„TikTok-ul” este o aplicație mai nouă pentru rețelele sociale, care a devenit și cea mai populară în rândul copiilor sub 16 ani. În ultima perioadă se vorbește des despre pericolul acestei platforme, întrucât spațiul mediatic este invadat de cazuri când minorii și-au pus viața în pericol, îndeplinind challenge-uri de pe TikTok. Mai mult, unii specialiști consideră aplicația drept „magnet pentru pedofili”, precum și sursă de content sexual și necenzurat.

Astfel, în cadrul unui interviu pentru curentul.md, Natalia Rotaru-Sîrbu, psiholog, psihoterapeut în supervizare în terapie sistemică de familie și cuplu, ne-a explicat cât de periculoasă poate fi aplicația „TikTok” pentru minori, care sunt riscurile utilizării acesteia, dar și ce măsuri trebuie să întreprindă părinții pentru a-și proteja copiii în mediul online.

Curentul: Doamna Natalia, ați putea să ne spuneți cât de periculoasă este aplicația „TikTok” pentru minori?

Natalia Rotaru-Sîrbu: Orice lucru nou sau rețea nouă de socializare devine pericol atunci când se trec limitele bunei influențe a lor în viața omului. Totodată, tot ce este nou este atrăgător și la MODĂ. Datorită acestui fapt, nu poate fi controlat și supus unei verificări stricte. La vârsta preadolescentă copii nu diferențiază riscurile asumate conștient și consecințele acestor riscuri. De aceea, în unele experimente, copii cad pradă manipulării adulților care prezintă aceste video-uri.

C.: Care ar fi riscurile utilizării aplicației „TikTok” pentru adolescenți și copii?

N.R-S.: Cel mai mare risc pentru copiii mici este preluarea experimentelor în totalitate, iar pentru preadolescenți – influența în formarea unui stil de gândire iresponsabil sau neasumat. Preadolescenții sunt copii mari, ei se comportă ca niște copii, dar au tendința de a demonstra tuturor că sunt adulți. Din acest considerent, ei riscă să preia comportamente, valori, atitudini incorecte ce pot evolua în trăsături de personalitate sau accentuări de caracter: demonstrativitate, crize explozive, râs fără motiv, etc. În momentul când noi ne aflăm continuu în aceeași rețea, devenim dependenți de ea, iar toate rețelele existente au tendința de a ne informa în dependență de interesul informației accesate cel mai des.

C.: Cum aplicația dată poate să influențeze minorii din punct de vedere psihologic?

N.R-S.: Minorii au nevoie de comunicare și interrelaționare. Atunci când toate acțiunile lor se opresc la acțiunile unidirecționale dintre contactul internet-persoană, atunci ei refuză colaborarea cu semenii, apar complexe în comunicarea directă, ei devin pasivi în acțiuni și își dezvoltă imaginația, neavând formate deprinderile de a înțelege și a concretiza legătura cauză-efect de lungă durată. Apoi interesul de lungă durată va forma dependența de această rețea, în cazul când rețeaua este cu experimente bune minorii vor avea de învățat. În cazul „TikTok-ului”, se promovează linkuri și vizualizări pentru popularitate, însă lipsește contactul de lungă durată cu o persoană în care să existe interacțiuni reciproce.

C.: Aceasta poate să dezvolte anumite boli psihologice?

N.R-S.: Ceea ce este prea mult sau foarte puțin duce la formarea unor discrepanțe dintre noi și alte persoane. Dacă toți colegii au „TikTok”, iar copilul nostru nu are idee ce este aceasta, el va fi supus unei discriminări între semeni. Pentru a ne ajuta copiii minori și în special preadolescenții, noi am putea vizualiza împreună ceea ce îi interesează pe semeni. În așa mod, copilul va fi informat corect și va putea învăța din orice situație de viață. Boala este o stare când mintea sau corpul omului este supus unei transformări continue. Cu cât mai mult copii vor fi prezenți în orice rețea de socializare, cu atât mai mult vor gândi prin prisma valorilor transmise de această comunitate. Totodată discuțiile cu părinții, cu cadrele didactice a acelor momente vizualizate vot permite să fie analizate riscurile căror se supun persoanele ce fac diverse experimente și aceasta îi poate pregăti pentru viață.

C.: Cum aplicația poate să determine comportamentul social al copilului?

N.R-S.: Comportamentul unui preadolescent depinde foarte mult de oamenii din jurul lui. La această vârstă părinții nu au așa mare autoritate pentru copii și apar multe certuri între copii și adulții de referință. Preadolescenții cred în schimbări radicale și total diferite de cele ale părinților. În așa mod, ei pot fi manipulați de către cei care se pot afirma mai bine, de către cei populari și recunoscuți, doar pentru simplu fapt că își doresc și ei să devină populari sau să fie protejați de persoanele cu nume recunoscut.

C.: Copiii care postează în mod activ pe „TikTok” ar putea mai ușor deveni victime ale pedofililor?

N.R-S.: Rețelele necontrolate sunt ca drogurile netestate. De aceea pedofilii sau alte persoane cu diverse complexe sunt dispuși să utilizeze naivitatea și credibilitatea adolescenților, devenind fie un prieten de încredere cu copiii care nu au relații bune cu semenii sau adulții, fie să îi impună acestuia o relație de prietenie și suport psihologic. Apoi noi – oamenii greu refuzăm prietenilor care ne-au ajutat. Iar în cazul pedofililor, ei în 80% din cazuri construiesc relații psihoemoționale cu victimele, apoi ajung la contacte sexuale apropiate. În așa mod are loc formarea sentimentului de vină indus unui preadolescent care dorește să stopeze relațiile cu o persoană ce întră în zona lui intimă.

C.: Ce efecte asupra copiilor poate avea vizualizarea excesivă a conținuturilor cu caracter sexual și necenzurat?

N.R-S.: Conținuturile sexuale trezesc instinctele sexuale. Imaginile necenzurate duc la dezvoltarea creativității și dorinței de a testa acele experiențe. Copiii mai mari pot propune un joc sau o experiență altor copii mai mici care nu cunosc efectele și consecințele jocurilor. Apoi, tot ce este repetat de multe ori, se poate transforma pentru acest copil într-o normă de comportament, pentru alții pot rămâne traume active pe parcursul întregii vieți. Datele statistice ne demonstrează că un adult pedofil – foarte des a fost un copil supus abuzului în copilăria lui.

C.: Din experiența Dvs. profesională, cât de des părinții se adresează la psiholog pentru a cere ajutor, privind dependența față de rețelele de socializare a copiilor lor?

N.R-S.: Ar fi multe de spus a această temă. O dată cu învățământul online și mărirea numărului de ore pe internet, plus limitarea accesului la discuție cu colegii în formă directă, la uni copii s-au accentuat stările depresive, izolarea, s-a micșorat interesul pentru socializare. Alți copii din contra au devenit agresivi cu părinții sau au demonstrat comportamente autoagresive, s-a micșorat nivelul de motivație și dorința de a învăța. Practic săptămânal, cel puțin un caz nou ajunge la psiholog, iar maximum au fost 6 cazuri noi pe săptămână. Poate aceste cifre spun puțin, însă copii ajung la psiholog nu la început, când apar problemele în faza inițială, ci mai mult atunci când starea este critică și părinții au încercat orice, dar nu au reușit. Apoi recuperarea este de lungă durată și presupune efort din partea întregii familii.

C.: Ce pot face părinții pentru a-și proteja copiii pe „TikTok”?

N.R-S.: Părinții în primul rând trebuie să discute cu copii zilnic cel puțin 15 minute. Copiii se simt dispuși să păstreze relații cu părinții, în momentul în care ei sunt auziți sau li se prezintă modelul comunicării și susținerii reciproce. Unii părinți stau mai mult pe rețele decât copii, iar copiilor le impun limite. Se spune că, copilul nu va face ce îi spune mama și cu tata, ci va face ceea ce face mama și cu tata. Părinții ce implică copiii în diverse activități de mici, iar la o vârstă mai mare în responsabilitățile casei sau cele comune cu părinții, ei își vor proteja copiii de toate rețelele de socializare și de persoanele ce pot pune în risc viața și sănătatea copiilor proprii.

C.: „TikTok-ul” este o tendință care ar putea dispărea în rândul copiilor, la fel ca și „Balena albastră”, „Pokemon”?

N.R-S.: Da, cu siguranță toate sunt trecătoare și toate pot reveni. În lunile de primăvară și toamnă, comportamentele accentuate se intensifică, deoarece noi puțin timp petrecem afară și limităm accesul copiilor și adulților la comunitatea din mediul în care locuiesc.

C.: Vă mulțumesc!

Doina Buruiană