În cadrul unui interviu pentru OFICIAL, Viorel Godea, directorul general al companiei de construcţii „Lagmar Impex”, a vorbit despre viziunile sale de business, principiile de viaţă, filantropie, responsabilitate socială, dar şi despre alte lucruri importante.

O: Domnule Godea, toţi ştiu despre „Lagmar Impex”, dar despre dumneavoastră personal se cunosc mai puţine. De aceea, voiam să vă provocăm la un interviu care ne-ar permite să oferim cititorilor noştri alt fel de informaţie despre dumneavoastră, decât cea cunoscută deja.

V.G.: Îmi plac provocările, de aceea voi accepta propunerea dumneavoastră. Nu vă promit dezvăluiri care să vă şocheze, dar, cel puţin, voi răspunde sincer la toate întrebările acordate.

O: De ce aţi ales să faceţi business în domeniul construcţiilor?

V.G.: Eu consider că fiecare trebuie să se ocupe de ceea la ce se pricepe şi ce îi place. Căci, fără cunoştinţe, fără implicare şi fără a depune multă pasiune în ceea ce faci, nu ai cum să reuşeşti. O activitate de business nicidecum nu poate fi percepută doar prin prisma eventualelor profituri pe care le poţi avea. Desigur, banii sunt importanţi şi aceasta e şi esenţa oricărui business, dar ei nu trebuie puşi pe primul loc. Cunosc suficient de mulţi oameni care au investit în anumite proiecte, percepându-le strict prin prismă financiară. Dar rezultatele au fost cu mult sub aşteptările lor. Ştiţi de ce? Pentru că s-a luat în calcul doar aspectul financiar, nu şi aspectele despre care am vorbit eu mai devreme. Apropo, eu am afaceri nu doar în domeniul construcţiilor. Şi, dacă tot m-aţi provocat la sinceritate, vă pot spune că în fiecare dintre afacerile mele, pe lângă bani, sunt investite cunoştinţe şi multă pasiune.

O: Pentru ca să le fie mai clar cititorilor noștri, aţi putea da un exemplu concret când un proiect al dvs. a pornit „din inimă”, dacă putem spune aşa?

V.G.: Toate proiectele mele pornesc „din inimă”, sunt parte a sufletului meu. Dar, dacă vreţi să mă refer la unul concret, atunci cel mai relevant este „Cartierul Cluj”, pe care noi acum îl construim în Chişinău. Eu iubesc foarte mult oraşul Cluj – de acest oraş am legate o mulţime de amintiri frumoase. Şi atunci mi-am zis: De ce să nu aduc o bucăţică de Cluj (dacă pot să mă exprim astfel) la Chişinău? Veţi vedea că, odată finalizat, acest proiect pe mulţi îi va surprinde plăcut.

O: Care e principiul de bază de care vă conduceţi în afaceri?

V.G.: Corectitudinea. Dacă vrei să reuşeşti în ceva, numaidecât trebuie să pui la bază corectitudinea. Este piatra de temelie pe care se construieşte totul: reputaţia, imaginea, relaţiile etc. Noi suntem corecţi şi cu partenerii noştri, şi cu autorităţile, şi cu beneficiarii finali ai proiectelor noastre. Iar aceasta ne-a ajutat enorm să progresăm în cei 21 de ani de când „Lagmar Impex” este pe piaţă. Or, văzând că suntem corecţi, toţi ne tratează cu încredere, iar acolo unde este încredere, numaidecât apar şi rezultate.

O: Dar în viaţa de zi cu zi, de ce principiu de bază vă conduceţi?

V.G.: Păi, nu poţi avea în business un principiu de bază şi în viaţă – altul. Căci, principiile nu sunt nişte măşti, pe care le îmbraci dimineaţa în funcţie de dispoziţia pe care o ai. Ele sau sunt parte a vieţii tale, sau nu sunt. În tot ceea ce fac, mă strădui să fiu maximal corect. Eu sunt adeptul ideii că, aşa cum îi tratezi tu pe alţii, aşa te tratează şi ei pe tine. Dacă vrei să fii tratat bine, trebuie, la rândul tău, să îi tratezi bine pe alţii.

O: Şi funcţionează acest principiu în viaţa de zi cu zi?

V.G.: În linii mari, da. Dar, trebuie să recunosc că am avut şi cazuri când am fost atacat mişeleşte, fără nici un motiv, de oameni cărora nu le-am făcut niciun rău. Dar, chiar şi în astfel de cazuri, nu am răspuns cu răutate. Pentru că răul, odată aplicat, dă naştere unui rău şi mai mare. De aceea, în astfel de cazuri, mă strădui să mă ţin cât mai departe de astfel de oameni şi să nu permit ca energia lor negativă să-mi afecteze viaţa sau principiile mele de viaţă.

O: Ce reprezintă pentru dumneavoastră conceptul de responsabilitate socială?

V.G.: Trebuie să înţelegem că într-o societate nu toţi suntem la fel. Unii au posibilităţi mai mari, alţii – mai reduse, iar a treia categorie s-ar putea să nu le aibă deloc. Unii reuşesc în tot ceea ce-şi propun, alţii – uneori, iar a treia categorie – mai niciodată. Însă, toţi suntem membri ai aceleaşi societăţi şi trebuie să ne manifestăm ca un tot întreg. Cei care au posibilităţi mai mari, trebuie să vină şi cu o contribuţie mai mare, iar din contul acesteia să beneficieze ceilalţi membri ai societăţii. Desigur, nu toţi pot trăi în aceleaşi condiţii, dar este de datoria noastră să ajutăm, în măsura în care putem, celor cu posibilităţi reduse. Aceasta şi defineşte esenţa noastră ca oameni, ca fiinţe raţionale, ca membri responsabili ai unei comunităţi. Căci, dacă ar fi altfel, am eşua ca societate, iar consecinţele ar fi dintre cele mai grave pentru fiecare dintre noi.

Contribuţia menţionată mai devreme se poate manifesta sub diferite forme. Fie că vorbim despre impozite transferate la bugetul public naţional, fie că vorbim de locuri de muncă create sau de salarii achitate, fie că vorbim de susţinere acordată unui om concret sau unui grup de oameni anume. Important e să nu fim indiferenţi.

O: Cât de des faceţi acte de filantropie, acţiuni caritabile?

V.G.: Frecvent, dar sincer nu prea-mi place să vorbesc despre aceasta. Mie îmi displac oamenii care nici măcar nu ascund că percep filantropia, acţiunile de caritate, ca pe instrumente de imagine. Din alt punct de vedere, înţeleg că e important ca despre astfel de acţiuni să se comunice, pentru că ele mobilizează, pot fi un exemplu bun de urmat pentru alţii. Aici trebuie să fie un fel de jumătate de aur dintre comunicare şi imagine. Pentru că, dacă se încalcă limita respectivă, se pierde însăşi esenţa noţiunii de filantropie.

O: Urmând firul logic al acestui interviu şi chiar cu riscul de a fi acuzat că abuzez de sinceritatea dvs., nu pot să nu vă întreb – ce pasiuni aveţi, cu ce vă ocupați în timpul liber?

V.G.: Probabil, trebuia să mă întrebaţi mai întâi dacă am timp liber. Din păcate, afacerile îmi lasă prea puţin timp liber, dar, atunci când îl am, mă străduiesc să-l petrec împreună cu familia. Îmi place să citesc şi mă străduiesc să „consum” doar literatură de calitate. Sunt pasionat de pescuit, dar, iarăşi, nu des îmi pot permite această activitate. De asemenea, îmi place să-mi petrec timpul cu prietenii. Iar viaţa m-a învăţat ce înseamnă prieteni adevăraţi.

Din câte vedeţi, nimic deosebit. Sunt şi eu un om ca oricare altul.

O: Domnule Godea, cu plăcere v-aş mai adresa unele întrebări, dar timpul fixat pentru acest interviu a expirat. V-aş fi recunoscătoare, dacă aţi găsi timp în viitorul apropiat pentru continuarea discuţiei noastre.

V.G.: Accept această nouă provocare. Pe curând!