Interviu cu Ion Tomşa, mecanic şef, în cadrul Fabricii de Sticlă din Chişinău pentru www.curentul.md.

CURENTUL: Dle Ion, recent aţi marcat 51 de ani de la fondarea Fabricii de Sticlă din Chişinău. Cum a evoluat în aceşti ani domeniul de care sunteţi responsabil la Fabrică?

Ion Tomşa: În toţi anii de activitate întreprinderea a încercat să ţină pasul cu noile tehnologii şi tendinţe a producerii ambalajelor din sticlă. Astfel, de la maşini mecanice rotative produse în URSS s-a trecut la maşini cu secţii şi dirijare de la calculator produse de liderii mondiali a industriei sticlei. Utilajul de recoacere, transportare şi ambalare, la fel, a fost modernizat, optându-se pe soluţii moderne, productive şi eficiente. Însă reutilarea tehnologică este un proces continuu ce nu trebuie să înceteze, de aceea avem planuri pe viitor de a achiziţiona utilaje noi.

C.: Ce utilaje folosiţi acum în procesul de producere? În ce măsură acestea fac faţă cerinţelor pe care le aveţi?

I. T.: La moment, utilajele de producere a ambalajelor din sticlă folosite la întreprindere au peste 25 de ani şi necesită de a fi modernizate. Utilajele de verificare şi control a calităţii şi ele sunt moral şi fizic învechite și pot crea unele probleme. Statul, la moment, ar trebui să ne susţină în dorinţa noastră de a procura utilaje noi de producere, care sunt mai efective din punct de vedere tehnologic şi economic.

C.: Cum e instruit personalul? Aveţi careva cerinţe aparte faţă de angajaţii ce lucrează cu utilajul de la fabrică?

I. T.: Pe parcursul anilor am reuşit să păstrăm principalul – colectivul experimentat şi responsabil, cu ajutorul căruia suntem gata să asigurăm funcţionarea întreprinderii pe alţi zeci de ani înainte. La ziua de azi, în R. Moldova nu se pregătesc specialişti în domeniul sticlei, majoritatea angajaţilor noştri sunt autodidacţi, care au avut nevoie de timp pentru a se forma şi a acumula bagajul necesar de cunoştinţe. Mulţi dintre specialiştii noştri sunt în pragul pensiei şi din acest motiv ar fi benefic dacă statul ar pregăti tehnicieni şi ingineri care în timp s-ar putea încadra în câmpul muncii la Fabrica de Sticlă.

Încă un moment important este restabilirea dreptului de pensie anticipată pentru angajaţii care lucrează în condiţii extrem de grele şi nocive, cum este munca la Fabrica de Sticlă.

C.: Mizaţi pe careva suport din partea statului pentru reutilarea întreprinderii, dat fiind faptul că aceasta e cu capital de stat?

I. T.: În toţi anii de activitate, Fabrica de Sticlă a trecut prin mai multe momente critice, când putea să-şi întrerupă existenţa, dar statul a ajutat-o. Astfel:

– în anul 1996, când cu garanţia statului, a obţinut un credit pentru reutilarea unei secţii de producere cu utilaj performant.

– în 2002, când înreprinderea a falimentat şi datoriile au fost achitate de stat.

– în timpul reparaţiilor din 2011 şi 2017, când materialele importate pentru reparaţii au fost scutite de TVA în mărime de milioane de lei.

Fabrica de Sticlă este o întreprindere profitabilă când activează, însă are nevoie de susţinere periodică în momentele de reparaţii a utilajului.

C.: Cum vedeţi viitorul Fabricii de Sticlă din Chişinău?

I. T.: În pofida faptului că situaţia pe piaţa sticlei este benefică, cererea de produse de sticlă este mereu în creştere, datorită că multe state încearcă să refuze la ambalajele dăunătoare din mase plastice optând pentru ambalajele din sticlă. Totuşi, concurenţa este foarte mare şi pentru a putea face faţă noilor condiţii de piaţă este necesar de a ţine tempoul impus şi de a avea şi un utilaj modern.

Plus la aceasta, este necesar de a deschide încă o secţie nouă de producere ce ar permite de a mări portofoliul de sticle şi borcane care pot fi propuse clienţilor ce ar mări zecile de milioane de lei, care în calitatea de impozite anual le achităm la stat.

C. : Vă mulţumim!

Cristina Tomac