În cadrul unui interviu pentru www.curentul.md, Viorel Godea, director general al companiei de construcţii „Lagmar”, s-a referit la una dintre cele mai discutate teme în spaţiul public în ultimul timp – investiţiile.    

C: Dle Godea, în ultimul timp, mult se discută despre investiţii sau, mai bine zis, despre ce împiedică noi eventuale investiţii în Moldova. Dvs. nu din auzite ştiţi ce înseamnă să faci investiţii. De aceea, vroiam să vă întreb: ce ar trebui să se întâmple pentru impulsionarea proceselor investiţionale?

V.G.: În primul rând, nu trebuie să uităm că avem război în imediata apropiere a frontierelor noastre, iar investitorii sunt foarte atenţi la riscurile de securitate aferente investiţiilor. În astfel de situaţii, de regulă, procesele investiţionale sunt puse pe pauză, până când se schimbă situaţia şi dispar posibilele riscuri.

În al doilea rând, trebuie să avem în vedere şi faptul că încă se resimt puternic efectele crizei economice provocate de pandemia de COVID-19. Iar aceasta înseamnă că eventualii investitori sunt mult mai prudenţi, mult mai vigilenţi, punând accent iniţial pe redresarea propriei situaţii şi abia după ce se asigură că toate disfuncţionalităţile şi problemele pe interior au fost depăşite, recurg la noi extinderi.

În al treilea rând (şi spun acest lucru cu un mare regret), Republica Moldova a pierdut unul din principalele sale atu-uri în atragerea investiţiilor – forţa de muncă calificată şi relativ accesibilă. Depopularea, exodul masiv al cetăţenilor noştri peste hotare (care încă continuă) a pus în dificultate multe afaceri de la noi – se resimte nu doar insuficienţa forţei de muncă calificate, dar a forţei de muncă, în general. Iar investitorii sunt extrem de atenţi la schimbările de ordin social sau demografic.

Nu în ultimul rând, e vorba şi de cadrul de reglementare a activităţii de întreprinzător, şi de calitatea justiţiei, şi de nivelul de corupţie şi birocraţie etc. Adică, de toţi acei factori care sunt analizaţi minuţios de orice investitor înainte de a face o investiţie serioasă, iar noi, din păcate, chiar dacă sunt unele tendinţe pozitive, oricum mai avem probleme serioase în domeniile respective.

Până când nu vom avea progrese sesizabile în depăşirea tuturor problemelor menţionate nu cred că vom putea vorbi de un val de investiţii masive în Moldova. Unele investiţii pot fi, dar, cu siguranţă, nu masive.

C: Şi dacă vorbim de investiţii interne?

V.G.: Ştiţi, eu nu aş face mari diferenţe atunci când vorbim de investiţiile externe şi interne – problemele, în linii mari, sunt aceleaşi. Şi războiul din Ucraina, şi criza economică, şi insuficienţa forţei de muncă, şi problemele ce rezultă din calitatea cadrului de reglementare etc. Mai mult, aş spune că investitorii interni sunt chiar mai dezavantajaţi decât cei externi. Dacă investitorul străin vine cu o investiţie financiară bine calculată (fie că e vorba de resursele proprii, fie de cele atrase de la finanţatori din exterior), atunci cei interni sunt într-o dependenţă foarte mare de sursele de creditare interne. Iar creditele în Republica Moldova, în ultimii ani, au devenit şi mai inaccesibile, şi mai scumpe. Da, Guvernul a lansat programul 373, dar acesta e un suport mai degrabă pentru întreprinderile mici şi mijlocii, nu pentru potenţiali mari investitori interni. De aceea, nu cred că putem vorbi de substituirea eventualilor investiţii externe de către cele interne. Părerea mea este că acum trebuie să ne concentrăm pe altceva.

C: Pe ce anume?

V.G.: Pe investiţiile demarate anterior şi care au ajuns blocate sau implementarea lor, din anumite motive, frânează. Şi aici interesele coincid – ale investitorilor şi ale factorilor decizionali. Toate barierele, piedicile trebuie identificate şi stabilite acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse pentru depăşirea lor. Aici şi motivaţia e alta – investitorii au pus deja în circuit anumite sume, şi, indiferent de riscurile existente, ar fi dispuşi să meargă până la capăt. Măcar şi pornind de la simpla constatare că astfel îşi pot într-un fel proteja şi ulterior recupera investiţia deja făcută. Cunosc nu din auzite că astfel de investiţii sunt în mai multe domenii importante – începând de la infrastructură şi terminând chiar cu domeniul în care activez eu, construcţiile. Deblocarea şi impulsionarea acestui tip de proiecte investiţionale nu doar va avea efecte benefice de ordin social-economic, ci şi va constitui un mesaj puternic pentru alţi potenţiali investitori – din exterior sau din interior.

C: La capitolul investiţii, poate Moldova miza pe banii cetăţenilor de peste hotare?

V.G.: Potenţialul diasporei din acest punct de vedere nu trebuie subestimat. Statistica oficială arată că numai în 2022 cetăţenii de peste hotare au transferat în Moldova, prin intermediul băncilor, peste 1 miliard şi 74 milioane de dolari. Este adevărat că cea mai mare parte a acestor bani se regăsesc în consum, dar ar putea fi redirecţionaţi, măcar parţial, spre investiţii. Sună straniu, mai ales că ceva mai devreme m-am referit la depopularea şi exodul masiv al cetăţenilor, dar, totuşi, ceea ce afirm rămâne valabil. Însă, trebuie să înţelegem şi altceva când vorbim de potenţiale investiţii ale cetăţenilor – ele în mare parte pot ţin de business-ul mic şi în foarte rare cazuri de cel mijlociu. Da, şi aceste investiţii sunt importante, pentru că economia nu se ţine doar pe business-ul mare sau pe marile investiţii. Însă, cetăţenii de peste hotare trebuie încurajaţi să investească. Pentru aceasta trebuie să avem cât mai multe programe gen PARE 1+1, dar, totodată, şi să avem un cadru de reglementare maximal prietenos cu investitorii începători. Sunt mai multe semnale că autorităţile înţeleg aceste lucruri şi se acţionează în direcţia respectivă. Să vedem însă ce va urma, pentru că vorbim de procese deloc uşoare.

C: În general, poate deveni Moldova atractivă pentru potenţialii investitori: şi străini, şi interni, şi din diasporă?

V.G.: Poate, dar trebuie să înţelegem că acest lucru nu se va întâmpla mâine. Sunt procese interne care trebuie puse la punct, dar ele necesită timp. O megareformă a cadrului de reglementare sau reformele structurale necesită timp; reforma sistemului judiciar – din nou necesită timp; să obţii rezultate palpabile în lupta cu corupţia – iarăşi e nevoie de timp. Ca să nu mai vorbim deja de situaţiile care nu depind de noi, dar care au influenţă directă asupra climatului investiţional, cum ar fi războiul din Ucraina. De aceea, eu zic că trebuie să rămânem optimişti, dar, totodată, să fim şi realişti. Să avem un fel de optimism prudent, să aşteptăm, dar şi să acţionăm, acolo unde acest lucru este posibil.