Interviu cu Simion Grişciuc, Director general al TUTUN-CTC.
În 2016 au intrat în vigoare noi prevederi împotriva fumatului şi produselor de tutungerie. Aţi resimţit influenţa acestora?
Simion Grişciuc: De fapt, aici apare o dilemă sau o întrebare retorică – se numeşte Legea privind controlul tutunului. Ea are menirea să controleze plantele sau plantaţiile de tutun ori să protejeze sănătatea populaţiei şi să sensibilizeze fumătorii să renunţe la acest viciu? Din păcate, Legea respectivă afectează un pic vânzările, mai ales prin acţiunile unor instituţii abilitate cu funcţii de control, care, se pare, n-au pătruns în profunzimea legii. Controlorii pe alocuri solicită în punctele de vânzare finale scoaterea mărfii de la tejghea, fie penalizează pentru prezenţă în magazine, fie sunt contra expunerii la vedere etc. Dar, în mare parte, consumatorul nostru este cetăţeanul cu venituri modeste, care fumează în sate, în cadrul lucrărilor de câmp şi, astfel nu se încadrează în restricţiile ce vizează locurile publice.
În ce măsură activitatea întreprinderii Dvs. a fost afectată de introducerea în ţară a ţigaretelor prin contrabandă?
Simion Grişciuc: Am spus asta şi cu alte ocazii: pentru ţară nu-i periculoasă contrabanda care iese, ci acea care intră. Asta e valabil pentru toate mărfurile, nu doar pentru ţigări. Introducerea ilicită a ţigărilor în ţară, deşi nu are drept scop distrugerea producătorului autohton, ci mai degrabă este folosit spaţiul nostru ca zonă de tranzit, pe parcurs afectează şi produsele noastre. Am în vedere fenomenul, care este dificil să-l demonstram şi care se numeşte „dumping”. Economic este uşor de argumentat, că un producător străin trezeşte multe suspiciuni, stabilind un preţ de 17 lei pentru o cutie, atunci când doar accizele constituie aproape 10 lei. De asemenea, nu are cum să-şi acopere cheltuielile de transport, de distribuţie, pentru vânzarea cu amănuntul, impozite şi taxe etc. Există sinecostul şi nu ai cum să-l recuperezi fără să practici concurenţa neloială.
În ce măsură aţi resimţit suportul statului în susţinerea producătorilor autohtoni?
Simion Grişciuc: Dacă e să vorbim în general despre producătorii autohtoni, e dificil să mă pronunţ, însă, din câte cunosc, în mare parte susţinerea e doar la nivel teoretic. Cel puţin, în mai multe domenii suntem dezavantajaţi faţă de importatori. În ceea ce ţine de noi, cei care producem ţigări, nu pot să zic că avem suport, ba chiar este o abordare ostilă, de parcă am fi nişte copii vitregi ai acestei economii. Fie suntem expuşi la privatizare de două-trei ori pe an, ceea ce nu ne permite să elaborăm şi să urmăm un business-plan măcar pe termen scurt, ca să nu mai vorbesc de termeni mediu şi lung, fie se elaborează o politică fiscală cu nişte creşteri la accize absolut inexplicabile. Chiar şi pe fonul semnării Acordului de Asociere cu UE, care de fiecare dată ni se prezintă ca argument, accizele cresc diferit pentru producătorul autohton şi cel străin. Spre exemplu, după majorare, la ţigările noastre accizele constituie 58%, iar la cele străine – aproape 30% din costul unui pachet de ţigări.
Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă azi TUTUN-CTC?
Simion Grişciuc: Chiar dacă anii trec şi se mai schimbă timpurile, problemele esenţiale ale TUTUN-CTC rămân aceleaşi: lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung (din cauza expunerii permanente la privatizare), dumping-ul şi presiunea continuă a importatorilor pentru acapararea segmentului nostru de piaţă. Tot la acest capitol: favorizarea din umbră, exercitată de mai multe persoane suspuse, concurenţa neloială, practicată de către concurenţii noştri locali, din motiv că unele organe de control nu-şi fac onest datoria, o politică fiscală variabilă şi, în cele mai dese cazuri, tendenţioasa în raport cu noi – toate acestea în ansamblu creează o stare de incertitudine în viitor. Evident, angajaţii sunt în permanentă căutare a altor locuri de muncă, iar odată ce le identifică, ne părăsesc, plecând la concurenţi.
Ce ar trebui să întreprindă statul în raport cu această întreprindere, în opinia Dvs.?
Simion Grişciuc: Cred că statul ar trebui să mediteze serios asupra întrebărilor, pe care le-am enumerat mai sus şi să ia o decizie în raport cu noi: fie să ne dea un termen limită în care să activăm, fie sa stabilească nişte condiţii clare sau un target clar al profitului, pe care trebuie să-l genereze întreprinderea anual, cu abordare corectă în ceea ce ţine de politica de impozitare. Statul este cel, care în primul rând trebuie să asigure funcţionalitatea sistemului social. La moment, noi asigurăm menţinerea industriei producătoare şi locuri de muncă direct la circa 300 de persoane, iar indirect la peste 3000, vărsări la buget de circa 200 mil. lei anual sub formă de taxe, impozite, accize şi profit net, adică suntem o verigă din ceea ce face o ţară mai puternică şi mai funcţională. În condiţiile care, mai ales în ultima perioadă ni se impun, suntem nevoiţi, practic, ori sa ţinem oamenii în şomaj tehnic, ori să reducem numărul scriptic al angajaţilor. Asta nu duce la altceva decât la falimentarea întreprinderii, la lipsirea muncitorilor de un loc de serviciu, adică lăsăm familiile acestora fără surse de existenţă, la transformarea noastră din producători în consumatori, ceea ce înseamnă, în esenţă, transformarea în robi: fie mai găsim pe ici-colea în ţară de lucru, fie suntem nevoiţi să luăm calea pribegiei, slujind altor popoare.
Cum vedeţi situaţia pieţei produselor de tutungerie în continuare?
Simion Grişciuc: Cred că foarte curând, dacă se va merge cu asemenea tempouri, pe piaţă vor rămâne doar câţiva producători mari, intercontinentali. Ceea ce înseamnă, că producerea de stat va fi nimicită, producătorii privaţi vor falimenta sau vor fi siliţi de situaţie să lucreze la negru. Din câte se conturează, piaţa globală de ţigări va fi gestionată de cineva la nivel mondial, dovada fiind distrugerea multor fabrici în mai multe state, în deosebi în majoritatea ţărilor ex-socialiste (cel mai recent exemplu – Bulgar Tabac).
Pe final de an, a fost validat mandatul Dvs. de deputat în Parlamentul RM. Nu regretaţi, că părăsiţi funcţia de Director general al TUTUN-CTC?
Simion Grişciuc: Colectivul TUTUN-CTC cred că este unul dintre cele mai unite şi profesioniste din câte am cunoscut. Mulţi dintre angajaţi au crescut şi au creat istorie împreună cu acest Combinat. Aici şi-au întâlnit dragostea, au năsut şi au crescut copii, în timp şi-au creat tradiţii, obiceiuri. La venirea mea în funcţie, într-un timp relativ scurt am fost acceptat ca membru al acestei familii, fapt pentru care le sunt recunoscător colegilor. Pe toată durata aflării mele în funcţia de Director general, m-am străduit să fiu obiectiv în luarea deciziilor, să pătrund în esenţa problemelor pentru a face împreună front comun întru rezolvarea lor. Dar au mai rămas încă multe de făcut, şi pentru asta e nevoie de perseverenţă la mai multe capitole. Plecând, mă urmăreşte un sentiment de insatisfacţie pentru faptul că las la un moment nepotrivit nişte oameni, care şi-au pus mari speranţe în mine. În legătură cu aceasta, am mai multe regrete. Însă mi-am jurat mie şi am asigurat colegii că, de la înălţimea unei funcţii importante în ţară, îmi vor simţi susţinerea în continuare. Voi depune toate eforturile şi străduinţa alături de ei, pentru ca TUTUN-CTC să depăşească mai uşor intemperiile, care s-au abătut asupra sa.
Ce aşteptări aveţi de la anul 2017?
Simion Grişciuc: Aştept un an, care să fie nu mai rău decât cel care pleacă. Doresc sănătate copiilor mei şi tuturor copiilor. Îmi doresc un an în care să reuşim să păstram pacea în ţară, să ne amplificăm dragostea faţă de valorile naţionale, să creştem bunăstarea şi fericirea familiilor noastre, un an în care am reuşi să reaprindem încrederea cetăţenilor în viitorul prosper al patriei noastre, să înmulţim bucuriile şi zâmbetele de pe feţele oamenilor, să consumăm în primul rând produse autohtone. De asemenea, îmi doresc să iubim mai mult, să iertăm mai mult, să citim mai mult, să ne cinstim părinţii şi să ne venerăm eroii!
Sursa: Almanah Politic – 2016
