Ion şi Vera Postolachi sunt soţ şi soţie, însă îi leagă nu doar viaţa de familie, ci şi faptul că ambii activează la Fabrica de Sticlă din Chişinău. www.oficial.md a realizat un interviu cu Ion şi Vera Postolachi, pe care-l puteţi citi în rândurile de mai jos.

OFICIAL: Dvs. activaţi în cadrul Fabricii de Sticlă din Chișinău împreună cu soția. Spuneţi-ne de ce ați ales să munciți aici sau cine v-a recomandat această Fabrică?

Ion Postolachi: Am venit la Fabrica de Sticlă din propria iniţiativă încă în 1982, după ce am făcut serviciul militar. Eram tânăr și căutam un loc de muncă și m-am angajat aici.

O: Ați venit la Fabrică împreună cu soția?

I.P.: Nu. De unul singur. Aici am cunoscut-o pe soția mea și am continuat să activăm ambii în cadrul Fabricii de Sticlă până în prezent. Muncim în aceeaşi secție – secția de fasonat sticlă și chiar în acelaşi schimb.

OFICIAL: Dvs. activați în cadrul Fabricii împreună cu soțul Dvs.. Ce v-a făcut să alegeţi Fabrica de Sticlă?

Vera Postolachi: M-am angajat la Fabrica de Sticlă din Chișinău de la vârsta de 18 ani. Deja de 37 de ani activez în secţia maşini de fasonat sticlă. Aici l-am şi cunoscut pe soţul meu.

O: Domnule Postolachi, ați activat şi în altă parte, în afară de Fabrica de Sticlă?

I.P.: După ce am făcut serviciul militar, în Moldova am lucrat numai la această Fabrică. Dar am mai avut plecări din țară, am lucrat în Rusia tot în acest domeniu la câteva fabrici de sticlă. După o perioadă, am decis să mă întorc din nou aici.

O: De ce ați decis să reveniți în Republica Moldova şi la aceeași Fabrică?

I.P.: Pentru mine Republica Moldova înseamnă acasă. M-am întors să fiu alături de soția mea și de copii. Vorba poetului: „Fie pâine cât de rea/Tot mai bună-i în ţara mea”.

O: Doamna Postolachi, aţi fost şi Dvs. peste hotare, cum au făcut alţi concetăţeni de-ai noştri și chiar soțul Dvs.?

V.P.: Nu am plecat la muncă peste hotare – am rămas aici, am muncit şi am avut grijă de copii. Soţul, după cum a spus, a activat o perioadă la o fabrică de sticlă din Rusia. Este greu să fii familie când unul din soţi e plecat. După revenirea soţului în ţară, am decis că vom munci în cadrul acestei Fabrici ca să fim cât mai aproape de copiii și nepoţii noştri.

O: Mulţi caută un loc de lucru aproape de casă…

I.P.: Împreună cu soţia, ajungem la serviciu în 15 minute, deoarece locuim în apropiere de Fabrică. Pentru noi e un avantaj foarte mare, acesta fiind și unul din motivele pentru care activăm de 37 de ani în cadrul Fabricii de Sticlă.

O: Ce muncă îndepliniţi aici?

I.P.: De câţiva ani lucrez în calitate de reglor în schimb, pe ture, în secţia maşini de fasonat sticlă. Când lipseşte cineva din colegi, îi pot înlocui cu ușurinţă, fie că este vorba de un operator sau de un controlor. Nu am avut mereu această funcţie – la început am lucrat în subsolul fabricii la mecanizarea mică.

O: Dvs., doamna Vera, cu ce vă ocupați aici?

V.P.: Activez în calitate de controlor, adică am sarcina de a controla calitatea producţiei finite, a articolelor din sticlă.

O: Vă mai aduceți amintite prima zi la Fabrică? Cum a fost aceasta?

I.P.: Îmi amintesc cu nostalgie de acea zi. Pe atunci, în cadrul Fabricii de Sticlă, activau trei sau patru secții – eram peste o mie de angajaţi și toţi tineri. Acum suntem circa 400 de angajați.

V.P.: Eu eram foarte tânără când am venit aici. Mi-a plăcut din prima zi atmosfera de lucru și am decis să activez în continuare în acest domeniu.

O: Cum aţi reușit să deprindeţi munca pe care o faceţi astăzi? Ați beneficiat de cursuri de instruire?

I.P.: Sigur că am fost instruiți de mentori, dar aici la Fabrică întotdeauna este loc pentru a învăţa. În fiecare zi înveţi ceva nou, fiecare transfer al sticlei, fiecare proces ce are loc aici este diferit. Încă nimeni din angajaţi nu a venit la Fabrică instruit – aici toţi învăţăm unii de la alții.

V.P.: Fiecare angajat nou la Fabrică era instruit pentru început de către un grup de mentori pentru o anumită perioadă. La început mi-a fost mai greu, dar apoi, cu ajutorul colegilor și al mentorilor, am învăţat cele necesare. Pe parcursul acestor 37 de ani de activitate în cadrul Fabricii, am obţinut experienţa necesară în domeniu ca să-i ajut pe noii angajaţi veniţi în această secţie.

O: Cum calificați condiţiile de muncă în cadrul Fabricii?

I.P.: Sunt bune, dar luăm în calcul şi măsurile ce ţin de sănătatea noastră. În secţia de producere este cald și un pic mai dificil de lucrat, dar ne descurcăm și încercăm să facem faţă. Respectăm regulamentul intern, tehnica securităţii la locul de muncă, îmbrăcăm mănuşi de protecţie și haine speciale pentru a rezista temperaturii.

V.P.: În opinia mea, condiţiile de lucru în cadrul Fabricii de Sticlă sunt destul de bune. Lucrăm în trei schimburi – trei zile lucrăm și două zile avem libere.

O: Ce puteţi spune despre utilajul cu care munciţi?

I.P.: Dacă comparăm utilajul cu care lucrăm acum cu cel din anii în care mi-am început activitatea la Fabrică, pot să spun că acesta este mult mai modern. Este mai ușor pentru noi să muncim – tot ce trebuie să facem este să învăţăm fiecare funcţie a butoanelor şi cum să le folosim în procesul de producere.

V.P.: Eu aș spune că nu este deloc complicat, cum ar putea să le pară unora. Acum este mai uşor să îndeplinim sarcinile pe parcursul zilei de muncă, deoarece nu facem nimic manual cum era în primii ani. Utilajul este modern, procesul – mecanizat, totul se face cu ajutorul butoanelor.

O: Conducerea Fabricii vă organizează careva activităţi în afara orelor de muncă? Participaţi la acestea?

I.P.: Da, desigur că se organizează activităţi pentru angajaţi în afara orelor de lucru. Recent am participat la o activitate de acest gen în cadrul căreia am jucat volei, tenis pe terenurile special amenajate pe teritoriul fabricii.

O: Doamna Postolachi, sunteţi mulţumită de salariu?

V.P: În linii mari, da. Corespunde muncii pe care o fac.

O: Cum vă împăcaţi cu colegii de muncă?

V.P: Voi spune eu, fiind aici de la 18 ani. Pentru mine Fabrica de Sticlă din Chişinău este ca a doua casă. În toţi aceşti ani, am legat prietenii cu colegii, ne susţinem și ne ajutăm reciproc, suntem un colectiv prietenos.

O: Aţi recomanda rudelor, prietenilor să vină să muncească în cadrul Fabricii de Sticlă?

I.P.: În toţi aceşti ani, am recomandat multor cunoscuţi şi rude să vină la noi la Fabrică. Unii dintre ei muncesc până în prezent aici, iar alţii au ales să plece.

V.P.: Desigur, am recomandat multor prieteni și rude să muncească aici. Cum spune și soțul meu, mulţi din ei activează și astăzi în cadrul Fabricii.

O: Ce mesaj aţi avea pentru tinerii care sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu se pot decide unde să muncească?

I.P.: Le-aş recomanda să vină la Fabrica de Sticlă pentru a face mai întâi cunoştinţă cu condiţiile de lucru, ca să cunoască în ce constă munca aici. Personal le-am recomandat fiilor mei să încerce să lucreze aici și unul din ei activează la Fabrică deja de ani buni. Tinerilor nu ar trebui să le fie frică să muncească la Fabrică, deoarece aici nimeni nu ne obligă să muncim forţat, ci din proprie dorinţă. Munca trebuie să îţi aducă şi satisfacţie, iar la Fabrica de Sticlă aceasta e posibil.

V.P.: Recomand tinerilor care sunt în căutarea unui loc de muncă să vină la Fabrica noastră, deoarece avem nevoie de personal și de cadre tinere.

O: Vă mulțumim!

Mihaela Grosu

Foto: Andrei Boguș