Iurie Tarai este un producător de afine din R. Moldova și directorul gospodăriei „Lolly Berry”, situată în satul Dolna din raionul Strășeni. În cadrul unui interviu acordat pentru CURENTUL, Iurie Tarai ne-a povestit de unde i-a apărut ideea de a cultiva afine, cum sunt întrebate pe piața internă aceste pomușoare, când vor merge spre export cu acest produs, cum se îngrijesc asemenea pomușoare, de ce anume a ales să se ocupe cu afinele, cu ce probleme se confruntă și ce planuri pe viitor are.

CURENTUL: Domnule Tarai, de unde a venit ideea creării unui asemenea business?

Iurie Tarai: Ideea de a crea un asemenea business în Moldova a venit după ce am discutat cu membrii proiectului USAID în Moldova. M-au sfătuit să mă ocup cu plantarea pomușoarelor, anume afinele. Noi aproximativ un an am analizat această variantă, a venit și un specialist din SUA. După aceasta am găsit un lot de pământ și am început să plantăm afinele. Am mers prin Europa, am vizitat toate pepinierele din Polonia, Olanda, Italia. Ne-am oprit la puieții polonezi. I-am procurat și am plantat 10 hectare de afine de patru soi: Duke, Blue Crop, Brigitta Blue și Blue Gold.

C: Dvs. ați dorit să vă ocupați cu an astfel de business sau a apărut oportunitatea și ați vrut să încercați?

I.T.: Am vrut să mă ocup cu plantarea pomușoarelor. Nu contează de care: coacăză neagră, zmeură, căpșuni, etc.. Noi intenționam să începem a lucra cu aceste pomușoare, dar am fost sfătuiți să încercăm afinele. Specialiștii americani ne-au făcut un business plan, au calculat totul, au analizat și ne-au spus că afinele sunt cea mai bună ideea de business.

C: Este acest business unul cu riscuri, spre exemplu să nu aibă cerință pe piață sau din cauza condițiilor meteo să nu se obțină cantitatea necesară?

I.T.: Sigur că sunt anumite riscuri. Zona noastră însăși este riscul cel mai mare pentru aceste culturi. De fapt, noi trăim în așa o zonă climatică, că pentru orice business în agricultură există anumite riscuri. Pentru asta există știința agriculturii, așa cum este cea a științelor exacte. Ca regulă, pomușoarele cresc pe terenuri închise: tunele, sere, hidroponică. Aceste metode minimalizează efectul factorilor externi: ploile, vânturile, ninsorile, înghețurile. Noi până când nu avem aceste instalații, dar tindem spre asta. Vrem să instalăm aceste tunele. Până când ne folosim de metodele tehnice, cum ar fi un anumit volum de apă, anumite instalații care măsoară cantitatea necesară de apă și dacă trebuie udate aceste tufe, când trebuie de adăugat îngrășăminte, etc.. Sunt anumite programe, elaborate de specialiștii americani, care se ocupă de acest lucru.

C: Câte terenuri aveți la moment?

I.T.: Avem 10 hectare. Intenționăm să ne extindem.

C: Cum stau lucrurile la capitolul export?

I.T.: Nu exportăm până când. Nu am avut recolte atât de mari pentru a putea exporta pomușoarele și peste hotare. Cred că din anul viitor vom ieși la export. Avem agenți care cer acest produs și în România, și Polonia, și Federația Rusă. Totul depinde de preț.

C: Care-i situația pe piața internă? Cerință în țară pentru aceste pomușoare sunt?

I.T.: Orice cantitate nu aș avea într-un an sau altul, totul se vinde. Din partea cumpărătorilor există un mare interes pentru afine. În primul rând, pentru că sunt foarte folositoare. Oamenii au început să acorde mai multă atenție sănătății. Da, nu sunt chiar ieftine afinele, dar oamenii le solicită și anume fiind crescută acasă, nu importată. Creștem aceste pomușoare în zona Codru, acolo nu sunt fabrici sau alte întreprinderi, care ar putea să influențeze cumva creșterea acestora. În acea zonă peste tot e pădure, un fel de mediu ecologic pentru afine.

C: Aveți concurenți pe piață?

I.T.: Nu, în Moldova nu avem concurenți la acest capitol. Suntem singurii producători de astfel de pomușoare.

C: Pe timp de iarnă aveți vreo încăpere frigorifică pentru a păstra aceste pomușoare?

I.T.: Din păcate nu aveam astfel de infrastructură. Sperăm că la anul viitor vom avea o cameră frigorifică. Dacă am fi avut-o, am fi putut vinde produsul până în decembrie. Planificăm să construim o cameră frigorifică. De fapt, vrem să construim un „packing house”, adică o mini linie de prelucrare a pomușoarelor pentru gem, tincturi, etc., să avem o cameră pentru păstrarea a pomușoarelor, de înghețare a acestora și de ambalare.

C: Văd pe facebook că mergeți la diferite seminare. Preluați practica altor țări și producători în acest sens?

I.T.: Sigur, cum altfel. Trebuie de învățat și dezvoltat permanent. Știința nu stă pe loc. Din păcate, cei care nu se interesează de tehnicile și metodele inovatoare în domeniu, rămân repetenți pe piață. Mereu apar alte soiuri, noi metode de cultivare, noi metode de hrănire. Toate aceste detalii le afli atunci când discuți cu colegii din acest domeniu, la seminare, simpozioane, conferințe. La anul voi participa și la Forumului Internațional al oamenilor care se ocupă cu cultivarea pomușoarelor. În cadrul acestui Forum ei discută și stabilesc noi priorități pentru următorii 5 ani. Se analizează noile metode de cultivare, noile soiuri. Pentru producătorii de pomușoare este o oportunitate foarte bună de a afla mai multe.

C: Statul vă susține cumva financiar pentru dezvoltarea acestui business?

I.T.: Din partea statului am avut un mic ajutor pentru reîntinerirea soiurilor. Am introdus afinele în registrul culturilor de stat. De asemenea, afinele intră și în lista pentru subvenționare. La subvenționare avem 50 mii pentru un hectar. Adică dacă sădim un hectar de afine, statul ne reîntoarce 50 mii de lei.

C: Dispuneți de careva granturi europene?

I.T.: Sigur, avem proiectele europene. Cultura afinelor e mai aproape de consumul europenilor și americanilor, ei știu c fel de pomușoare sunt acestea. Ei știu că această cultură este cea mai oportună variantă. Ne ajut tot timpul cu cea mai mare plăcere și o apreciază. Suntem susținuți de USAID cu programul APM. Am primit și unii bani din partea Comisiei Europene pentru camera de răcire în valoare de 50%. Ne ajută, chiar foarte mult și sperăm că vom avea grant și pentru construcția „packing house-ului” menționat anterior.

C: Cum trebuie îngrijite aceste pomușoare?

I.T.: Fiecare pomușoară are specificul ei, desigur. În primul rând depinde de starea pământului. Afinele nu va crește niciodată pe terenurile alcaline, doar pe cele acide. Tot timpul trebuie de monitorizat Ph-ul pământului, el trebuie să fie de 4,5 până la 5. Dacă va fi mai mare, planta va muri. De asemenea, trebuie de menținut regimul de alimentare cu apă. Afinele iubesc foarte multă apă. Pentru cele 10 hectare gestionate, timp de o zi se cheltuie cam 100-110 tone de apă. Udam peste o zi. O sistemă de irigare ar fi foarte binevenită în acest caz. Fără această sistemă nu va crește nici o pomușoară.

C: Planificați să plantați și alte pomușoare, în afară de afine?

I.T.: Planificăm, desigur. Pentru asta, însă, e nevoie de foarte multă cantitate de apă. Pentru afine avem un rezervor de apă cu o capacitate de 2 mii de cuburi de apă drept bonus, pentru celelalte culturi nu vom avea. Vrem să plantăm soiuri de elită: mure, căpșuni, zmeură, agriș, etc.. Sunt și președintele Consiliului Asociației producătorilor de pomușoare din Moldova și îi știu practic pe toți producătorii din domeniu. Este trist ce se întâmplă. Mulți cresc pomușoarele, dar nu le cresc calitativ. Ei nu au materialul de plantat de calitate, nu știu ce sădesc, cum trebuie să ai grijă de aceste plante. Unii nu știu ce soiuri plantează, spre exemplu. Cred că, dacă nu cunoști ce sădești, nu poți să le vinzi pe piață. Chiar și acea căpșună. Sunt căpșuni pentru desert, sunt altele pentru gem, pentru păstrare. Sunt soiuri speciale pentru a fi exportate și fiecare are caracteristica sa. Nimeni nu se gândește ce plantează, ce cantitate vor avea, cum se vor dezvolta mai departe. De aceea, vrem mai întâi să știm cu ce ne ocupăm și să putem răspunde la întrebările consumatorilor.

C: Cu ce dificultăți luptați în această activitate?

I.T.: Problema la noi e una – avem acces limitat la finanțare. Eu cu cea mai mare plăcere aș lua credite și m-aș dezvolta mai departe, pentru că fără finanțare nu putem vorbi de dezvoltare. Din păcate, creditele care sunt oferite de băncile din Moldova sunt „toxice” pentru agricultură. Iar banii din programele care există, prin diferite societăți, sunt dați oricum prin bănci. Acolo ei au ale lor reguli care contravin cu cele expuse în programele de granturi. În momentul în care instituția responsabilă de aceste granturi le distribuie prin bănci, trebuie cumva să se înțeleagă între ei să rămână cu aceleași cerințe.

A doua problemă – cea care mă deranjează mult – lipsa forței de muncă. Cred că peste vreo 5 ani nu va avea cine lucra. În echipa mea lucrează 10-15 oameni, dintre ei 80% sunt femei și vârsta medie este de 65 ani. Peste 5 ani nu mai știu pe cine voi putea angaja.

C: Ce planuri aveți în viitor pentru a dezvolta mai departe afacerea?

I.T.: Planificăm crearea pe teritoriul R. Moldova a 2-3 hub-uri: în nord, centru și sud. V-am povestit de ideea unui „packing house” și vreau ca pe viitor, producătorii de pomușoare care se află în aria de 40-50 km, să poată depune aici produsele lor pentru ca aceste produse, ambalate, să meargă spre supermarketuri, spre export. Dacă vom avea aceste 2-3 hub-uri în R. Moldova vom avea și idee ce trebuie să sădim și ce sorturi sunt solicitate pe piață. Cumpărătorul dictează ce trebuie de sădit.

A doua – vrem cu ajutorul partenerilor de peste hotare, să chemăm un specialist care ne-ar calcula cu ce cultură și când să ieșim cu ea pe piață, spre export. Spre exemplu: unele pomușoare sunt gata spre export în septembrie, le trimitem, apoi spre export pregătim pomușoarele care sunt bune spre luna noiembrie și tot așa. Specialiștii polonezi mi-au spus că anume sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie e timpul pentru afine și de aceea tind să produc doar cât este necesar și cere piața. Avem planuri mari, sperăm să le realizăm.

C: Mulțumim și vă dorim succese în continuare!

Cristina Parfeni

Foto: facebook/ Lolly Berry