Consilierul municipal neafiliat, Ion Ștefăniță, ne-a povestit în cadrul proiectului CURENTUL – „Istoria familiei” de unde provine numele său, cine sunt membrii familiei sale și ce tradiții și obiceiuri au.

„Cercetările spun că, Ștefan, Ștefania, Ștefăniță  (din greacă: coroană, încoronat), este un nume des întâlnit, ce amintește de firea nobilă a omului bun, peste care se pogoară harul Domnului. Derivate de la acest nume sunt Ștefănel, Ștefăniță, Ștefana, Fane, ș.a.. Acest nume a devenit celebru după domnia Drept-credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Domnitorul Moldovei, exemplu de tărie, de curaj și credință. Sfântul Ștefan a purtat numeroase bătălii pentru apărarea neamului și a credinței noastre creștine. În timpul său au fost ridicate 47 de biserici și mănăstiri, adevărate monumente de cultură și artă românească, podoabe de mare preț pe pământul sfânt al Moldovei”, ne-a spus consilierul.

Demnitarul nu are un arbore genealogic.

„Încă nu am făcut un arbore genealogic al familiei noastre, dar cu siguranță vă pot spune că rădăcinile familiei Ștefăniță sunt din sudul Basarabiei, buneii din partea tatălui meu sunt din fostul județ Cahul, din Codrii Tigheciului – satul Tigheci, Gheorghe Ștefăniță (născut  în anul 1907) și Zamfira Ștefăniță (născută în anul 1914). Părinții pe linia mamei, deci buneii mei, originari din satul Orac, județul Cahul – Ardeleanu Mihail (n. 1921) și Ardeleanu Zinovia  (n. 1920). Părinții mei Vasile Ștefăniță (5 ianuarie 1950) și Galina Ștefăniță (29 iunie 1953), căsătoriți în anul 1975, respectiv eu fiind al 2- lea fiu a lor, născut pe 3 martie 1980”, a povestit Ion Ștefăniță.

Consilierul spune că din copilăria a fost marcat de istoriile buneilor săi, îndeosebi a unchiului. De aici vine și dragostea pentru istorie.

„De mic copil am avut ocazia să petrecem mai mult timp alături de buneii mei. Pot menționa cu siguranță că în familia Ștefăniță și Ardeleanu a dominat spiritul de lucru asiduu, gospodării mari cu pământuri prelucrate, grădini cu de toate, așa cum este de obicei la țară, vite cornute mari și mici, iar în memoria mea a rămas gustul autentic al produselor obținute prin sudoarea țăranilor basarabeni. Fiind în vacanțele de iarnă pe la Orac, nenea îmi povestea mereu, din paginile triste ale istoriei, chiar îi plăcea să se jelească singur pe el, săracul veteranul, fiind pe frontul războiului, pierdut sub exploziile de muniții și arme grele, a petrecut 24 ore astupat de pământ. Găsit fiind, a mers mai departe până la Berlin, istorioara lui se încheia cu acel punct culminant – „Am pus drapelul pe Berlin”. (la întoarcere din război și-a pierdut auzul).  Buneii pe linia tatălui, au trecut și ei prin clipele grele ale istoriei zbuciumate din Basarabia, anii 40, postbelici, foamea organizată de ideologia partidului de atunci, politica podurilor măturate până la ultimul grăunte de porumb, a făcut ca acele zile grele pentru ei să-și caute sursa de existență, strângând grăunte cu grăunte sub vagoanele de la Iargara. Aceste istorii evident că îmi erau interesante, de aici vine și interesul pentru istorie, în anii de școală, apoi am decis să-mi fac studiile la Facultatea de Istorie, a Universității Pedagogice de Stat Ion Creangă. Iar tot ce înseamnă patrimoniul cultural, ceea ce fac prin meserie azi, este la fel din acel trecut: casele tradiționale din nuiele și argilă, învelite cu stuf, așa cum le-am văzut la Tigheci, casele în stilul german așa cum le-am descoperit la buneii din Orac, sau măcinatul crupelor la râșniță, mesele rotunde din cămară, etc..”, a spus Ion Ștefăniță.

Totodată, Ion Ștefăniță ne-a spus ce obiceiuri a prins de la părinții săi.

„Spiritul curățeniei. Deseori auzeam de la mama „Curățenia este mama sănătății”, respectiv curat trebuia să fie peste tot: în fața porții, în ogradă totul să fie măturat. În casă să fie așezate toate la locul lor, în bucătărie totul să fie spălat. Toate acestea le țin minte de la 5 ani, fiind implicat prin diviziune a muncii între mine și fratele meu Viorel.

Să fiu onest îmi demonstra tata, prin comportamentul său. Educația am primit-o prin muncă corectă pentru a-mi câștiga bucățica de pâine”.

De la cei care poartă același nume de familie, Ion Ștefăniță se așteaptă ca și ei să respecte regulile generale.

„Aceleași care le-au avut și părinții noștri: să fie omenoși, să fie cu atitudine responsabilă pentru ceea ce vor face în viață. Mi-a rămas și acum în memorie acel proverb din copilărie – „Cum îți așterni, așa vei dormi”. Părinții au investit în noi, cât am fost mici, acum când suntem și noi părinți, cu aceleași metode educaționale, investim în copii noștri, să trăiască cu dragoste și omenie cu cei din jur, să studieze cât mai mult, să cerceteze și să descopere lucrurile frumoase ale vieții”, a precizat consilierul.

Cristina Parfeni