În cadrul unui interviu pentru www.tribuna.md, Pavel Voicu, ex-ministru al Apărării, ex-ministru al Afacerilor Interne, membru al Consiliului Republican al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a deschis mai multe paranteze despre principiile şi valorile sale de viaţă, dar şi despre viziunile pe care le are.

TRIBUNA: Domnule Voicu, aţi revenit recent în politica activă, iar aceasta este un motiv întemeiat să încercăm să aflăm mai multe despre dumneavoastră, chiar dacă anterior, fiind ministru, aţi fost suficient de mediatizat….

Pavel Voicu: Eu tot timpul am fost deschis în raport cu presa şi nu am ignorat nicio întrebare venită din partea colegilor dvs. de breaslă. De aceea, sunt gata şi acum să vă răspund la întrebări. Din câte înţeleg prin revenirea în politica activă aveţi în vedere alegerea mea în calitate de membru al Consiliului Republican al PSRM.

T.: Da, asta am în vedere. Ce v-a determinat să acceptaţi această funcţie?

P.V.:  Eu sunt om de echipă, iar PSRM are una dintre cele mai profesioniste şi eficiente echipe. Alegerea mea în calitate de membru al Consiliului Republican mă onorează nespus şi, totodată, reprezintă pentru mine o mare responsabilitate. Este pentru a patra oară când echipa PSRM mă deleagă în funcţii de mare responsabilitate, după ce anterior am fost ministru al Apărării, ministru al Afacerilor Interne şi consilier prezidenţial (la iniţiativa personală a Preşedintelui Igor Dodon). Atunci când echipa te tratează cu atâta încredere, eşti pur şi simplu obligat să te ridici la nivelul aşteptărilor care există în raport cu tine şi să generezi maximă eficienţă. Şi anume aceasta am de gând să fac în noua funcţie pe care mi-au încredinţat-o colegii.

T.: Răspundeţi oarecum milităreşte. Este aceasta o trăsătură definitorie a dumneavoastră?

P.V.: Întreaga mea viaţă am activat în funcţii în care astfel de noţiuni ca „disciplină”, „responsabilitate”, „eficienţă” etc. sunt de bază. Evident, aceasta nu avea cum să nu-şi lase amprenta asupra personalităţii mele, asupra felului meu de a fi. Aşa am fost educat şi cu timpul noţiunile menţionate mai devreme au devenit pentru mine repere în viaţă, care m-au ajutat să fac faţă cu cinste tuturor misiunilor ce mi-au revenit şi tuturor responsabilităţilor ce au reieşit din funcţiile deţinute până acum. Sunt convins că şi în activităţile politice de viitor, care reies din noua mea funcţie, aceste repere mă vor ajuta enorm.

T.: Aţi folosit ceva mai devreme cuvântul misiune. Ce înseamnă o misiune pentru dvs.? Dacă partidul v-ar încredinţa o anumită misiune politică, ce ar însemna aceasta pentru dvs.?

P.V.: Pentru mine o misiune este un obiectiv care trebuie realizat. În domeniile în care am activat eu până acum este o legitate de bază: ordinele nu se discută, dar se execută. Sigur o misiune nu este un ordin, ci o sarcină ce ţi se încredinţează, dar în partea ce ţine de executare comparaţii pot fi făcute. Întrebaţi ce aş face dacă partidul mi-ar încredinţa o anumită misiune politică? Aş face totul pentru a o realiza, pornind de la premisa că acest lucru e necesar echipei, dar şi potenţialilor beneficiari finali de rezultatele misiunii mele. Pentru un soldat (iar eu în suflet am fost şi rămân soldat, chiar dacă am grad de general) nu există o satisfacţie şi o mândrie mai mare decât să ştie că şi-a îndeplinit misiunea cu cinste, că ordinul a fost executat întocmai, iar rezultatele sunt pe măsură. Eu tot timpul am tratat lucrurile din acest unghi de vedere şi niciodată nu am avut motive să regret că am ales optica respectivă.

T.: Ce nu ați putea ierta niciodată? 

P.V.: Pentru mine personal nu există nimic mai mârşav şi mai josnic decât trădarea. Având pregătire militară, eu, de cele mai dese ori, involuntar, abordez lucrurile milităreşte. Iar pentru un militar nimic nu poate fi mai grav decât să se pomenească trădat într-un moment de maximă responsabilitate. De aceasta poate depinde chiar şi viaţa militarului respectiv, dar şi a camarazilor săi. În politică, desigur o trădare nu te poate costa viaţa, dar aceasta nu înseamnă că trădarea are efecte mai puţin grave. Colegii îmi spun uneori că nu există pădure fără uscăciuni şi că, uneori e mai bine ca trădătorii să-şi arate adevărata faţă şi să plece decât să încurce echipei, dar eu oricum, de fiecare dată când mă confrunt cu trădarea, rămân cu un gust amar. Aşa am fost eu educat, aşa m-am format ca personalitate şi, indiferent de circumstanţe sau argumente, nu pot şi nu cred că voi putea vreodată să accept trădarea.

T.: Ce principiu valorează cel mai mult pentru dvs.?

P.V.: Corectitudinea. Eu tot timpul am promovat ideea că trebuie să tratezi oamenii din jur aşa cum ţi-ai dori să te trateze ei pe tine. Iar cel mai important pentru mine este să fiu tratat corect, de aceea şi îi tratez pe toţi cu maximă corectitudine. Eu niciodată nu am acceptat să-mi formez o părere despre o persoană, o echipă, un proces oarecare în baza celor ce-mi spun alţii. Tot timpul mă documentez personal – îmi formez opinia vizavi de cineva sau ceva doar în baza observaţiilor şi concluziilor proprii. Aşa e corect şi anume aşa îmi doresc să fiu tratat şi eu.

T.: Şi dacă tot v-am întrebat de principii, nu pot să nu vă întreb şi de valori…?! 

P.V.: Eu sunt adeptul şi promotorul valorilor tradiţionale ale poporului nostru – familie, religie, tradiţii strămoşeşti. Din acest punct de vedere nu cred că mă deosebesc de marea majoritate a oamenilor ce trăiesc în Moldova. Şi sincer vă spun că mă mândresc mult că sunt unul dintre acei care păstrează şi promovează valorile noastre de veacuri, căci, dacă nu am face acest lucru, am degrada ca  societate, indiferent de ce ne spun unii aşa-zişi promotori ai valorilor de alternativă.

T.: Având aceste viziuni, principii şi valori, credeţi că veţi reuşi să rezistaţi în politica din Republica Moldova?

P.V.: Nu doar că voi rezista – aceste viziuni, principii şi valori mă vor ajuta să fac, împreună cu colegii  mei, politică de succes în beneficiul minunaţilor noştri cetăţeni, care, cu siguranţă, merită o viaţă mai bună.