În cadrul unui interviu acordat portalului www.provincial.md, Vadim Brînzaniuc, vicepreşedinte al Partidului Social Democrat European (PSDE), preşedintele organizaţiei municipale Chişinău a acestei formaţiuni, a vorbit despre dezvoltarea economică a capitalei.

Provincial.md: Domnule Brînzaniuc, este astăzi Chişinăul un oraş dezvoltat din punct de vedere economic?

Vadim Brînzaniuc.: Eu aş zice că Chişinăul e oraşul în care e concentrată cea mai mare parte a economiei ţării, ceea ce nu înseamnă numaidecât că e dezvoltat economic sau că reuşeşte să obţină maximum de beneficii din această situaţie ce s-a creat fără concursul autorităţilor capitalei – a fost un proces care a decurs mai mult de la sine şi a pornit de la calculele concrete ale agenţilor economici ce-şi desfăşoară activitatea aici. Din păcate, toate relaţiile Primăriei cu agenţii economici, dar şi cu potenţialii investitori se reduc la evenimente sporadice (gen forumuri), dar lipseşte totalmente o viziune clară de dezvoltare economică a capitalei. Nu există nici măcar un elementar cadru de dialog permanent dintre autorităţile locale şi business, iar aceasta duce la faptul că business-ul şi dezvoltarea economică a Chişinăului sunt două dimensiuni diferite, care nu se intersectează, ci merg undeva în paralel. Şi nici măcar nu putem spune că fiecare dintre aceste două dimensiuni îşi urmăreşte scopurile sale. În cazul autorităţilor locale, nici măcar nu putem vorbi de careva scopuri. Cel puţin, nu am auzit niciodată să se vorbească despre ele.

P.: Aţi vorbit despre lipsa unui cadru de dialog permanent între autorităţile locale şi business. Care, în opinia Dvs., ar fi cea mai eficientă formă de dialog în acest sens?

V.B.: Nu trebuie să inventăm bicicleta – cel mai bun cadru de dialog sunt consiliile economice de pe lângă primar sau primărie. Însă, o precizare importantă – nu consiliile economice formale, instituite pentru PR ieftin, ci acele consilii care realmente funcţionează, pe principii clare, unde discuţiile sunt consistente, axate pe probleme reale şi unde se identifică soluţiile cele mai bune, acceptabile, bazate pe compromis. Unde mai pui că astfel de consilii pot deveni parteneri serioşi ai primarului, ai autorităţii locale, în promovarea unor poziţii, propuneri, puncte de vedere care cu adevărat pot genera eficienţă pentru capitală, pentru locuitori.

P.: Aveţi în vedere un parteneriat solid între Primărie şi oamenii de afaceri pentru susţinerea unor demersuri către autorităţile centrale?

V.B.: Inclusiv. Spre exemplu, mult se vorbeşte despre necesitatea redistribuirii impozitelor colectate de la agenţii economici între autorităţile locale şi centrale. Şi logică este în aceste discuţii. Dacă un agent economic consideră bune condiţiile de activitate într-o localitate (în cazul nostru în capitală) înseamnă că el automat devine beneficiar de infrastructura urbei – începând de la drumuri, trotuare şi iluminat stradal şi terminând cu apă şi canalizare. Iar infrastructura respectivă e susţinută exclusiv pe banii alocaţi de autorităţile locale. Şi aici interesele mediului de afaceri din capitală şi ale Primăriei coincid. Însă, atâta timp cât autorităţile locale sunt singure în astfel de dispute cu autorităţile centrale, nu au nici o şansă de a reuşi. Chiar dacă e să admitem că acţionează inclusiv în interesul cetăţenilor din comunitatea respectivă. În astfel de cazuri, în dispută se introduce aşa-numita forţă a treia, care nu poate fi acuzată de subiectivism, iar ponderea sa poate înclina decisiv balanţa în direcţia dorită. Această forţă a treia în cazul nostru este comunitatea de afaceri. Sincer nu înţeleg de ce până acum nu s-a făcut nici un fel de eforturi în acest sens din partea autorităţilor locale. Mai ales că autorităţile capitalei au şanse reale de a reuşi. Trebuie doar să existe viziune şi dorinţă.

P.: Nu e cam îngust câmpul de manevră pentru un consiliu economic? Or, oamenii de afaceri, de regulă, sunt pragmatici şi întâi de toate îşi caută propriul interes, apoi al teritoriului în care activează.

V.B.: Păi nimeni nici nu spune că un consiliu economic trebuie să aibă doar rolul de partener al autorităţii locale în disputele cu autorităţile centrale. De fapt, aceasta ar fi o misiune secundară, iar rolul de bază ar consta anume în identificarea soluţiilor reciproc avantajoase care să permită mediului de afaceri să se dezvolte armonios, iar Primăriei – să beneficieze de pe urma acestei dezvoltări. Guvernele normale consideră că partenerul lor numărul unu în realizarea sarcinilor ce stau în faţa lor este mediul de afaceri – exact pe aceeaşi abordare trebuie să meargă şi autorităţile locale. Comunitatea de afaceri nu este un duşman, care permanent trebuie pus la punct. De cele mai multe ori, atunci când un agent economic se adresează la Primărie, este iniţial tratat ca un potenţial inamic, infractor, chiar dacă acest lucru nu i se spune. În consecinţă, autoritatea locală încearcă să-i pună beţe în roate agentului economic, considerând probabil că astfel protejează legalitatea. Nu zic, sunt situaţii când unii agenţi economici au interese care contravin celor publice, dar nici să-i pui pe toţi în aceeaşi oală nu e corect. Optica, abordarea trebuie schimbată, or o primărie deschisă, transparentă, corectă în raport cu mediul de afaceri, înseamnă dezvoltarea armonioasă a acestuia şi a comunităţii locale. Iar beneficiar final este inclusiv cetăţeanul care locuieşte în comunitatea respectivă. Însă, la o astfel de armonie în relaţii, la o astfel de conştientizare a lucrurilor se poate de ajuns doar printr-un dialog permanent. Un dialog care să-i înveţe pe cei din primărie şi pe agenţii economici să se trateze cu respect reciproc, nu cu duşmănie; cu multă înţelegere, dar nu cu antagonizarea poziţiilor din start. Pentru aceasta şi sunt necesare consiliile economice de genul celor de care vorbeam mai sus.

P.: Să admitem că la un moment dat deveniţi Primar al capitalei. Ce aţi face pentru dezvoltarea economică a Chişinăului?

V.B.: Tot ceea ce nu se face acum şi nu numai. La concret, eu consider că, în domeniul economic, ca şi în toate celelalte domenii importante, nu poţi merge la întâmplare. E nevoie de o strategie de dezvoltare economică a capitalei, care să ia în calcul şi bunele începuturi care există pe alocuri, dar şi punctele slabe ce determină dezvoltarea economică încetinită. De asemenea, în calcul trebuie luate riscurile ce planează asupra economiei capitalei, ca, ierarhizându-le, să ne putem pregăti pentru orice scenariu nefast. Dar, cel mai important, strategia de care vorbesc trebuie să se refere la oportunităţi. În ultimii ani, urmare a multiplelor crize cu care ne-am confruntat, au apărut şi o mulţime de oportunităţi. Ele trebuiesc sistematizate, evaluate cu mult pragmatism şi realism, reieşind şi din posibilităţile existente, dar şi din cele ce pot apărea, iar ulterior – valorificate. Atunci când vorbim de domeniul economic, oportunităţilor le revine cel mai important rol, însă ele pot fi valorificate doar de comun acord – de Primărie şi de mediul de afaceri. De aceea, eu aş implica mediul de afaceri în elaborarea strategiei respective, dar şi a foii de parcurs ce ar reieşi din strategie. Iar dacă am merge mână în mână – primăria şi mediul de afaceri, cu siguranţă am obţine rezultate bune şi am vorbi despre o dezvoltare economică reală a capitalei.