În cadrul unui interviu acordat site-ului nostru, Ion Scurtu, om de afaceri, a vorbit despre cele mai mari provocări cu care se confruntă economia naţională, rolul pe care ar trebui să-l joace statul în dezvoltarea economiei, potenţialul pe care Republica Moldova l-ar putea valorifica pentru impulsionarea dezvoltării economiei etc.
Î: Dle Scurtu, care, în opinia Dvs., sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă economia Republicii Moldova?
I.S.: Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă majoritatea agenţilor economici este insuficienţa forţei de muncă. Dacă anterior acesta era un punct forte al Republicii Moldova, luat în calcul de investitori, acum a devenit un punct slab. Se resimte atât insuficienţa forţei de muncă calificate, cât şi a celei necalificate. Şi dacă nu se vor întreprinde acţiuni energice pentru ameliorarea situaţiei de pe piaţa muncii, cred că vom asista la o degradare a situaţiei economice în general, atractivitatea climatului de afaceri din Republica Moldova fiind serios compromisă.
O altă mare problemă este insuficienţa de investiţii. Investitorii străini continuă să ocolească Republica Moldova, pornind, în primul rând de la considerente legate de securitate, dar şi luând în calcul faptul că legislaţia noastră şi cadrul normativ sunt confuze pe anumite dimensiuni. Ca să nu mai vorbim deja de problemele existente pe piaţa muncii, la care m-am referit mai devreme. Dar vedem că autorităţile depun eforturi în acest sens, inclusiv liberalizând piaţa muncii.
A treia mare problemă este protecţia insuficientă a producătorilor autohtoni. Deseori, aceştia sunt discriminaţi în raport cu importatorii. Iar pentru a asigura o protecţie adecvată producătorilor autohtoni, nu trebuie să inventăm nimic – pur şi simplu trebuie de studiat atent Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), care este baza activităţilor desfăşurate de Organizaţia Mondială a Comerţului. Apropo, până la semnarea Acordului de la Marrakech pe data de 15 aprilie 1994 (dată care e considerată ziua înfiinţării oficiale a OMC), anume GATT a oferit cadrul internaţional necesar bunei colaborări economice şi comerciale între cea mai mare parte a statelor lumii. E important de precizat că articolul XIX din GATT 1994 şi Acordul OMC privind măsurile de salvgardare oferă statelor membre dreptul de a aplica măsuri de salvgardare, iar articolele VI şi XVI din GATT 1994 – măsuri antidumping şi compensatorii. Documentele constituante ale OMC oferă suficiente mecanisme pentru protecţia producătorilor locali. Pur şi simplu, ele trebuie puse în aplicare.
Eu m-am referit doar la trei mari probleme, dar, desigur, ele sunt mai multe. Pur şi simplu nu cred că acest interviu ne-ar oferi posibilitatea să ne referim la toate.
Î: În opinia Dvs., care ar trebui să fie rolul statului în dezvoltarea economiei?
I.S.: El reiese exact din problemele menţionate de mine mai devreme. Ceea ce ne lipseşte nouă ca şi ţară la moment este un Plan general de dezvoltare a economiei, care să ofere o viziune de ansamblu a ceea ce avem la moment şi unde ne propunem să ajungem. Inclusiv, Planul trebuie să prevadă punctele slabe ale economiei naţionale, punctele forte, riscurile ce planează asupra acesteia, dar şi oportunităţile.
De asemenea, statul trebuie să elaboreze sau să actualizeze câteva strategii de maximă importanţă, dacă ne dorim ca economia să se dezvolte cu adevărat. În primul rând, e vorba de strategia de susţinere a producătorilor autohtoni, de strategia de promovare a exporturilor, de strategia de atragere a investiţiilor, de strategia de stopare a crizei demografice cu accent pe revigorarea pieţei muncii etc.
Şi, nu în ultimul rând, o preocupare a factorului decizional trebuie să fie o amplă revizuire a cadrului legislativ şi normativ în vigoare, care reglementează activitatea mediului de afaceri. Dacă respectiva reformă a cadrului de reglementare va fi făcută şi ea se va dovedi de succes, climatul de afaceri din Republica Moldova s-ar îmbunătăţi considerabil.
Într-un cuvânt, statul trebuie să devină acel megaregulator care să creeze reguli de joc clare şi condiţii de activitate bune pentru business şi atunci vom putea vorbi şi despre o dezvoltare economică pe măsură.
Î: În ce măsură credeţi că statul trebuie să participe la procesele economice propriu-zise?
I.S.: Când vorbim despre economie, eu sunt adeptul abordărilor liberale, iar acestea presupun că implicarea statului în economie trebuie să fie minimă. Atunci când statul este participant activ la procesele economice, nivelul concurenţei neloiale creşte semnificativ. Eu sunt adeptul ideii că statul trebuie să-şi păstreze doar întreprinderile ce prezintă interes din punct de vedere strategic naţional. În rest, statul trebuie să se retragă din toate domeniile în care astăzi este prezent prin întreprinderile de stat sută la sută sau cu capital de stat semnificativ. Fiecare trebuie să se ocupe de ale sale: statul – de crearea regulilor de joc, iar agenţii economici – de business.
Î: Care ar trebui să fie relaţia dintre stat şi mediul de afaceri?
I.S.: Eu urmăresc cu mare atenţie nu doar procesele economice ce au loc în Republica Moldova, la general, ci şi multe cazuri singulare, multe situaţii mai puţin plăcute ce ţin de relaţia unor agenţi economici cu structurile de stat sau, mai bine-zis, cu reprezentanţii acestora. Uneori mi se creează impresia că statul şi mediul de afaceri sunt pe părţi diferite ale baricadei, că, în genere, trăiesc în lumi paralele şi acest lucru nu este normal. Cred că se impune o schimbare de atitudine, de viziune, de poziţionare. Între mediul de afaceri şi stat nu trebuie să existe nici un fel de baricade. Ele trebuie eliminate, astfel încât şi statul, şi mediul de afaceri să pornească de la premisa că sunt parteneri, dar nu oponenţi sau, cu atât mai mult, duşmani. Şi eu nu exagerez deloc când folosesc cuvântul „parteneri”, pentru că anume aceasta e cea mai corectă relaţie ce poate exista. Statul are nevoie de mijloace financiare pentru a face faţă problemelor social-economice, pentru a dezvolta infrastructura, pentru a se ridica la nivelul aşteptărilor cetăţenilor, iar aceste mijloace financiare i le poate pune la dispoziţie doar mediul de afaceri sub forma impozitelor şi taxelor achitate. Deci, concluzia e doar una: cu cât mai dezvoltată e economia, cu atât mai mari sunt posibilităţile statului de a face faţă sarcinilor ce stau în faţa sa. Iar acest lucru e posibil numai în cadrul unui parteneriat bazat pe corectitudine.
Î: De ce e nevoie ca statul şi mediul de afaceri „să se audă reciproc”?
I.S.: De dialog bine structurat la toate nivelele. Pe lângă ministere, birouri, agenţii specializate şi relevante în contextul desfăşurării activităţilor comercial-economice trebuie să existe consilii economice, din componenţa cărora să facă parte atât reprezentanţi ai business-ului, cât şi ai structurilor de stat. Şi, evident, e nevoie şi de un consiliu economic de nivel superior, de genul celor ce activează, de regulă, pe lângă prim-miniştri, pentru că anume premierii sunt demnitarii de top care au cele mai multe atribuţii legate de buna funcţionare a economiei. Însă, dialogul nu trebuie să fie unul formal, ci real. Să fie periodic, consistent şi să pornească de la interesele reciproce ale statului şi mediului de afaceri. Şi atunci vom putea vorbi şi despre faptul că statul şi mediul de afaceri nu doar „se aud” reciproc, ci şi întreprind acţiunile ce se impun pentru buna dezvoltare a economiei.
Î: Există potenţial pe care Republica Moldova l-ar putea valorifica pentru impulsionarea dezvoltării economiei?
I.S.: Desigur. Eu consider că nici pe departe nu este valorificat potenţialul pe care ni-l oferă poziţionarea geografică reuşită a Republicii Moldova. Noi avem şi Acord de comerţ liber, aprofundat şi cuprinzător cu Uniunea Europeană, dar şi relaţii economice tradiţionale cu parteneri estici. Iar aceasta este un mare avantaj atât pentru potenţiali investitori din Est, cât şi din Vest.
De asemenea, noi nu valorificăm practic deloc potenţialul pe care-l presupune aşa-numita diplomaţie economică. Este o activitate ignorată cu desăvârşire şi eu cred că mai devreme sau mai târziu va trebui să revenim asupra ei, or beneficiile ulterioare nu pot fi neglijate.
Un mare potenţial nevalorificat îl presupun şi noile realităţi globale. Noi trebuie să ne orientăm în schimbările globale ce au loc, să identificăm care este interesul nostru economic şi cum poate fi el realizat. Accentuez: e vorba de interes economic în contextul schimbărilor globale, nu de interes geopolitic. Ţările mici nu trebuie să facă geopolitică, ci să identifice posibilităţi pentru realizarea intereselor economice pe care le au.
Într-un cuvânt, potenţial există pe mai multe dimensiuni. Trebuie doar să fim conştienţi de acest lucru şi să întreprindem acţiunile necesare pentru a-l valorifica. Şi atunci economia naţională va cunoaşte cu totul alt ritm de dezvoltare.