Fostul Președinte al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM), Gheorghe Duca, împlinește, la 29 februarie, 70 de ani. Cu această ocazie, www.curentul.md a decis să publice un interviu jubiliar cu Academicianul Gheorghe Duca, în cadrul căruia am discutat despre realizările sale în viață, cine l-a marcat, cele mai frumoase momente trăite în viață, care au fost regretele, dar și cum vede Academicianul viitorul Republicii Moldova.

CURENTUL: Dnul Duca, ați ajuns la o vârstă onorabilă de 70 de ani. Cine au fost acei care au influențat si au contribuit la formarea D-ră? Cum ați caracteriza viața Dvs.?

Gheorghe Duca: Anii trec repede, mai ales cu înaintarea vârstei și, desigur că, destinul și soarta fiecărui om pe Pamânt sunt determinate de anumite întâmplări, evenimente şi, desigur persoane, care îşi lasă amprenta asupra vieţii. Este o tradiţie umană de a face la un jubileu o retrospectivă a realizărilor, nu atât pentru autoafirmare, cât pentru a manifesta respectul faţă de acei care au fost alături de tine pe parcursul anilor, care te-au ajutat, te-au sprijinit, te-au îndrumat şi au contribuit la ceea ce suntem astăzi.

Viaţa mea a fost profund influenţată de două personalităţi care mi-au marcat primii paşi în devenirea profesională şi spirituală – tatăl meu, Grigore Duca, profesor de chimie şi biologie, Pedagog Emerit şi bunelul Andrei, participant la Primul Război Mondial.

Ascultam, copil fiind, pagini reale de istorie, dar şi poveţe şi sfaturi cu care bunelul ne întâmpina şi ne petrecea. Nu mă gândeam atunci la cuvintele pe care le repeta sub diferite forme – a face bine şi a răspunde cu bine chiar şi celui care te-a tradat şi care ţi-a făcut rău – dar gândul acesta s-a întărit profund în conştiinţa mea. Abia mai târziu mi-am dat seama că responsabilitatea şi munca onestă sunt o datorie, iar facerea de bine – un beneficiu personal.

Sunt chimist şi acest fapt îl datorez regretatului meu tată, care mi-a insuflat dragostea de carte şi interesul faţă de acest obiect.

Ulterior, pe tot parcursul anilor, Universitatea de Stat din Moldova a fost şi rămâne în continuare alma mater şi mediul care m-a format ca savant şi ca om. Aici am îmbrăţişat domeniul de cercetare – chimia fizică, graţie regretatului profesor Alexei Sîciov – persoană erudită şi de o inteligenţă înaltă, care a fost dascălul meu la facultate şi la Catedra de chimie fizică. Sub conducerea Domniei Sale, am susţinut prima teză de doctor în ştiinţă în domeniul cineticii și catalizei reacțiilor chimice şi pentru prima oară am fost pătruns de importanţa proceselor de oxidoreducere. Scopul general al cercetării mele a constat în elaborarea mecanismelor tipice de activare a oxigenului şi peroxidului de hidrogen în oxidarea substanţelor organice în prezenţa ionilor şi a complecșilor de metale, procese ce se întâlnesc frecvent şi în diverse medii naturale.

C: Care au fost cele mai mari realizări ale Dvs. și pe plan profesional și personal?

G.D.: Una din cele mai importante realizări a fost promovarea unei noi științe – chimia ecologică, care conform definiției noastre este ştiinţa despre procesele ce determină compoziţia şi proprietăţile chimice ale mediului ambiant, adecvat valorii biologice de abitare şi reprezintă fundamentul științific în protecția mediului ambiant şi a diferitor aplicații tehnologice. Această ştiinţă utilizează metodele chimice, fizico-chimice și biochimice pentru a stabili dinamica și evoluția calitativă și cantitativă a substanţelor ce formează componentele de bază ale ecosistemelor, pentru prognozarea stării acestora și reglarea calității mediului.

O alta realizare este peroxidul de hidrogen, cercetările asupra cărui eu le-am efectuat pe parcurs de 50 de ani, în care au fost elucidate aspectele teoretice și experimentale despre rolul cheie pe care îl au procesele cu participarea peroxidului de hidrogen în viața aerobă, mediul acvatic, agricultură și biomedicină, inclusiv în fenomenele de peroxidază și catalază, calitatea produselor alimentare, transformarea poluanților, autoiepurarea apelor naturale, etc..

Pe parcursul a 50 ani am publicat:

Monografii științifice – 51
Manuale – 13
Lucrări metodico-didactice – 25
Lucrările științifice sub redacție – 143
Articole științifice – 455
Brevete de invenție – 166
Teze la congrese, conferințe – 491
Participări la expoziții – 165
Lucrari de popularizare a științei, interviuri – 549
Personalia (despre acad. Gheorgh Duca) – 215.

Am pregatit 31 de doctori și doctori habilitați în știință.

Am ținut prelegeri la:

Universitatea de Stat din Moldova,
Universitatea de Stat „Dmitrie Cantemir”,
Universitatea din Tiraspol,
ULIM,
Universitățile din București, Cluj, și Iași (România).
Universitățile din Italia, China, Cehia, Ungaria, USA, UK.

C: Ați avut careva regrete în viață?

G.D.: Am mai spus-o că una dintre cele mai mari probleme politice în Moldova nu este corupția și sărăcia, dar subestimarea importanței educației și științei. Eu am promovat în toți acești ani această paradigmă, dar cu regret așa și nu s-a înțeles că principala resursă a societății este potențialul intelectual al oamenilor și numai valorificarea lui poate da plus valoare pentru dezvoltarea țării.

Alte regrete nu am avut. Eu am lucrat cinstit și în cunoștință de cauză. Acești ani au fost pagini de cuget și de reușite a vieții mele. Am valorificat totul ce mi-a dat mai bun Dumnezeu – capacitățile de a munci, a analiza, a crea, a administra și a face bine pentru oameni.

C: Care au fost cele mai fericite momente trăite?

G.D.: Căsătoria cu Maria Cucoș, nașterea copiilor, nepoților și generarea idelor care și-au găsit aplicație în știință și viață.

C: Care a fost crezul Dvs. în viață?

G.D.: Am crezut în adevăr, dreptate, dragoste, fericire, bunătate și oameni.

C: Ce oameni v-au marcat?

G.D.: Am avut un mare noroc să cunosc personalități marcante care mi-au servit ca model de cercetător și care mi-au marcat realizările profesionale ca chimist și ca om. Le sunt profund recunoscător prof. Alexei Sycev, prof. Anatol Purmali, prof. Iurii Scurlatov, prof. Sergey Travin, prof. Elena Stamm, prof. Vctor Isac, prof. Dumitru Batâr ș.a.

C: Cine v-a inspirat și cum credeți pe cine Dvs. ați inspirat?

G.D.: Toată viața am fost inspirat de reacțiile chimice, în particular de reacțiile de oxido-reducere. Probabil s-au inspirat de la mine studenții, masteranzii, doctoranzii și colegii mei cărora le-am oferit de-a lungul anilor ideile și cunoștințele acumulate, sprijinul științific și logistic pentru cercetare, energie, timp, admirație și satisfacție pentru rezultatele obținute.

Mă bucur foarte mult că astăzi fiecare dintre ei a reușit să se manifeste și să ocupe funcții importante în diverse instituții științifice și de învățământ din Republica Moldova și din străinătate. Aceștia sunt prof. Maria Gonța, conf. Viorica Gladchi, prof. Rodica Sturza, dr. Lidia Romanciuc, dr. hab. Olga Covaliova, dr. Elena Bundichi, dr. Iurii Subotin, dr. Iurii Ungureanu, dr. Irina Stepanov, prof. Riad Al Ott, dr. Ecaterina Covaci, dr. Liliana Anghel, dr. Inga Zinicovscaia, și mulți, mulți alții.

C: Dacă ați putea întoarce timpul înapoi, ați schimba ceva în viața Dvs.?

G.D.: Nu, chiar dacă am avut invitații insistente să plec în SUA, Italia, Grecia, Rusia, România. Eu și soția mea ne-am consacrat viața pentru țara noastră, pe care o iubim nespus de mult și vrem ca mai repede să vină la guvernare persoane dedicate interesului național și nu celui personal sau de grup.

C: Cum ați dori să rămâneți în istoria acestei țări?

G.D.: Eu deja sunt – cu istoria mea, cu realizările mele, cu familia mea pe care o iubesc, cu școala, universitatea, academia, guvernul și parlamentul, cu activitatea educațională și științifică, cu colinele și câmpiile, cu râurile și lacurile, cu frumusețea mediului ambiant, cu oamenii pe care îi stimez, respect și îi ador, cu Copăcenii unde m-am născut, cu Sângereii unde mi-am petrecut adolescența, cu Chișinăul unde m-am format ca profesor și om de știință, cu tot frumosul pe care ni le-a dat Dumnezeu.

C: Care ar fi cel mai frumos cadou la cei 70 de ani împliniți?

G.D.: Mai multă sănătate ca să-mi ajungă pentru mulți ani. Mai mulți nepoți și strănepoți de la copiii mei.

C: Ce ați avea să le spuneți tinerei generații de academicieni?

G.D.: În primul rând, aș vrea ca în Academie să ajungă personalități cu cunoaștere profundă, fundamentală, cu curaj și să nu aibă frică, să fie carismatici și inteligenți, cinstiți și integri, talentați și dotați, cu o ținută morală și deontologică, personalități recunoscute în plan național și internațional.

Ce le-aș dori eu lor:

1. să oprească neglijarea importanței domeniului științei și educației, umilirii savanților și să contribuie la acordarea de către politicieni a priorității acestui domeniu.
2. Să lupte pentru un trend pozitiv al finanțării științei.
3. Să contribuie la crearea și dezvoltarea infrastructurii cercetării.
4. Să contribuie la dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere.

Eu cred în Academie și consider că vor veni vremuri bune și pentru noi – cei care produc pentru societate cunoaștere, plus valoare și încredere în viitor.

C: Cum vedeți Dvs. viitorul Republicii Moldova per general și, în particular, în domeniul științific?

G.D.: Pot să afirm cu certitudine că viitorul Moldovei este în Europa științei.
Suntem antrenați plenar la activitatea științifică europeană. Aici pot menționa asocierea la programele FP7, Horizon 2020, Horison Europe 2027, depunerea și câștigarea proiectelor europene, dar și participarea la activitățile administrative al UE.

Procesul de integrare europeană este ireversibil pentru noi și este calea corectă spre dezvoltarea științei în Republica Moldova. Important acum este să reușim, cu ajutorul autorităților și partenerilor de dezvoltare,să utilizăm această experiență europeană la noi în țară.

În viitor pentru Moldova, știința trebuie să reprezinte un sistem capabil să creeze cunoaștere performantă pentru educație și cultură, pentru creșterea competitivității economice și a bunăstării populației, care să dispună de capacități umane, instituționale și de infrastructură, de interacțiune eficientă cu businessul, guvernarea și societatea.

Este necesară majorarea finanțării științei treptat până la 1% din PIB către anul 2027. Doar în aceste condiții comunitatea științifică își va putea realiza plenar funcțiile și responsabilitățile sale.

Comunitatea științifică trebuie să fie un motor în dezvoltarea Republicii Moldova, iar investițiile în oameni, în savanți, să contribuie la sporirea calității, cantității și impactului rezultatelor pe care ei le produc.

C: Vă mulțumim, dnul Duca și aniversare frumoasă!

Cristina Parfeni