Interviu al www.curentul.md cu Natalia Ceban, managerul biroului companiei de construcţii „Lagmar-Impex”.    

C: În Moldova sunt multe companii de construcţii. Ce v-a determinat să alegeţi anume „Lagmar-Impex”?

N.C.: Chiar dacă, aşa cum spuneţi, la noi în ţară sunt multe companii de construcţii, trebuie să înţelegeţi că „Lagmar-Impex” are ceva ce o face deosebită de alţi agenţi economici din domeniu. Nu cred că voi greşi dacă voi spune că anume compania noastră este locul unde munca se împreunează cu creaţia. Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna la colectivul nostru e faptul că la noi nu există abordări pur tehnice, adică doar să respectăm anumiţi parametri, anumite limite de acţiune şi atât. Nu. Fiecare proiect este conceput ca o operă de artă, e abordat cu multă creativitate, pentru că pornim de la ideea că omului trebuie să-i oferi un loc de trai nu doar sigur, ci şi confortabil, plăcut ca aspect. Aceeaşi abordare o avem şi în cazul construcţiilor nelocative. Or, la serviciu, la cumpărături, oriunde omul trebuie să se simtă maximal confortabil, iar datoria noastră o vedem anume în a-i asigura confortul respectiv.

C: Aceasta e o abordare impusă de conducerea companiei?

N.C.: Nu ştiu dacă impusă e cuvântul potrivit în acest context. Pentru că ceva cu adevărat frumos nu poţi obţine printr-o simplă impunere – trebuie să dai dovadă şi de multă dăruire, de multă pasiune, să depui suflet în ceea ce faci. De aceea, cred că mai corect ar fi de spus că managementul companiei noastre are o viziune, iar noi ceilalţi o împărtăşim şi contribuim împreună la implementarea ei în practică. De fapt, nu cred că voi greşi dacă voi spune că aceasta e viziunea noastră comună. Or, într-un colectiv ca cel al „Lagmar-Impex” nu poţi să te prefaci că-ţi place ceva, că împărtăşeşti ceva. Jumătăţile de măsură şi abordările formale nu e despre noi. La noi sau te încadrezi în echipă, fiind în totalitate compatibil cu ceilalţi membri, sau nu te încadrezi. Credeţi-mă, cine nu e compatibil, simte acest lucru din start şi nici nu se aventurează să-şi încerce norocul. Iar această compatibilitate, acest avansat spirit de echipă care este la „Lagmar-Impex” ne ajută să ne mişcăm mereu înainte – toţi tragem carul cu aceeaşi forţă şi în aceeaşi direcţie, iar rezultatele sunt pe măsură.

C: Apropo, de echipă. Există careva cerinţe aparte cărora trebuie să corespundă angajaţii? În raport cu Dvs., au fost vreodată formulate careva cerinţe specifice?

N.C.: Desigur, expres nimeni nu formulează astfel de cerinţe. Dar, din observaţiile mele, pot concluziona că principala cerinţă căreia trebuie să-i corespundă toţi angajaţii este profesionalismul. Fiecare trebuie să fie un bun profesionist în domeniul de care e responsabil. A doua cerinţă este spiritul de echipă, căci, oricât de bun profesionist nu ar fi cineva, dacă nu are capacitatea de a se manifesta ca parte integrantă a echipei, eficienţa sa va fi cu mult sub capacităţile pe care le are. A treia cerinţă este dedicaţia. Spuneam ceva mai devreme că la noi nu merg abordările pur tehnice – trebuie să te dedici în totalitate, fiind conştient de faptul că ceea ce faci e într-un fel o artă, iar dăruirea de sine, pasiunea în acest caz sunt ingrediente fără de care succesul ar fi imposibil. Desigur, sunt şi alte aspecte relevante în contextul întrebării dvs., dar cred că acestea trei sunt cele mai importante.

C: Cum aţi caracteriza relaţia dintre conducerea companiei şi angajaţi?

N.C.: Una bazată pe respect, corectitudine, apreciere, colegialitate. Conducerea companiei creează toate condiţiile necesare ca fiecare angajat să-şi poată pune în valoare potenţialul. Aceasta e bine şi pentru companie, care beneficiază din plin de capacităţile angajaţilor, dar şi pentru angajaţi, pentru că au posibilitatea să se dezvolte continuu, să urce noi trepte din punct de vedere profesionist. Mie personal îmi place că managerii companiei ştiu să aprecieze la justa valoare contribuţia fiecărui angajat. Nu au fost cazuri când efortul depus să nu fie răsplătit în modul cuvenit, iar aceasta e o motivaţie suplimentară ca azi să fii mai bun decât ieri, iar mâine – mai bun decât azi. Şi, apropo, eu nu am sesizat niciodată ca managerii să se poziţioneze ca superiori care dau indicaţii şi datoria ta este să le execuţi. Din contra, în tot şi în toate domneşte un spirit de colegialitate, oamenii îşi fac munca cu plăcere, dar nu impuşi de ordinele şefilor. Şi aceasta ne face să ne simţim la companie ca acasă, ca parte a unei familii mari şi unite.

C: În opinia Dvs., în ce constă reţeta succesului „Lagmar-Impex”?

N.C.: În tot ceea despre ce am vorbit până acum, iar dacă ar fi să generalizez, atunci aş spune: în faptul că ne percepem activitatea ca pe o artă şi o îmbinăm armonios cu munca depusă în fiecare zi; avem o echipă de profesionişti care muncesc cu dedicaţie, cu pasiune, pun suflet în tot ceea ce fac; conducerea ne creează toate condiţiile pentru a ne pune în aplicare potenţialul; suntem o echipă mare şi unită care trage carul în aceeaşi direcţie; ne gândim permanent la cei care sunt beneficiarii finali ai proiectelor noastre şi care, suntem siguri, merită cele mai bune condiţii.

C: Ce planuri de viitor aveţi?

N.C.: Toate planurile mele, cel puţin la această etapă, sunt legate de „Lagmar-Impex”. Îmi doresc să cresc împreună cu compania, să urc noi trepte profesionale şi să văd că munca mea, depusă zi de zi, e necesară şi aduce multă satisfacţie beneficiarilor finali ai proiectelor noastre.