Vaja Jhashi, președintele Grupului de companii Trans-Oil, într-un interviu pentru luchianiuc.com, a vorbit despre afacerile pe care le conduce, legăturile cu Vlad Plahotniuc, o eventuală implicare în politică, activitățile și planurile companiilor pe care le conduce. 

Ați rămas, la moment, ultimul din mohicani. Sunteți unica persoană care, conform presei, a fost/este apropiată de Vlad Plahotniuc și care a rămas în viața publică și continuă să activeze. De aici reiese prima întrebare: Cum l-ați cunoscut pe Vlad Plahotniuc și în ce relații ați rămas după 2019 și dacă mai comunicați cu el?

Dl Jhashi l-a cunoscut pe dl Plahotniuc la începutul anilor 2000, când acela activa ca Director executiv în reprezentanța moldovenească a companiei românești „Petrom”. În sezonul de însămânțare și cel de recoltare, fermierii locali deseori se împrumutau cu motorină de la „Petrom” și alți petroliști. Se împrumutau direct și de la comercianții cu fertilizanți. Sistemul bancar din Republica Moldova nu venea către fermier cu credite agricole, iar fermierii aveau resurse proprii puține. Și atunci se adresau direct pentru împrumut de motorină ori fertilizanți.

La sfârșit de recoltare, de obicei, întorceau „împrumutul” cu ce au cules – cereale, floarea-soarelui, etc. Astfel, că și petroliștii și comercianții cu fertilizanți se pomeneau cu stocuri de producție agricolă pe care o vindeau traderilor, inclusiv o vindeau Grupului Trans-Oil.

Nu există nicio pretinsă relație sau comunicare între dl Jhashi și Vlad Plahotniuc. Guvernul SUA a introdus primele sancțiuni personale împotriva dl Plahotniuc la finele anului 2019, declarându-l persoană indezirabilă. La fel, i-a fost retras dreptul de a intra în Statele Unite. Având cetățenie americană, dl Vaja Jhashi nu poate intra în niciun fel de relație sau comunicare cu dl Plahotniuc.

Deși se vehiculează că ar fi la mijloc o afacere comună sau bani investiți de către dl Plahotniuc în afacerile Trans-Oil, niciodată nu au fost aduse probe care ar dovedi această legătură. Și astfel de „investiții” nu există. După “revoluția” din iunie 2019, au avut loc mai multe verificări din partea organelor abilitate, pentru a se găsi vreo legătură economică între structurile dlui Plahotniuc și Grupul Trans-Oil. Nu a fost găsit niciun temei/probă – plăți sau încasări – bani proveniți din furtul miliardului sau alte scheme care sunt scoase acum la iveală.

În ceea ce privește emiterea de eurobonduri de către Trans-Oil (emiterea de obligațiuni) – procesul a fost gestionat de banca americană Citi. Trans-Oil, sursele financiare ale Grupului, dar și acționarul majoritar dl Vaja Jhashi au trecut printr-o verificare internațională minuțioasă – nu orice companii, nu orice surse financiare și nu orice persoane-acționari sunt acceptați de comunitatea financiară internațională ca și emitenți de eurobonduri, ori ca și cumpărători de eurobonduri.

Deci, dacă totuși ați constatat că dl Jhashi a rămas în viața publică și continuă să activeze, poate totuși dl Jhashi nu a fost/este apropiat de Vlad Plahotniuc? Poate, totuși, un busness-man american, emitent de eurobonduri și reprezentat de Citi are suficientă inteligență, experiență profesională și verticalitate pentru a-și proteja afacerea de orice imixtiuni incriminatorii?

Ați fost în conducerea Asociației Oamenilor de Afaceri creată de Plahotniuc, ați fost în boardul VictoriaBank pe timpul când încolo a intrat Plahotniuc și, totodată, conform angajaților din media moldovenească, l-ați găzduit pe Plahotniuc în apartamentul care vă aparține (conform acelorași angajați din media) din Portofino Tower. Cărui fapt se datorează o astfel de apropiere și participare?

Dl Jhashi a fost membru al Consiliului BC Victoriabank SA datorită experienței sale pe care a dobândit-o lucrând cu băncile americane și europene. Efectiv, chiar și până la moment, Trans-Oil este unica afacere autohtonă care atrage, sau a atras în trecut, împrumuturi de la bănci, precum ING, Citi, UniCredit, Raiffeisen, BERD, IFC și multe altele. La fel, până recent, în Republica Moldova doar Trans-Oil avea o acoperire regională, cu birouri în mai multe țări. Această experiență este valoroasă și nu doar Victoriabank îl invita pe dl Jhashi în Consiliul său.

O altă cauză ar fi și practica numirii patronilor afacerilor mari în Consiliile băncilor comerciale autohtone – o practică care era în vogă în RM până la venirea băncilor mari străine care au intrat în capitalul Mobiasbanca, Victoriabank, MAIB, MICB. Aceștia din urmă deja își aduc membrii consiliilor din străinătate.

Portofino Tower se află în South Beach, orașul Miami, statul Florida. Este o destinație de vacanță foarte populară, mai ales în rândul nativilor din fostele țări sovietice.

Dl Jhashi nu deține în proprietate și niciodată nu a deținut niciun imobil în Miami. Unica proprietate deținută este casa dlui Jhashi, amplasată într-un orășel din statul New York, la 40 minute de mers cu mașina de la New York City.

Dl Jhashi arendează un apartament pentru a merge în vacanță în Miami cu familia. Este de ani de zile aceeași regiune din Miami, dar nu este nici Portofino Tower, nici zona South Beach.

Titlurile bombastice cu privire la acomodarea dlui Plahotniuc într-un apartament „deținut de Vaja Jhashi” rup lanțul logic al „investigației” jurnalistice – ori dl Plahotniuc e oligarh ori nu își poate achita chiria pentru apartament sau o cameră de hotel în Statele Unite.

De ce ar accepta dl Jhashi – proprietar al unei afaceri mari, care cu două luni înainte de “revoluția” din 2019 a emis eurobond corporativ de debut pe piețile financiare internaționale și era în prag de a încheia tranzacția de preluare a 12.5% din capitalul Trans-Oil de catră americanii de la Oaktree Capital Management LP – să acomodeze o personalitate, puțin zis, controversată?

De ce ar uita dl Jhashi că, în primul rând este cetățean american, și până la pronunțarea oricărei hotărâri de organele abilitate din SUA față de dl Plahotniuc, trebuie să respecte, în primul rând, obligațiile sale față de stat? Probabil, pentru a mai face un ban din chirie – asta ar fi concluzia „investigației”.

Este doar un non-sens lansat pentru titluri de știri click-bite, promovat de presa locală.

Ați fost în componența delegației oficiale conduse de Pavel Filip în Emiratele Arabe Unite. De ce ați acceptat și dacă ați accepta să fiți în delegația oficială a Nataliei Gavrilița în țările din Golful Persic?

Ca o mica abatere de la subiect, în țările Golfului (mai puțin Iran), poți ofensa un localnic numind Golful ca Persic. Denumirea acceptată (în lumea islamului Sunni) a Golfului este cel Arabic. Probabil, întocmai pentru a evita asemenea “mici” greșeli cu consecințe mari a și fost lansată invitația către dl Jhashi, pentru a face parte din delegație.

Dl Jhashi a acceptat să facă parte din delegația Guvernului Republicii Moldova, la invitația venită de la Guvern. Această invitație a fost lansată din cauza background-ului dlui Jhashi.

Dl Jhashi a absolvit Facultatea de Studii Orientale a Universității de Stat din Moscova în 1990, unde 5 ani a studiat limba arabă, după care au urmat încă 2 ani de studii la Universitatea din Cairo. Deci, dl Jhashi vorbește, la nivel nativ, 3 dialecte ale limbii arabe (Clasic, Levantin și Egiptean), pe lângă alte limbi vorbite fluent de domnia sa: engleza, georgiana și rusa.

La fel, dl Jhashi îl cunoaște personal pe Șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan – înalt funcționar de stat al Emiratelor Arabe Unite, care e și fratele răposatului Khalifa bin Zayed Al Nahyan – pe atunci președintele al Emiratelor Arabe Unite și emir de Abu-Dhabi.

Un alt factor important pentru relațiile din Orientul Mijlociu este sexul interlocutorului sau membrului delegație. Asta e realitatea dură în regiune și se contrapune cu spiritul liberalismului și egalității de sex, promovat în lumea noastră. Deci, e important să fie un bărbat. Și dacă acest bărbat mai e și vorbitor de limba arabă, dialect clasic – vorbit în această regiune, cu un network de relații în țară, atunci e candidatul perfect pentru a reprezenta țara.

Câți moldoveni cunoașteți cu un asemenea profil, chiar și la MAEIE?

Implicația dlui Jhashi a venit ca un ajutor în stabilirea relației între țările Orientului Mijlociu și Republica Moldova – relație care până mai recent nici nu exista. Dacă pe flancul vestic (cel European și American), Guvernul nu are nevoie de asistență, atunci pe flancul Orientului Mijlociu orice ajutor era binevenit.

În caz în care ar parveni o invitație de a asista Guvernul în orice începere pozitivă, dl Jhashi și echipa Trans-Oil cu drag ar susține aceste inițiative.

De ce ați ales numele Alexandr Reznic pentru a doua identitate creată în Moldova?

Vă referiți, probabil, la așa-numita dubla “identitate” care, de fapt, este un mit, creat atunci când presa înlocuiește o investigație profesională printr-o „poveste” care ar atrage click-uri. Dosarul pe cauza dată a fost clasat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova pentru lipsa componenței de infracțiune.

Istoria a început la final de 2018, când conducerea SIS al Republicii Moldova a venit cu o solicitare mai delicată către dl Jhashi și anume de a face parte dintr-o echipă care ar participa la o operațiune clasata ca top-secretă – și anume de a negocia cu talibii din Afganistan o eventuală eliberare a piloților moldoveni, ținuți ostatici de talibi pe parcursul a câțiva ani.

La prima (și ultima) discuție, care a avut loc, s-a vorbit doar de situația ostaticilor, locul negocierilor (aeroportul Doha, Qatar), echipa de negociere (din echipă NU făceau parte dl Plahotniuc sau dl Iaralov – cele două persoane cu o presupusă a doua identitate) și scopul (eliberarea echipajului).

Dl Jhashi a fost informat de conducerea SIS că – dacă va participa la negocieri cu talibii – va fi prezentat sub o altă identitate. Este o practică obișnuită în astfel de operațiuni pentru a proteja persoanele participante în negocieri de eliberare a ostaticilor. În plus, se urmărea ascunderea cetățeniei dlui Jhashi – celei americane, care nu este neapărat în vogă la talibi.

Dl Jhashi a fost invitat din considerentele enunțate în comentariul la întrebarea precedentă – vorbirea fluentă a limbii arabe. În plus, dl Jhashi prin educație, experiență și calificări are și alte aptitudini pe lângă cele lingvistice – cunoaște foarte bine regiunea și elementele de cultură specifice. Spre exemplu, ar deosebi și după elementele îmbrăcămintei un talib puștu de unul urdu.

Negocierile în Qatar așa și nu au avut loc.

La o distanță de 2 luni, pe vremea aceea Președintele Igor Dodon a anunțat eliberarea din captivitate a piloților moldoveni (eliberați cu susținerea părții ruse) și plasarea lor într-un spital moscovit. Ulterior, aceștia au fost aduși acasă – în Republica Moldova.

Ancheta organelor abilitate a stabilit că „dubla identitate” a fost creată de Agenția Servicii Publice (ASP) în perioada discuțiilor despre negocierea eliberării piloților. Acel pașaport pe numele de Alexandr Reznic niciodată nu a fost ridicat de la ASP.

Nu există nicio îndoială în obiectivitatea anchetei, derulate de organele abilitate pe timpul Guvernelor Sandu, Chicu și Gavriliță. Guvernele conduse de acești demnitari niciodată nu au dat dovadă de bunăvoință față de Trans-Oil, ba chiar erau uneori ostili față de Grup.

În fine, dosarul a fost clasat, iar achetatorii au probat că această identitate niciodată nu a fost cerută ori folosită de dl Vaja Jhashi, pașaportul nu a fost ridicat, iar „dubla identitate” a fost creată de Agenția Servicii Publice (ASP) în legătură cu discuțiile despre negocierea eliberării piloților moldoveni.

Respectiv, nu există niciun fel de a „doua identitate”. Această identitate a fost creată de ASP și niciodată nu a părăsit pereții Agenției. Deci, dl Jhashi niciodată nu a cerut, utilizat sau beneficiat de această identitate.

Este de apreciat și ironia în alegerea numelui „identității” – Alexandr Reznic (Alexander Reznik) este un fost actor și producător american de filme și seriale Netflix, cu origini ucrainene, care a regizat renumitul serial de crimă „Seven Seconds”, bazat pe filmul „Maior” de Yury Bykov. Complimentăm imaginația celor care au ales acest nume – este una de învidiat!

Cum, și grație căror merite, a ajuns exAmbasadorul SUA în Moldova, dnl Asif J. Chaudhry, în bordul de directori al Trans-Oil?

Excelența Sa dl Asif J. Chaudhry a fost Ambasador al SUA în Republica Moldova în perioada când Trans-Oil a lansat mai multe proiecte investiționale pe teritoriul republicii – fabrica de ulei de la Ceadîr-Lunga, terminalele de cereale și ulei, precum și capacitățile de păstrare în Portul Giurgiulești – ambele proiecte finanțate de Agenția guvernamentală a SUA pentru dezvoltare – DFC (pe atunci se numea OPIC). Uzina de la Bălți a fost si ea achiziționată în toamna anului 2011 grație finanțării atrase de la o structură a Băncii Mondiale – International Finance Corporation (IFC).

Inclusiv datorită eforturilor Excelenței Sale, steagul “financiar” american a apărut pe malurile moldovenești ale Dunării.

Însă cel mai important factor e că, E.S. dl Chaudhry are un background valoros în agricultură, începându-și cariera diplomatică ca economist în agricultură la Departamentul de Stat al SUA. În continuare, a lucrat la Departamentul de Stat al SUA în calitate de însărcinat cu chestiunile agricole la Cairo, Varșovia și Moscova. Iar, înainte de fi numit ambasador în Republica Moldova, a fost vice-director la Serviciul Străin pentru Agricultură – o structură al Departamentului de Agricultură al SUA.

Experiența diplomatică, dar și cea în agricultură, sunt acompaniate și de originea E.S. dlui Chaudhry – el fiind născut în Pakistan, este vorbitor de arabă, rusă, puștu și engleză. Este și primul ambasador al SUA care a depus jurământul ținând mâna pe Quran (de obicei e Biblia). Diversitatea consiliilor companiilor cu aspirații mari contează mult în zilele de astăzi.

Ambasadorul Dereck J. Hogan, Dumitru Brînzan și Vaja Jhashi

Ambasadorul Kent D. Logsdon

Vaja Jhashi și Ambasadorul Kent D. Logsdon

Când Vaja Jhashi se va lansa în politică?

Niciodată.
Nu poți fi acționar al companiei care emite eurobonduri și să fii „lansat în politică”.

Ultima întrebare politică: V-au sugerat sau poate chiar v-au cerut cineva să susțineți financiar partidul actual de guvernare din Moldova?

Nu, niciodată.

Ați fost învinuit de preluarea ilegală a afacerilor atât în Moldova cât și, mai recent, în România. Adrian Porumboiu vă acuză direct de acest fapt. Cum a fost de fapt?

De fapt, afacerea Racova ni s-a fost prezentată de biroul român al firmei de consultanță KPMG în 2014. Racova era un grup de companii, care deținea aproape 40,000 hectare de teren arabil și capacități de păstrare în Moldova românească, o fabrică de ulei la Vaslui și alte câteva afaceri mai mici.

Pe atunci, Racova se afla într-o stare financiară deplorabilă, dl Adrian Porumboiu storcându-și afacerea în interesul clubului de fotbal FC Vaslui – patron al căruia era chiar domnia sa.

Tranzacția presupunea preluarea de către un consorțiu dintre Trans-Oil și grupul financiar BTG al afacerii Racova, la un preț de 1 euro – cu condiția că consorțiul preia nu doar activele, dar și toate datoriile.

Racova era în prag de faliment și interesul dlui Porumboiu era să evite falimentul, pentru că anterior emiseseră câteva garanții personale în favoarea creditorilor Grupului Racova, care, în caz de executare, îl falimentau pe el personal.

Strategia Trans-Oil/BTG era să renegocieze cu sindicatul creditorilor o rescadențare a datoriilor (să extindă maturitatea plăților pe un termen de 5-7 ani) și să obțină o reducere la plata creditului principal, adică să achite mai puțin decât valoarea nominală a datoriilor acumulate până atunci – o modalitate des-întâlnită în cazul restructurărilor companiilor aflate în prag de faliment (distressed).

Trans-Oil/BTG urmau să-și ia angajamentul să injecteze $50 milioane din surse proprii, să dezvolte afacerea și să achite datoriile față de creditori.

În sindicatul creditorilor erau 7 bănci și o mulțime de creditori mai mici. Crucial era să se obțină sprijinul/acceptul al tuturor celor 7 bănci pentru restructurarea datoriei Racova. Cu câteva săptămâni înainte de finalizarea negocierilor, două bănci încă nu primiseră aprobarea internă de a accepta oferta Trans-Oil/BTG de restructurare a datoriei.

Și în acel moment, din senin, a venit raportul de “due diligence”, pregătit de un consultant financiar, care a “găsit” încă peste 20 mln de EURO datorii extra-bilanțiere a Racova, create de administrarea defectuoasă a dlui Porumboiu și care urmau să fie preluate de Trans-Oil/BTG.

După apariția din senin a unei datorii de încă 20 mln EURO, una din bănci s-a retras din negocieri și a început executarea silită a gajurilor. Alți creditori, în frica că vor rămâne la coada masei credale, au început și ei executarea activelor, inclusiv a celor personale ale dlui Porumboiu.

Tranzacția a eșuat. Trans-Oil, pe durata negocierilor, a finanțat parțial operațiunile Grupului Racova – investiții care așa și nu fost recuperate de noi.

Dl Porumboiu supărat pe această situație, creată, de altfel, tot de domnia sa, a început o campanie de denigrare, apelând la diferite falsuri și manipulări. Acestea au fost combătute însă de un raport cu o analiză minuțioasă, făcută de biroul elvețian al KPMG, care a adus liniște băncilor cu care lucrează Trans-Oil.

Într-un final, creditorii au preluat majoritatea bunurilor Racova și acum presa română scrie că chiar dl Porumboiu, ilegal, prin firme interpuse, preia activele anterior executate de creditori la prețuri derizorii.

Trans-Oil însă, de patru ani, nu mai are nicio tangență nici cu dl Porumboiu, nici cu activele fostului Grup Racova.

Ședință de lucru în Serbia

Ședință de lucru în Serbia

Cititorii roagă să vă întreb despre oamenii de afaceri locali, din Moldova, în care aveți încredere? Eu vreau să vă întreb opinia și despre RusAgro, un concurent cu care ați luptat pentru elevatorul din Reni și cu care ați avut și proces de judecată în Ucraina.

Încrederea o avem în partenerii care își respectă promisunile și condițiile contractuale, fără a ține cont de circumstanțe. Nu vrem să ne expunem cu privire la anumite persoane, pentru a nu ofensa altele, care se consideră, la fel, de încredere.

RusAgro este un grup de companii, beneficiar al căruia este dl Savelii Rusu, clasat pe locul doi în topul exportatorilor de cereale și oleaginoase.

Două terminale amplasate la Reni au fost închiriate de Trans-Oil în 2013 și definitiv cumpărate în vara anului 2014. A fost o tranzacție finanțată de BERD și Trans-Oil a fost partea care a oferit vânzătorului un preț mai mare pentru aceste active. Nu a fost o luptă per se, ci un conflict corporativ, care s-a încheiat în favoarea Trans-Oil.

Trans-Oil urmărește atent activitatea tuturor exportatorilor de cereale și semințe din Republica Moldova. Spre exemplu, interesant este că, din toți traderii locali, doar RusAgro, la început de iunie 2022 (perioadă în care aveam interdicția la export de grâu și nu aveam nicio certitudine cu privire la momentul ridicării interdicției) survola piața și oferea un preț de “tocmai” 3.5 lei pe kg de grâu. Ridicarea interdicției a venit la țanc – pe 28 iunie. Deci, exista vreo „scurgere” de informație când va fi ridicată interdicția? Pentru că noi toți ceilalți nu aveam așa informații.

Care sunt planurile Trans Oil (sau a companiilor deținute) în domeniu feroviar în Republica Moldova dupa intrarea in vigoare a noului cod feroviar?

Planurile noastre nu s-au schimbat: mizăm pe acele 175 de vagoane specializate în transportarea cerealelor (grain hoppers), cumpărate de Trans-Oil, de la producător, în 2014 (100 unități) și 2019 (75 unități). Nu putem să ignorăm și, deci, salutăm eficiența adusă de noua conducere a CFM și îndeosebi de dl Oleg Tofilat – directorul general al CFM.

De ce Vaja Jhashi și compania Trans-Oil au decis să răspundă public la întrebări deloc ușoare și de ce, ultimul timp, compania manifestă o deschidere față de public?

Joseph Goebbels, ministrul propagandei al Germaniei naziste, afirma că o minciună repetată de o mie de ori rămâne minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.

Am asistat la un val de falsuri și manipulări, care deveneau tot mai dure și variate. Trans-Oil a devenit o țintă comodă pentru diferiți oportuniști și ratați politici. Am decis că aducerea în public a poziției noastre va permite societății și clasei politice să facă decizii și concluzii mai informate.

Informațiile și argumentele aduse de noi sunt bazate pe date statistice, economice și juridice, care au la bază un document sau calcul, care ne permite să avem o poziție clară și determinată.

Noi mereu suntem deschiși la dialog cu reprezentanții statului, dar și cu cei din media.

Nu se aude în public despre actele de caritate sau susținerea financiară a proiectelor în Moldova de către compania Trans-Oil. Ele există? Și dacă există de ce nu se fac publice?

Trans-Oil face acte de caritate, însă niciodată nu le face în public or scopul donațiilor este altul decât promovarea în mass-media. Trans-Oil oferă donații orfelinatelor, organizațiilor religioase, școlilor și persoanelor nevoiașe. Unele acte de caritate devin publice, marea majoritate însă rămân sub paravanul tăcerii – poziția fermă a dlui Jhashi.

 Câte cetățenii are Vaja Jhashi?

Dl Jhashi deține 3 cetățenii: cea a Federației Ruse – prin născare, cea a SUA – prin naturalizare și dobândire, cea a Republicii Moldova – cetațenia de onoare, pe care o păstrează cu drag.

Campionatul mondial 2011, Kiev

Campionatul mondial 2008, Cipru

Cum ar putea un om simplu, care nu are ce face cu banii, să investească în companie și ce garanții se oferă?

Pe scurt: nicicum.

Dezvoltând subiectul, teoretic, o persoană fizică are două căi de a investi în afacerea Grupului:

1. Să cumpere obligațiunile emise de Grup, cu o dobândă medie ponderată de 8,33% în dolari SUA. Însă sunt câteva obstacole:
a. Persoana trebuie să aibă un cont deschis la un broker bursier;
b. Nominalul unei note este de 200 mii dolari SUA. Deci, suma minimă de investiție este 200 mii dolari SUA;
c. Pentru a putea tranzacționa asemenea instrumente, persoana trebuie să aibă un statut de investitor calificat. Pentru a obține acest statut, persoana trebuie sau (1) să dovedească că deține active care depășesc cifra de un milion de dolari SUA (valoarea reședinței în care locuiește investitorul nu se ia în calcul) sau (2) are un venit anual mai mare de 250 mii dolari SUA.

2. Să cumpere acțiuni ale Grupului. Trans-Oil nu este listat la bursă, respectiv, pentru a cumpăra acțiuni ale Grupului, persoana ar trebui să se așeze la masa de negocieri cu dl Jhashi și Oaktree Capital Management LP. Pachetul minim pe care acționarii actuali ar putea fi dispuși să tranzacționeze ar fi de 5%.

Ambele căi nu sunt valabile pentru o persoană simplă, cum este menționat în întrebare.

Vă mulțumim pentru întrebările adresate!
Sper că am clarificat multe aspecte pentru cititorii blog-ului.