În cadrul unui interviu acordat site-ului nostru, Oleg Ţurcan, om de afaceri, filantrop, a expus un şir de viziuni interesante privind dezvoltarea economică şi mediul de afaceri.

Î: Dle Ţurcan, sunteţi în afaceri de mai bine de două decenii şi cunoaşteţi „din interior” care este starea economiei naţionale. Ce descriere credeţi că i s-ar potrivi cel mai bine economiei naţionale la moment?

O.Ţ.: Economia naţională este în derivă – nu putem spune nici că se dezvoltă, dar nici că se duce la fund, după cum afirmă unii, deşi există suficiente indicii că perioada pe care o traversăm nici pe departe nu este bună. Dacă e să folosim o expresie din alt domeniu, aş zice că economia naţională încă se menţine pe linia de plutire, dar incertitudinea care o marchează nu permite de făcut careva pronosticuri despre cum vor evolua lucrurile în continuare. Putem doar constata o situaţie anume, dar şi să sperăm că starea generală de incertitudine va trece cât se poate de repede şi vom putea vorbi în termeni mult mai concreţi despre dezvoltarea economiei în continuare.

Î: Ce generează incertitudinea despre care vorbiţi?

O.Ţ.: E vorba de mai mulţi factori externi şi interni. Când vorbim de factori externi, trebuie să avem în vedere, în primul rând, războiul din Ucraina, care s-a expus serios asupra mediului de afaceri din Moldova. Acest război practic a pus pe stop activităţile investiţionale, pentru că nimeni nu investeşte în zone unde securitatea e la nivel minim. Mai mult ca atât, unii agenţi economici au decis deja sau sunt pe cale de a pleca din Republica Moldova. De asemenea, războiul a afectat lanţurile logistice regionale, ceea ce iarăşi a exercitat presiuni asupra mediului de afaceri autohton. În al treilea rând, să nu uităm de faptul că Moldova a devenit fie punct de tranzit, fie punct final pentru multe mărfuri ucrainene, ceea ce iarăşi pune o anumită presiune pe piaţa internă. În context nu pot să nu menţionez că, urmare a situaţiei create, au apărut şi unele oportunităţi, care încă nu au fost valorificate la maximum.

Vorbind despre factori externi, trebuie să luăm în calcul şi reorientarea multor investitori de talie internaţională spre zone mult mai atractive din punct de vedere al forţei de muncă, al costurilor de producere. Aici am în vedere şi Africa de nord, şi unele ţări asiatice. Tendinţa este tot mai pronunţată şi aceasta sporeşte incertitudinea despre care spuneam mai devreme.

Iar dacă vorbim de factori interni, ei sunt mai mulţi – începând de la incertitudinea legată de reforma justiţiei (orice agent economic, înainte de a face o investiţie serioasă, se asigură că justiţia este independentă, funcţională, eficientă, aceasta fiind o garanţie în plus că investiţia sa va fi protejată) şi terminând cu incertitudinea legată de eforturile depuse de autorităţi în vederea liberalizării continue a pieţei muncii. Ca să nu mai vorbim deja de incertitudinea ce planează la capitolul capacităţii statului de a proteja producătorii autohtoni. Iar protecţia producătorilor autohtoni înseamnă inclusiv crearea de noi locuri de muncă, precum şi păstrarea locurilor de muncă existente, ceea ce ar contribui şi la soluţionarea altei mari probleme cu care se confruntă Republica Moldova – depopularea. Apropo, astăzi sunt nevoit să constat că multe companii se confruntă cu insuficienţă de forţă de muncă – atât calificată, cât şi necalificată. Iar autorităţile, în loc să ajute la soluţionarea problemei, deseori creează impedimente.

La capitolul factori interni aş invoca şi incertitudinea care ţine de legislaţie, în special cea fiscală. Regulile de joc se schimbă prea des şi aceasta nu e deloc bine pentru business.

Î: Aţi putea deschide parantezele şi să ne spuneţi ce concret aveţi în vedere, menţionând protecţia producătorilor autohtoni?

O.Ţ.: Unul din pilonii de bază ai economiilor dezvoltate este protecţia şi susţinerea producătorilor autohtoni. Căci, producători autohtoni înseamnă şi mai multe locuri de muncă, şi mai multe taxe şi impozite la buget, şi potenţial de export mai mare, şi mai multe garanţii din punct al securităţii statului pe multiple dimensiuni etc. Rolul producătorilor autohtoni trebuie să fie unul de bază, dacă ne dorim ca economia să fie cu adevărat dezvoltată. Pentru aceasta producătorii autohtoni trebuie susţinuţi, protejaţi, pentru că, în final, sunt cei mai de nădejde parteneri ai statului.

Ţările care neglijează producătorii autohtoni nu pot dezvolta alt model de economie decât cea de consum. Astfel, piaţa internă este invadată de produse şi mărfuri străine, numărul de locuri de muncă este cu mult mai mic decât în cazul în care accentul se pune pe producătorii autohtoni, iar taxele şi impozitele din activitatea de întreprinzător sunt substituite în mare parte de taxe achitate la import. Ca să nu mai vorbim de faptul că statul devine vulnerabil şi restanţier pe multiple dimensiuni – începând de la securitatea alimentară şi terminând cu cea energetică.

Eu nu critic pe nimeni, ci doar constat că economia Republicii Moldova este una de consum, iar problema reorientării ei spre producere nu este examinată la modul serios. Şi aceasta descurajează producătorii autohtoni, care nu se simt protejaţi şi motivaţi să se dezvolte. Dacă ne dorim cu adevărat să avem o economie dezvoltată, atunci un prim pas în această direcţie trebuie să fie schimbarea atitudinii faţă de producătorii autohtoni.

Î: Sub ce formă credeţi că ar trebui să se manifeste susţinerea statului pentru producătorii locali?

O.Ţ.: Formele de suport din partea statului pot fi diferite şi aici chiar nu e cazul să inventăm bicicleta. Trebuie doar să fie studiată experienţa altor ţări şi de preluat cele mai bune practici. Şi, apropo, este o mare confuzie atunci când se consideră că statul poate ajuta producătorii autohtoni doar financiar. Da, suportul financiar este important, mai ales când e vorba de subvenţii sau de asigurarea accesului la mijloace financiare în condiţii avantajoase. Însă, nu trebuie să examinăm lucrurile doar din acest punct de vedere, pentru că apare veşnicul argument „Nu sunt bani” şi atunci totul este pus pe pauză, ca să nu zic – stopat în general. Suportul din partea statului se poate manifesta diferit. Unele ţări, pentru a-şi proteja piaţa internă, introduc aşa-numitele măsuri de salvgardare. Alte state aleg pur şi simplu politica de a nu discrimina producătorii autohtoni, creând reguli de joc care-i dezavantajează în raport cu importatorii. Acest aspect este extrem de important, mai ales pentru ţări ca Moldova unde producătorii sunt limitaţi în posibilităţi şi nu pot face faţă concurenţei cu marii giganţi internaţionali.

De asemenea, suportul statului se poate manifesta prin proiecte, informări, prin finanţarea lucrărilor de reabilitare sau de construcţie a reţelelor de irigare, care în perioada sovietică acopereau o bună parte din suprafeţele agricole din republică. Dacă acest lucru ar fi făcut, ar dispărea multe probleme şi speculaţii la tema secetei, schimbatul de culturi agricole etc. De asemenea, aceasta ar permite reorientarea fermierilor spre culturi tehnice, care ar oferi venituri mai mari decât cerealele tradiţionale.

Deci, suportul statului nu se manifestă doar prin mijloace financiare alocate sau prin taxe de protecţie aplicate – el se poate manifesta şi prin înţelegere şi atitudine corectă. Dar pentru aceasta trebuie să existe viziune şi voinţă şi, evident, să fie conştientizat faptul că suportul acordat producătorilor locali nu e suport acordat cuiva anume, ci însuşi statului. Cu cât mai puternici vor fi producătorii autohtoni, cu atât mai puternic va fi statul.

Î: Care domenii ale economiei naţionale credeţi că ar trebui să fie prioritare pe agenda factorilor decizionali din Moldova, din punct de vedere al suportului din partea statului şi al dezvoltării ulterioare?

O.Ţ.: În primul rând, agricultura. Moldova e un stat agrar cu un enorm potenţial agricol şi acesta trebuie valorificat la justa valoare. Mai ales că agricultura stă la baza dezvoltării altor domenii importante, cum ar fi, spre exemplu, industria de procesare. Ca să nu mai vorbim de faptul că o agricultură dezvoltată poate oferi cele mai bune soluţii pentru asigurarea securităţii alimentare a ţării. Apropo, dacă vorbim de industria de procesare, ar fi cazul de menţionat că anterior aceasta era una de bază în economia naţională. Eu cred că factorii decizionali trebuie să identifice toate posibilităţile pentru a stimula industria respectivă, pentru că ea e de mare perspectivă.

În al doilea rând, cred că statul trebuie să acorde o atenţie deosebită întreprinderilor din domeniul energetic, inclusiv celor noi ce pot apărea pe parcurs. În lumina evenimentelor din ultimii ani, este clar că Republica Moldova trebuie să-şi consolideze securitatea energetică, iar afacerilor din acest domeniu trebuie să le fie acordat tot suportul necesar. Anterior, posibilităţile de intervenţie în acest domeniu erau extrem de limitate, pentru că spaţiu de manevră practic nu exista şi Moldova era total dependentă de factori externi la capitolul asigurare cu resurse energetice. Dar lucrurile s-au schimbat radical, au apărut alternative şi oportunităţi serioase şi ele trebuie valorificate. Merită atenţie în special sursele de energie alternativă, inclusiv producerea energiei ca urmare a prelucrării deşeurilor. Dacă se va acţiona cu promptitudine în direcţia menţionată, va spori nivelul de securitate energetică, ceea ce va face ţara mai puternică, creând şi premise pentru dezvoltarea economiei, în general.

Apropo, vorbind de investiţii în acest domeniu important, nu putem să nu menţionăm că statul este obligat să asigure un mediu concurenţial sănătos, să combată schemele pe care le fac diferiţi şmecheri. Chiar recent în presă a apărut o investigaţie care a scos în evidenţă faptul că organele de stat nu doar că nu se implică în volum deplin, dar şi tolerează scheme într-un sector atât de sensibil. Asemenea atitudine este inacceptabilă.

În al treilea rând, cred că o atenţie deosebită merită sectorul IT. Potenţialul de dezvoltare al acestuia este unul enorm şi statul trebuie să acorde suportul necesar. Acest domeniu poate realmente da un impuls puternic dezvoltării economiei naţionale. În context, aş dori să menţionez că acest domeniu s-a dezvoltat destul de bine, mai ales în ultimul deceniu, şi această dezvoltare s-a datorat inclusiv suportului şi implicării autorităţilor. Aici aş menţiona îndeosebi crearea HUB-ului în domeniul IT. Este un exemplu pozitiv, iar practica respectivă trebuie dezvoltată.

Sunt şi alte domenii relevante în contextul întrebării dvs., dar cele trei menţionate de mine cred că sunt cele mai importante.

Î: Are economia naţională potenţialul necesar pentru a se dezvolta şi a deveni una cu adevărat puternică?

O.Ţ.: Da. Pentru aceasta însă e nevoie să dăm dovadă de abordări strategice, de viziune şi de dorinţă ca acest lucru să se întâmple. Mai concret, e nevoie de un amplu plan de dezvoltare a economiei naţionale, care să aibă la bază un studiu amănunţit a ceea ce reprezintă economia naţională la moment, care sunt domeniile vulnerabile, dar şi cele de perspectivă, riscurile ce există sau pot apărea şi cum pot fi ele gestionate, oportunităţile pe care le avem şi cum pot fi ele valorificate. Acest plan trebuie să includă acţiuni pe termen lung – 5, 10, 20 de ani şi să fie adoptat prin lege, ca să nu fie schimbat, odată cu schimbarea guvernării. Având la bază un asemenea plan şi implementându-l conştiincios, nu doar că vom putea ameliora starea economiei naţionale, dar şi vom putea asigura dezvoltarea acesteia, aşa cum o cer interesele ţării.