia ca băiatul să aibă numele Vitalie. Între timp, mama, fiind însărcinată cu mine în a luna a cincea, a fost ucis tatăl meu, la 24 de ani. Părinții erau învățători și studiau, în paralel, la „Institutul învățătoresc” din Bălți – actualmente – Universitatea pedagogică „Alecu Russo”. Când am apărut eu pe lume, mama m-a numit Vitalia, cum și-a dorit tatăl meu un băiat cu acest prenume. Da, am un arbore genealogic făcut de un istoric specialist”.

Modele de la care a luat ce a fost mai bun în dezvoltarea sa personală, sunt părinții și bunicii.

„M-am referit la părinți și bunici. Nu l-am apucat pe tata, așa cum am spus, nu l-am apucat nici pe bunicul patern, pentru că l-au înrolat sovieticii pe data de 16 aprilie 1945 și l-au împușcat deoarece avea asupra-i Biblia și le spunea consătenilor că i-a luat în armată Diavolul roșu. Pe bunicii materni îi vedeam o dată-de două ori pe an, de obicei, vara. Bunicul patern a fost agricultor cu studii, iar Bunicul matern – învățător pentru clasele primare. Dar cred că m-a marcat, ghidat și îndrumat cel mai mult mama, profesoară de română și franceză, cu studii românești. Este, însă, adevărat că bunicul matern avea un caracter foarte puternic, era sever, iar în satul Aluniș – Bălți îi spuneau „cap de neamț”. Mi-a băgat și mie frică și răspunderea în comportament”.

Tradiția care se respectă din generație în generație în familia Vitaliei Pavlicenco sunt sărbătorile religioase.

„Am marcat mereu sărbătorile religioase, m-am cununat și ne-am botezat fiica pe ascuns la Biserica din Pelinia – Bălți. Urmează tradițiile și fiica împreună cu ginerele (de credință creștin-ortodoxă și el). Am avut mereu grijă de mormintele celor care ne-au dat viață nouă și părinților. Ileana Vulpescu spunea că: „Mormintele sunt puntea spirituală dintre cei vii şi trecut. Sunt rădăcinile continuităţii noastre spirituale. Cinstindu-i pe morţi, pe tine te cinsteşti, ideea perpetuării acestei cinstiri. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi, adaug eu, te vor cinsti fiii tăi. La toate sărbătorile, cimitirele noastre sunt pline. O pală de vânt a eternităţii bate-atunci în sufletul nostru”.

De asemenea o altă  tradiție este „cultul curățeniei”.

Mereu, în familie, unul se ocupa de gospodărie, celălalt se ocupa de copil, cu el se juca, discuta etc. Soțul, fiica și cu mine am absolvit cu eminență școlile. Soțul cântă foarte bine și am dat fiica, apoi și nepoțica cea mare, la vioară. Noi, bunicii, îi creștem în Republica Moldova pe cei trei copii ai fiicei. Cea mare are aproape 7 ani și a fost admisă prin concurs la clasa de vioară în Liceul de muzică „Ciprian Porumbescu”, cântă la pian, are două cântece proprii înregistrate – „Sunt Christiana” și „Micul Mozart” -, dansează în frumosul colectiv de copii „Picături muzicale” la Artico și cântă, de la 3 ani și jumătate, la Iedera, sub conducerea Surorilor Osoianu și al Anișoarei Magaliuc. Învață engleza și cunoaște germana. Cele mici, gemenele de 2 ani și 5 luni, aflate de aproape un an în grija bunicilor, merg, de la 1 septembrie la grădiniță. Ne ajutăm copiii pentru că muncesc mult în Germania, fiica este violonistă, iar munca artiștilor este în a doua parte a zilei”.

Întrebată ce așteptări are de la cei care-i poartă numele de familie, politiciana ne-a răspuns.

„Dacă e vorba de prenumele Vitalia, există câteva persoane care au acest nume deoarece le-a fost dat în onoarea mea. Mă bucur și le doresc sănătate, succes, dar și caracter, verticalitate în viață. Dacă e vorba de numele actual de familie, Pavlicenco, am cazuri cu persoane care îl poartă și vin să mă vadă din curiozitate, fără a se gândi – nu știu de ce – că eu sunt, de fapt, Vangheli, iar, Pavlicenco e numele de familie după soț, cunoscut profesor universitar de literatură universală. Eu consider că nu am compromis numele Familiei soțului, prin care sunt mai cunoscută. Fiica mea, Beatriz, nu și-a schimbat nici ea acest nume de familie, doar fetițele sunt deja în numele de familie al tatălui. Dar sunt toate cu nume dublu, având și Beatrice, care este prenumele mamei. Așa a dorit tatăl lor”.

Anastasia Borta