Interviu cu Viorel Godea, Director al companiei de construcţii „Lagmar”

O: Dle Godea, nu o dată aţi lansat în spaţiul public analize şi idei destul de interesante. De aceea, aş dori să vă provoc la o discuţie nu atât despre domeniul în care activaţi, cât despre economie, finanţe, investiţii, în general.

V.G.: Accept provocarea cu mare plăcere. Pentru că starea actuală a economiei, a finanţelor publice, a capitalului privat, problemele ce există, perspectivele etc., chiar sunt o temă actuală.

O: Cum aţi caracteriza starea economiei Republicii Moldova, în general?

V.G.: Economia naţională se confruntă cu o mulţime de provocări în prezent – de la insuficienţa forţei de muncă până la insuficienţa de capital. Iar între aceste două extremităţi sunt o mulţime de alte provocări şi probleme. Există motive obiective care explică de ce s-a ajuns în situaţia în care suntem, dar eu cred că acum nu trebuie să ne axăm pe justificări, ci să căutăm soluţii pentru a depăşi problemele existente şi a reveni la un trend de dezvoltare ascendent.

Din alt punct de vedere, nu trebuie să dramatizăm situaţia şi să recunoaştem că economia naţională, indiferent de problemele care există, e încă funcţională şi are toate şansele să-şi revină. Trebuie doar să avem o optică corectă şi să vedem nu doar problemele cu care ne confruntăm, ci şi oportunităţile ce există şi care trebuie valorificate.

O: Care ar fi aceste oportunităţi?

V.G.: În ultimii doi ani, situaţia în regiunea din care face parte şi Republica Moldova s-a schimbat radical. Pe lângă multitudinea de probleme suplimentare ce au apărut şi care au afectat majoritatea sferelor de activitate, au apărut şi oportunităţi. E vorba şi de oportunităţi pentru agenţii economici activitatea cărora e axată pe logistică, şi de oportunităţi pentru cei din industria agro-alimentară, şi de oportunităţi pentru cei din domeniul imobiliar etc. Creşte însăşi importanţa Republicii Moldova ca potenţială punte de legătură pentru companiile străine ce vor dori să participe la reconstrucţia Ucrainei după război. Totul se schimbă în jurul nostru şi este foarte important ca economia naţională, agenţii economici să simtă esenţa acestor schimbări, să se plieze pe trendurile ce-şi fac simţită prezenţa tot mai mult şi să valorifice toate oportunităţile ce apar. În aceste condiţii vom putea vorbi în termeni cât se poate de reali nu doar de relansarea economiei naţionale, ci şi de redimensionarea acesteia.

O: În situaţia în care suntem, putem vorbi şi de un potenţial flux investiţional, dacă tot menţionaţi de oportunităţi ce trebuiesc valorificate?

V.G.: Da, dar trebuie să înţelegem că investiţiile nu pot veni acum, când încă războiul din ţara vecină e în fază activă. E vorba mai degrabă de un obiectiv pe termen mediu, de un proces care va derula într-o perspectivă previzibilă, nu chiar îndepărtată, însă nu imediată. Eu vorbesc de investiţiile mari, care pot veni în momentul în care se va putea vorbi în termeni reali despre statutul Moldovei de potenţială punte pentru reconstrucţia Ucrainei. Acestea vor fi investiţii preponderent străine. Cât despre investiţiile autohtone, ele se pot regăsi în acele domenii pe care le-am menţionat mai devreme: logistică, agro-alimentar, imobiliar etc.

O: Ce ar trebui să facă statul pentru a facilita respectivele investiţii?     

V.G.: Acţiunile statului, ale factorului decizional trebuie să se axeze pe trei direcţii de bază: soluţionarea problemei insuficienţei forţei de muncă; un cadru legal şi normativ stimulator, motivaţional pentru potenţialii investitori; o justiţie independentă şi eficientă. Sunt trei puncte-cheie cărora le atrag atenţie în primul rând potenţialii investitori atunci când urmează să ia decizia privind posibila venire pe o piaţă nouă pentru ei. Ei vor să se convingă că legislaţia, cadrul normativ în vigoare le va permite să activeze nestingherit, recuperându-şi investiţia; vor să se asigure că găsesc aici forţă de muncă, dacă nu calificată, cel puţin suficientă, aceasta fiind o condiţie de bază pentru activitatea cu succes a oricărui agent economic; vor să fie siguri că, în cazul unor situaţii neprevăzute, neplăcute, pot miza pe o justiţie care le va face dreptate. Dacă factorul decizional va acţiona în direcţiile respective, cu siguranţă atragerea potenţialilor investiţii pe termen mediu va fi un obiectiv mult mai uşor de realizat.

O: Pe cât de real este ca în cele trei direcţii menţionate de Dvs. să se înregistreze succese sesizabile?

V.G.: În ceea ce ţine de liberalizarea pieţei muncii ca o soluţie pentru depăşirea problemei insuficienţei forţei de muncă, vedem că se întreprind deja acţiuni concrete. Părerea mea personală este că cele două valuri de liberalizare, anunţate de autorităţi, nu vor fi suficiente şi că se vor impune noi acţiuni în acest sens. Urmează să vedem dacă ele vor fi întreprinse. În ceea ce ţine de reforma justiţiei, lucrurile nu merg aşa cum şi-au dorit iniţiatorii ei şi reprezentanţii guvernării recunosc acest lucru. Dar, totodată, declară că vor depune eforturile necesare în acest sens. Şi aici urmează să vedem cu ce se vor solda aceste eforturi. Cât despre cadrul legislativ şi normativ ce reglementează activitatea de întreprinzător în Moldova, eu cred că se impune o amplă reformă a acestuia. Ceva de genul Ghilotina I şi II. Dacă acest lucru se va face, cred că vom putea vorbi de efecte benefice pe termen scurt şi mediu.

O: Vorbind de potenţiale investiţii, nu pot să nu vă întreb despre intenţia anunţată de unii reprezentanţi ai guvernării de a scoate la privatizare mai multe întreprinderi de stat sau cu capital de stat.

V.G.: Eu nu o dată am spus că implicarea statului în economie trebuie să fie minimă. Statului trebuie să-i revină doar sarcina de reglementare, adică să fie acel care creează regulile de joc pentru mediul de afaceri, iar ulterior are rolul de supraveghetor, de arbitru, asigurându-se astfel că respectivele reguli se respectă întocmai, că toţi agenţii economici beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi posibilităţi. Statul nu trebuie să fie participant activ la procesele economice, de aceea intenţia de a scoate la privatizare unele întreprinderi este bună. Personal cred că în proprietatea statului trebuie să rămână doar întreprinderile strategice, ce prezintă interes prin prisma asigurării securităţii naţionale. În rest, proprietatea trebuie deetatizată şi trecută pe partea administrată de businessul privat.

O: Cum credeţi că vor evolua în continuare lucrurile din punct de vedere al economiei naţionale?

V.G.: Cu siguranţă, nu va fi uşor. Există suficiente impedimente, probleme, provocări, care mă determină să fiu precaut, dar, totodată, şi realist atunci când vin cu aprecieri privind evoluţia lucrurilor în continuare. Dar păstrez şi un optimism rezervat. Atâta timp cât există oportunităţi (şi eu m-am referit la ele mai devreme), avem motive şi pentru previziuni mai optimiste în raport cu economia naţională.

sursa: Oficial.md