În cadrul unui interviu acordat portalului nostru, Viorel Godea, director general al companiei „Lagmar-Impex”, a abordat mai multe aspecte importante din domeniul imobiliar, interesante pentru locuitorii din mediul rural.

P: Dle Director, auditoriul tradiţional al portalului nostru este format din consumatori de informaţie preponderent din afara capitalei. Iar companiile de construcţii, de regulă, îşi concentrează activitatea în capitală sau, în unele cazuri, în alte oraşe. De aceea, vreau să vă zic din start că apreciem deschiderea Dvs. şi efortul pe care-l depuneţi pentru a familiariza cititorii noştri cu aspecte ce ţin de domeniul Dvs. de activitate, chiar dacă s-ar părea că, din punct de vedere comercial, o astfel de comunicare nu ar trebui să fie interesantă pentru Dvs.

V.G.: Nu trebuie să vedem în tot şi în toate doar aspectul comercial. Mai există şi necesitatea oamenilor de a obţine informaţii din prima sursă şi este de datoria noastră, a celor care le putem oferi, să dăm dovadă de deschidere în astfel de situaţii. Dacă un om trăieşte în mediul rural, unde este o abordare diferită faţă de construcţii decât în mediul urban, nu înseamnă că el nu trebuie să fie la curent cu situaţia generală din acest domeniu, cu tendinţele ce se prefigurează. Mai ales că, pot să vă spun din experienţă proprie, mulţi locuitori din mediul rural, atunci când au posibilitatea de a face careva investiţii, se orientează anume spre domeniul imobiliar. Iar pentru ca investiţia lor să fie una conştientă, chibzuită, aceşti oameni au nevoie de informaţii. De aceea, am acceptat cu mare plăcere invitaţia dvs. la această discuţie.

P: De ce companiile de construcţii nu manifestă interes faţă de mediul rural?

V.G.: Nu vă supăraţi, dar cred că accentul pus de dvs. nu e tocmai corect. Companiile de construcţii implementează proiecte acolo unde există necesitate, cerere. Noi nu discriminăm pe nimeni, ci doar reacţionăm la situaţii concrete ce apar. Din păcate, în ultimele decenii se atestă un exod al populaţiei din mediul rural. Unii aleg urbele din Republica Moldova, alţii – pleacă peste  hotare. În ultimii ani ai puterii sovietice luase amploare fenomenul construcţiilor multietajate în sate. Astfel de construcţii apăreau de regulă în localităţi unde activau fabrici. Însă, odată cu destrămarea URSS, acest fenomen a dispărut. Mai mult chiar, cea mai mare parte a construcţiilor multietajate din sate au fost abandonate. Astăzi, la sate se construiesc case particulare şi, de regulă, acestea sunt ridicate de către meşteri din aceeaşi localitate sau de mici echipe de constructori. Companiile mari nu au ce căuta în aceste localităţi, pentru că de serviciile lor pur şi simplu nimeni nu are nevoie. Totodată, v-aş îndemna să nu generalizăm, spunând că marii agenţi economici din domeniu nu construiesc nimic în mediul rural. Spre exemplu, proiecte imobiliare serioase puteţi întâlni în unele sate din apropierea Chişinăului – Stăuceni, Măgdăceşti etc. Aceste proiecte imobiliare sunt predestinate în special celor ce au de lucru în capitală, dar veniturile nu le permit să-şi procure locuinţe nemijlocit în raza oraşului. Sunt şi proiecte imobiliare în afara Chişinăului predestinate celor cu venituri mai mari, dar care, pur şi simplu, preferă să trăiască mai departe de zgomotul oraşului.

P: Se poate inversa situaţia? Am în vedere dacă e posibil să apară tendinţa edificării construcţiilor multietajate în mediul rural?

V.G.: Din punct de vedere teoretic, nimic nu poate fi exclus. Dar, aici depinde nu doar de dorinţa locuitorilor din mediul rural sau a companiilor de construcţii – trebuie luaţi în calcul mai mulţi factori şi evaluată probabilitatea ca ei să devină reali. Spre exemplu, ceea despre ce întrebaţi dvs. ar putea deveni posibil dacă am asista la fenomenul invers exodului din mediul rural, adică la o populare masivă a satelor. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie ca în localităţi să apară noi locuri de muncă. De ce nu, să reapară aceleaşi fabrici de procesare, de prelucrare a materiei prime din agricultură, care anterior erau destul de multe în Moldova. Însă, aceste lucruri nu se întâmplă de la sine – astfel de fenomene sunt stimulate prin politici de stat. De asemenea, consider că statul trebuie să investească în structurile inginereşti în mediul rural – apă, canalizare, gaz etc. Sau de atras fonduri din exterior în acest sens. La moment, oricât de atent am studia situaţia, astfel de tendinţe nu se prefigurează. Şi chiar dacă toate cele menţionate de mine ar deveni realitate într-o bună zi, adică satele ar fi din nou populate ca altădată, ar apărea întreprinderi în localităţile rurale, ar fi locuri de muncă, aceasta nu ar însemna că se va reveni la construcţiile multietajate. Tendinţa generală oriunde în lume este ca în mediul rural să fie case particulare. Desigur, aceasta nu înseamnă că în sate nu trebuie să fie construcţii multietajate. Acestea sunt şi acum şi, de regulă, e vorba de obiective de menire socială. Dar să vorbim că localităţile rurale ar putea deveni brusc o arenă unde să se manifeste din plin marile companii de construcţii, cred că nu este cazul.

P: Anterior, locuitorii din mediul rural erau consideraţi unul din motoarele ce mişcau înainte piaţa imobiliară, piaţa construcţiilor. Mulţi dintre ei investeau în imobile în oraşe banii câştigaţi peste hotare. Care e situaţia acum?

V.G.: Astfel de întrebări ţin mai degrabă de competenţa celor ce activează în domeniul statisticii sau a celor ce fac diverse studii cu caracter social-economic, dar despre tabloul general cred că ne putem da cu părerea şi noi, cei din domeniul construcţiilor. Da, ponderea cetăţenilor noştri ce muncesc peste hotare şi cumpără imobile e semnificativă, dar nu mai e cea de altă dată şi acest lucru e explicabil. Spre exemplu, capacitatea de cumpărare a cetăţenilor noştri ce muncesc peste hotare a fost afectată puternic de pandemie şi de criza economică ce a urmat. S-au închis multe afaceri, salariile s-au redus, viaţa a devenit mai scumpă, iar volumul remitenţelor ce vin în Moldova arată cât se poate de clar această realitate deloc îmbucurătoare. Mai nou, inflaţia din ţara noastră, creşterea preţurilor la majoritatea mărfurilor şi serviciilor a determinat o redistribuire a priorităţilor oamenilor. Cei mai mulţi bani se cheltuiesc pe facturi, alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, studii etc. Şi, evident, posibilităţile oamenilor de a achiziţiona imobile au scăzut, mai ales că şi creditele s-au scumpit semnificativ. Dar, repet, ponderea categoriei de care întrebaţi dvs., în opinia mea, rămâne una semnificativă.

P: În ce măsură se poate schimba tabloul descris de Dvs. pe termen scurt şi mediu?

V.G.: Eu sunt o fire optimistă şi sincer cred că, după perioade mai puţin bune, lucrurile se schimbă în bine. Sincer îmi doresc să trecem cât mai repede posibil peste aceste vremuri grele şi să revenim la ceea ce ne-am deprins anterior să considerăm normalitate. Oamenii merită să trăiască în bunăstare, alături de cei dragi, iar datoria noastră, a constructorilor imobiliari, este să putem să facem faţă necesităţilor lor de a locui în siguranţă şi confort.

Mai multe la acest subiect puteți citi pe blogul site-ului www.cartiercluj.md.