Deși avea o carieră de succes în R. Moldova, acum 2 ani, jurnalista Elena Robu a decis să plece în Franța. De ce a plecat, cum s-a adaptat, cum se vede R. Moldova de la distanță și ce rol joacă diaspora în dezvoltarea țării, ea ne-a vorbit în interviul ce urmează.

CURENTUL: După o experiență de peste 16 ani în presa din Republica Moldova ați decis să plecați în Franța. Care au fost motivele care v-au determinat să luați această decizie?

Elena Robu: Unul dintre președinții Finlandei zicea foarte bine despre capacitățile de apărare a unei țări: înainte să investești în apărare, trebuie să fii sigur că cetățenii țării vor să apere ceea ce au. Vorbim despre un anumit nivel de viață pe care oamenii să vrea să îl apere.

Parafrazând, pot spune că înainte să investești în jurnalism trebuie să înțelegi dacă cetățenii din acea țară au nevoie să fie informați, dacă doresc să se informeze, dacă înțeleg că un om informat este un om competent, un om puternic care nu poate fi ușor manipulat și care are o gândire critică și constructivă pentru societate.

Or, actualmente, R. Moldova nu este nici pe departe țara care să aibă acei cetățeni care să dorească să fie informați. Și vorbesc aici despre toate domeniile. Suntem foarte departe de realitățile unor țări democratice și de aceea avem probabil ceea ce merităm.

Dacă vreau să fac mai mult în domeniul jurnalismului, asta cu siguranță nu o pot face acasă.

Din păcate, asta e realitatea, chiar dacă la nivel profesional continui să fac un aport personal în construirea unei societăți mai sănătoase în Republica Moldova prin portalul de știri pe care îl gestionez și îl pun la dispoziția cetățenilor.

Rezumând ceea ce am spus mai sus: nu am decis să plec din R. Moldova, am decis să fac mai mult în domeniul jurnalismului.

C.: Cum v-ați acomodat în această țară? Ce impact a avut această plecare asupra activității de jurnalist?

E.R.: În opinia mea acomodarea este atunci când pleci de la bine la rău, fiindcă ai o luptă interioară dură. Însă dacă se întâmplă invers, nu cred că pot vorbi despre o acomodare. Aș zice că este vorba mai degrabă despre un nou stil de viață, o nouă cultură, noi prieteni, o nouă societate în care cetățenii pot exprima liber opiniile proprii și paradoxal pentru noi, cei veniți din Republica Moldova, se mai și fac lucruri conform acelor opinii ale cetățenilor.

În același timp, plecarea mea de acasă mi-a permis să înțeleg ce înseamnă diaspora și ce înseamnă să fii în diaspora. Ieșind din țară, suntem automat în diasporă, este un fenomen care se produce instantaneu. Activitatea mea profesională este dedicată în mod special diasporei. Ceea ce se întâmplă în străinătate cu conaționalii noștri acoperă o varietate largă de subiecte. Iată de ce, de când sunt în străinătate, a crescut și spectrul subiectelor abordate pe portalul de știri www.elenarobu.md – ER NEWS.

Cu tot respectul, dar acasă activitatea unui jurnalist este redusă la puține subiecte, pentru că oamenii/publicul sunt limitați de un sistem care le oferă un spectru restrâns de teme și care nu le permite să iasă din acel sistem. Sunt teme de rutină care reușesc să satureze spațiul public și care, poate, reprezintă motivul pentru care cetățenii noștri nu mai doresc să se informeze.

C.: Ce subiecte puneți în discuție cel mai des în articolele de pe portal?

E.R.: Așa cum spuneam și mai sus, publicul poate regăsi pe portalul de știri ER NEWS subiectele de importanță maximă care vizează diaspora. Consider că viitorul R. Moldova rezidă în diasporă și mai puțin în cei care au rămas acasă și trăiesc cu ziua de azi. O țară, o națiune nu poate trăi doar cu ziua de azi și doar pe ajutorul material din partea diasporei.

C.: Știm că în Franța ați devenit membru al unei Asociații de Jurnaliști. Oferiți-ne detalii.

E.R.: Da, așa este. Este vorba despre o asociație care întrunește peste 200 de jurnaliști și comunicatori din departamentul Loire. Ceea ce am observat de când sunt aici, în Franța, este faptul că libertatea de exprimare este cu totul alta. Oamenilor nu le este frică să spună ce gândesc și să argumenteze ceea ce spun.

Un alt aspect pe care l-am remarcat de când sunt membră a Clubului de Presă de aici este că nu Clubul de Presă decide cine și ce să facă și cui și ce să ofere, dar e invers, Clubul de Presă există datorită implicării și dedicației membrilor săi.

În toamnă, Clubul de presă organizează cea de-a doua ediție de acordare a trofeelor pentru jurnaliști și comunicatori care s-au remarcat pe parcursul anului 2019. Am acceptat să fac parte din juriul pentru acest concurs.

C.: Cu ce alte realizări vă mândriți fiind în Franța?

E.R.: Nu e vorba despre vreo anumită mândrie. Fiecare pas pe care îl realizez în activitatea mea profesională sau personală nu poate fi interpretată ca o realizare, este mai degrabă o acțiune normală a unui cetățean conștiincios în diasporă. Este un mod firesc de a fi și a reprezenta cât mai bine țara din care provin.

C.: Cum se vede politica Republicii Moldova în afara țării?

E.R.: În primul rând, vreau să spun că meseria de politician tot este o meserie pe care trebuie să o înveți, să o lucrezi și să ai competențe. Însă ce avem în țara noastră timp de 20 de ani? Un exod masiv de creiere, respectiv a oamenilor competenți. Dacă în țară avem politicienii și dacă ceea ce se întâmplă în R. Moldova se poate numi politică, atunci ceea ce se vede din afară este exact un organism viu rămas fără creier, datorat acestui exod.

Voi puncta pe scurt realizările „majore” ale politicienilor moldoveni. Au reușit să convingă comunitatea internațională că ei sunt proeuropeni, însă ceea ce nu au reușit este să ascundă furtul miliardului și corupția din țară – fapt marcat prin întreruperea finanțării din partea UE.

Așadar, cum poate fi văzut un stat căruia i s-a tăiat ajutorul financiar (pentru că nu a respectat principiile democratice elementare) ca să se dezvolte?!

C.: Dumneavoastră, personal, credeți în viitorul Republicii Moldova?

E.R.: Pentru a răspunde cât mai exact ar mai fi nevoie de adăugat 2-3 cuvinte la întrebarea formulată. Dacă mă veți întreba: „Credeți în viitorul Republicii Moldova cu actuala guvernare?”. Vă voi răspunde cu siguranță că R. Moldova nu are viitor.

Însă dacă se schimbă oamenii de la guvernare, iar sistemul de justiție este complet purificat, atunci cred că țara noastră poate avea un viitor. Până și cea mai săracă țară din Africa merită și are un viitor. Chiar și în deșert se poate construi o oază, iar un oraș modern se poate îmbolnăvi de cancer.

Unii își pun mari speranțe în diasporă. Dar sunt în străinătate de aproape de doi ani și pot să vă asigur că diaspora pe cât e de puternică pe atât e de slabă. Pot afirma că diaspora oricum este condusă de politicienii din țară prin intermediul rudelor care au rămas acasă ostatici ai acestui regim. Diaspora la ziua de azi alimentează țara pe ultimul ei drum. În momentul în care rudele de acasă vor dispărea, diaspora va dispărea și ea, iar scenariul aducerii altor popoare pentru a popula R. Moldova ar putea fi credibil. Ceea ce am afirmat mai sus este o fotografie a situației la ziua de azi de aici de unde mă aflu.

Poate lucrurile se vor schimba dacă acasă se vor schimba și oamenii care conduc țara, iar cetățenii de rând vor realiza că ei sunt pilonii țării și că politicienii sunt oglinda principiilor și valorilor pe care ei, cetățenii de rând, le promovează.

C.: Vă mulțumim!

Mihaela Grosu