[ X ]
[ X ]
[ X ]
(INTERVIU) Pavel Cebanu, președintele FMF: „Fotbalul prea multe schimbări nu are, dar s-a schimbat interesul pentru acest sport” (partea I)
8 Septembrie

Președintele Federației Moldovenești de Fotbal (FMF), Pavel Cebanu, într-un interviu acordat pentru CURENTUL, a vorbit despre schimbările care au loc în fotbal, asupra cărui aspect FMF lucrează cel mai mult, de ce este nevoie ca fotbalul moldovenesc să progreseze, cum colaborează cu instituțiile de stat, care este situația cu Stadionul Republican și ce își propune Federația să realizeze până la sfârșit de an.

CURENTUL: Domnule Cebanu, în ianuarie ați fost reales în funcția de președinte al FMF. Cum calificați activitatea Dvs. în FMF după 5 mandate? Ce s-a schimbat timp de 20 de ani?

Pavel Cebanu: Sportul, de când el există, nu are mari schimbări, orice gen. Fotbalul este frumos pentru că regulile de joc nu se schimbă deja de o sută de ani, câștigătoarea se decide în teren, iar învingătoare devine echipa mai puternică. Se mai întâmplă uneori greșeli de arbitraj, cum a fost cazul lui Bahramov în anul 1966. Dar în general, fotbalul e același cum se juca și în secolul trecut. În ultima perioadă în fotbal tot mai mult este prezentă tehnica performantă. Cel mai recent caz unde tehnologiile au intervenit a fost Cupa Confederațiilor, în momentul când a fost marcat un gol și a fost nevoie de înregistrarea video pentru ca arbitrul să poată lua decizia dacă s-a marcat sau nu.

Fotbalul prea multe schimbări nu are, așa cum se juca cu 11 oameni în teren, așa și a rămas. Intervin doar unele nuanțe, spre exemplu când se fac 2 sau 3 schimbări ale jucătorilor în timpul meciului. Așa și la noi.

Ce s-a schimbat? S-a schimbat cu siguranță interesul pentru fotbal. Au început să joace mai mulți copii. Noi dezvoltăm foarte rapid și puternic fotbalul de masă din țară. Facem acest lucru din considerentul că, acum, după ce Moldova a devenit independentă, vrem să atragem mai mulți copii și lucrăm la val ca să-i aducem în fotbal.

Deja la al șaselea mandat, împreună cu echipa FMF lucrăm asupra calităților. Am format Asociațiile raionale de fotbal unde copii petrec campionatele lor. Noi și în campionatele pentru copii și în campionatele mari lăsăm cele mai bune echipe, care au un rezultat bun, fiindcă din aceste echipe se formează selecționatele țării. Cei care abia încep cariera de fotbalist joacă în campionatele raionale.

_MG_9946

C: De ce, totuși, fotbalul moldovenesc nu se ridică la nivelul celui european? De ce avem nevoie pentru ca acest lucru să se întâmple? Nu cred că-i doar vorba de bani.

P.C.: Știți probabil că Sheriff s-a calificat în faza grupelor Ligii Europei. Este acesta un rezultat? Da, cred că este și unul foarte bun. Echipa deja al patrulea an se califică.

Multe țări, așa ca Georgia, care are jucători în toată lumea, nu are așa echipă. Kazahstanul, care e o țară foarte mare, are tot o echipă calificată. Nu cred că trebuie să spunem că noi nu avem performanța necesară.
Fotbalul la noi ar trebui să devină un joc național, trebuie să-l iubim, trebuie să existe interesul.

Cu riscul să mă repet voi spune că la noi, din păcate, părinții și antrenorii vor performanțe de la copii, iar aceștia, la rândul lor, nu vor să joace.
Vă dau un exemplu: Soția își întreabă bărbatul de ce nu duce copilul să joace fotbal? Soțul îi răspunde că l-a dus de câteva ori, dar el nu are nici un interes. Primul lucru care l-a cerut băiatul dimineața a fost calculatorul, nu mingea.

Dacă cerea acea minge, atunci el ar fi vrut să meargă să joace afară fotbal. FMF poate să atragă copii în școlile de fotbal, dar noi nu-i putem impune să joace fotbal. Aici e un paradox.

Veteranii de fotbal nici nu au visat la așa condiții care le are acum tânăra generație. Copii sunt îmbrăcați de la șosete până la chipiu. Au echipamente, mingi, terenuri, etc.. Nimeni nu mai joacă pe glod, așa cum era înainte.

Lumea se dezvoltă, dispar acele metode care „căleau” fotbaliștii – străzile.

Personal, până la 16 ani, când am venit în Chișinău, nu aveam unde să mă întâlnesc cu alți tineri și jucam fotbal pe străzi, cum și mulți alții au făcut acest lucru. Ca Epureanu care a venit din Cantemir, spre exemplu. Nu erau școli de fotbal înainte. Acum de la 8 ani copii sunt aduși de bunici, părinți cu mașinile la antrenament.

Noi jucam pe străzi și mai multe partide, terminam în mahalaua asta și fugeam în cealaltă că acolo se începea alt joc. Poate e și asta. Dar noi lucrăm asupra acestui aspect. Sunt școli de fotbal în țară, degrabă vom deschide și la Durlești o școală specializată de fotbal. Dar acest lucru trebuie să fie iubit. Sportul național este oină, nu fotbal.

C: Câte Academii de Fotbal sunt în țară?

P.C.: Avem în țară Academia Sheriff din Tiraspol, școala de fotbal de la Buiucani, școala de fotbal al FC Zimbru, sunt școli în Bălți puternice, așa cum au fost în Cahul înainte, Nisporeni, etc..

Școlile lucrează ca și înainte, doar că deja după programul nostru, nu după cel al Ministerului Educației.

Acum luptăm pentru ca sportul să fie disciplină în școli. Un an în urmă se zvonea că vor să scoată din programul școlar disciplina de educație fizică pentru că încurcă la nota medie a școlarilor. Asta-i un nonsens.

Noi am ridicat această întrebare și la FIFA să ne ajute pentru ca disciplina de educație fizică, care era de 2 ori pe săptămână, să rămână cel puțin o lecție. Oricum elevii joacă fotbal. Noi când învățam, dacă din 45 de minute nu jucam 15-20 minute fotbal, asta nu era lecție. Mai avem ideea de a introduce lecția de fotbal în școli, dar avem de lucrat cu asta.

C: Cum conlucrați cu instituțiile statului, Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Național Olimpic și Sportiv, etc..?

P.C.: Noi sigur că încercăm să conlucră cu instituțiile statului. Avem de exemplu Cupa Guvernului cu 8 mii de participanți. În fiecare an la Cupa „Guguță” participă peste 10 mii de copii. Statul ia unele poziții în acest turneu, federația alta. Acest turneu îl petrecem de vreo 15 ani împreună.

Înțelegem că acum anume așa e situația și noi nu putem depinde numai de stat, știm că le este greu. Sunt și alte genuri de sport care fără ajutorul statului nu fac față. Noi până când cu ajutorul FIFA și UEFA putem să trecem aceste momente și de aceea noi nu prea ne axăm pe ajutorul statului. Noi până când ne descurcăm.

Cred că fotbalul la noi se dezvoltă, asta au demonstrat-o și Sheriff. Dar am spus-o și mai repet: Trebuie să lucrăm mai mult împreună toți și antrenorii, mai ales care se ocupă de copii. S-a terminat timpul din fosta URSS, nu se mai întoarce nimic înapoi, noi trebuie singuri să ne făurim soarta noastră, să lucrăm să nu așteptăm ajutor de undeva. Cel mai important este ca fiecare să-și îndeplinească munca sa. Noi toți suntem experți și în fotbal ,și în economie, drept, dar fiecare trebuie să se ocupe cu ceea ce poate și atunci în țară o să fie tot bine.

C: Aveți careva programe pentru antrenori, pentru a le mări gradul de profesionalism?

P.C.: Da, sigur. Împreună cu UEFA avem diverse programe. După studii, antrenorii obțin licența C, B, A și Pro Europeană. În Moldova 50 de antrenori au licența Pro, așa cum o au și renumiții antrenori. Ei fac studii în instituții speciale. Fiecare antrenor obține astfel de licență, dar depinde de fiecare în parte cum se perfecționează mai departe. Să ai diplomă este doar un pas, încercările urmează în teren, când antrenezi, educi o întreagă echipă. Depinde și de condiții, evident, de profesionalismul jucătorilor. Trebuie să știi cum să petreci un antrenament, dar și să știi pentru cine faci asemenea antrenament.

C: De ce Federația, dacă tot conlucrează cu statul, nu ar lua sub control și construcția unui Stadion Republican? Terenul de lângă Circ era predestinat unei astfel de construcții, acum acolo stă o benzinărie. Ați încercat cumva să veniți în contact cu instituțiile statului responsabile?

P.C.: Vreau să vă spun că Stadion Republican avem și acum, dar știm care-i starea lui. Aici trebuie să se implice statul, federația singură nu are cum face față. Timp de 6 mandate noi ne-am făcut oficiul nostru, stadioanele noastre, terenuri de lucru, am construit centrul de pregătire, dăm în exploatare terenuri de fotbal, săli. Astfel de edificii, care se construiesc un an – doi nu costă atât de mult și dacă avem posibilitatea atunci o facem.

Centrul de pregătire l-am început cu un teren și un hotel, apoi ne-am extins la încă un hotel și încă 2 terenuri. Pentru un stadion modern și performant unde să se joace meciurile internaționale, televiziunea să aibă vreo 25 de camere, costă foarte mult. Fără implicarea statului noi nu avem competențele necesare. Desigur că noi am fost tot timpul alături și cum putem ajutăm, aici trebuie să se implice și CNOS și MTS, FMF, Federația de atletism, etc.. Fiecare trebuie să se implice, cât poate dona o instituție, alta, pentru a uni donațiile și a face acel stadion pentru orice gen de sport, nu doar fotbal. O singură entitate nu poate face acest lucru.

Noi am avut și proiectul unui astfel de stadion, când a fost demolat, dar în ultimul moment FMF a fost înlăturată și s-a conlucrat cu alte instituții. Un rezultat nu avem astăzi.

C: Văd că se dau multe stadioane în exploatare de către FMF. Cum vă reușește acest lucru?

P.C.: Noi avem diferite programe. Comitetul Executiv, din care fac parte 20 de membri din întreaga țară, discută diferite aspecte ce țin de prima necesitate pentru fotbalul Moldovei. Fotbalul de masă are nevoie de teren pentru că se cer rezultate de la copii, dar pentru rezultate trebuie să oferi ceva. Cu asta am început.

Când am venit la Federație arendam câteva cabinete de pe Ștefan cel Mare unde era și Camera de Înregistrare, și MTS și alte oficii. Pentru început am construit acest oficiu – Casa Fotbalului cum zice FIFA, pentru lucrători, acum fiecare are biroul său și s-a liniștit tot. Ne-am creat condiții pentru lucru și lucru s-a început. Știm că s-a pornit greu proiectul cu mini terenurile, nimeni nu vroia să se implice. Primul mini stadion l-am făcut la Copceac și ceilalți văzând că se poate au cerut mai mult, am lăsat proiectul pentru 2020 pentru a satisface cerințele proiectului care stau 7-8 ani la rând. În 2020 vom reveni iar la acest proiect pentru că pe un astfel de stadion poți juca pe orice timp. Acum dacă plouă, ninge, copilul vine acasă curat.

_MG_9953

C: Într-un interviu pentru Profit, ați menționat că stadioanele din Hîncești, Bălți, Orhei, Speia urmează sa beneficieze de iluminare artificiala până în toamnă. Acest lucru s-a făcut deja? Știu că ați spus și că stadionul din Hîncești are unele probleme de rezolvat apoi se va implementa.

P.C.: Suntem ferm convinși că stadioanele Hîncești, Orhei, Speia, Bălți vor avea numaidecât iluminat artificial, poate nu în toamnă, dar în acest an numaidecât. Aici e nevoie de muncă și bani. Așa ceva la noi demult nu s-a făcut încă de la Stadionul Republican. Noi lucrăm cu firmele. Deja aproape tot e făcut și nu văd nici o problemă, noi conlucrăm cu primarul din Hîncești foarte bine la acest capitol.

Cu terenul Speia cred că sunt careva nuanțe, nu se știe dacă clubul va juca pe acest teren, pentru că acum ei vor să treacă să joace în Ghidighici, unde înainte juca Rapid Ghidighici. Nu are sens să instalăm iluminare și să nu joace nimeni pe teren. O să ne gândim la acest aspect. Cu celelalte orașe avem conlucrare bună și cu primarii și nu se pune la îndoială că vom duce proiectul până la capăt.

Notă: Partea a II-a a interviului va fi publicată pe parcursul zilei de mâine.

Cristina Parfeni

Foto: Andrei Boguș

Inapoi la arhiva noutaților